Il fait humide

Le 18 janvier 2013

Vendredi. Enfin j’ai reçu le téléphone promis par Orange, je veux dire l'appareil téléphonique. Je suis contente, j’ai parlé avec ma soeur.

Autrement, il fait un temps très humide, il pleut ei il neige, on ne peut pas sortir que s’il y a une urgence et avec beaucoup de prudence. On peut glisser, ou marcher dans l’eau qui est sous la neige et sur la route les voitures qui passent t’arrosent de boue.

Vineri. În sfîrşit am primit telefonul promis de Orange. Sînt mulţumită, am vorbit deja cu sor-mea.

Altfel este un timp, să nu scoţi afară un cîine, foarte umed, plouă şi ninge, nu poţi ieşi doar dacă ai o urgenţă, dar atunci cu multă prudenţă. Poţi să aluneci, să calci prin băltoacele ce se găsesc sub zăpadă, iar pe şosea maşinile ce trec te stropesc cu noroi.

   

Événement heureux

Toute la famille et les parains, a photo by martamaghiar on Flickr.

Le 17 janvier 2013

Jeudi. Les enfants de la dernière génération que j’avais enseigné avant la retraite ont des enfants. Les filles, depuis quelques ans déjà, mais les garçons aussi. Ah! Le temps passe très vite. Ils sont des adultes maintenant, biensûr. Le brave Alexandre a épousé une jeune fille qui n’a pas encore fini les études ( elle les finira, j’en suis sûre).
Je parlais de cette jeune famille il y a peu de temps, en disant qu’ils s’aimaient bien et que probablement ils se marieraient...
Aujourd’hui Liviu a photographié le baptême de leur premier né qui s’appelle Ioan. Bravo!

Joi. Copiii din ultima generaţie de elevi pe care i-am învăţat înainte de pensionare au copii. Fetele de ceva vreme deja, dar acum şi băieţii. Ah, cum trece vremea! Sînt adulţi, ce mai! Bravul Alexandru s-a căsătorit cu o tinerică ce nu şi-a treminat încă şcoala (o va termina, sînt sigură).
Vorbeam despre ei acum cîteva luni, zicînd că pariez că se vor căsători fiindcă se iubeau mult.
Astăzi, Liviu a fotografiat botezul primului lor născut, Ioan. Bravo!

     

Géranium en janvier

Géranium en janvier, a photo by martamaghiar on Flickr.

Le 15 janvier 2013

Mardi. Le 15 janvier 1850 est né le plus important poète roumain, Mihai Eminescu. Aujourd'hui, j’ai lu ses poésies partout, sur facebook, sur des blogs, sur des sites des librairies.
En dehors de ça, c’est mardi et je n’ai pas commencé très bien la journée, j’ai reçu un téléphone de Orange, mais ce n’est pas celui qu’ils me prommettaient, c’était toujours un mardi qu’ils m’avaient contacté. Le problème est que cet appareil n’est pas si bon, je devrais aller dehors chercher le réseau. Enfin, j’espère qu’ils vont réparer cette erreur, au moins ils ont promis.

Marţi. În 15 ianuarie 1850 s-a născut cel mai de seamă poet român, Mihai Eminescu. Azi, am citit, vrînd-nevrînd, poezii de-ale sale pe facebook, pe bloguri, pe site-urile unor librării.
În afară de asta, azi e marţi şi nu am început prea bine ziua.Am primit un telefon de la Orange, dar nu este cel despre care am vorbit, tot într-o marţi m-au contactat ei. Problema e că nu-i aşa de bun, ar trebui să umblu prin curte să caut semnalul ca să pot vorbi. În fine, sper că vor repara această eroare, cel puţin aşa mi-au promis.

    

Fleurs en janvier-citronnier

Fleurs en janvier-citronnier, a photo by martamaghiar on Flickr.

Mes plantes fleurissent.

Plantele mele infloresc.


                                       
  

Mauvais passage

Le 14 janvier 2013

Lundi. Vraiment, je “subis un mauvais passage”,( Bonjour Lyliane!), l’hiver est pénible mais pas trop, je suis, disons sans inspiration. Quand j’écrivais mon journal seulement pour moi, dans un cahier ou dans l’ordinateur, j’écrivais les jours comme ça, “rien d’important”.

Pourtant, je suis assez occupée: les plantes, la cuisine et surtout des travaux expériences, comme laver des plumes(plumes de oreillers).

Luni. Într-adevăr, sînt într-o „pasă proastă”, ca să zic aşa, iarna este grea, dar nu prea, sînt, mai degrabă fără inspiraţie. Cînd scriam jurnalul doar pentru mine, într-un caiet sau chiar în calculator, în astfel de zile scriam „nimic important”.

Dar sînt foarte ocupată: cu plantele mele, cu bucătăria, şi mai ales cu mici lucrări experimentale cu ar fi spălatul penelor( pene din perne).

    

Travail méticuleux

Le 10 janvier 2013

Jeudi. Je n’ai plus eu envie d’écrire mon journal, je ne sais pas pourquoi, serait-il ce syndrome post-vacances ou post-fêtes dont quelqu’un me parlait tout à l’heure...

Depuis deux jours j’ai été seule à la maison, Liviu a toute sorte d’occupations “professionnels”, stages à Alba Iulia, voiture à entretenir à Cîmpeni, des choses comme ça.

J’ai commencé un travail très méticuleux, laver les plumes de deux oreillers.

Il y beaucoup de temps nous avions une copine, institutrice maternelle, qui aimait se montrer drôle, elle plaisentait toujours, elle regardait la partie drôle de la vie. Un jour d’été elle a fait le même travail que je fais maintenant et elle a mis les plumes sécher au soleil au bord de la rivière. Vers le soir quand elle a voulu prendre les plumes et les remettre dans l’oreiller, les plumes n’était plus, le vent les a emportées, elles étaient éparpillées dans l’herbe sur la prairie de Ţilia. Elle s’amusait en nous racontant cette histoire, peut-être exagerait-elle un peu, mais voilà qu’on se rapelle ses histoires.

Joi. N-am mai scris jurnalul, n-am avut chef, dar de loc, nu ştiu de ce, să fie vorba despre acel sindrom post-vacanţă, sau post-sărbători...

De două zile am fost cam singură acasă, Liviu a fost ocupat “profesional”, ca să zic aşa, stagiu de perfecţionare la Alba Iulia, întreţinere maşină la Cîmpeni, chestii de-astea.

Eu m-am apucat de o treabă foarte meticuloasă, să spăl penele din două perne.

Acum multă vreme, aveam o colegă, educatoare, căreia îi plăcea să fie amuzantă, glumea mereu şi privea întotdeauna partea amuzantă a vieţii. Într-o zi de vară, s-a apucat de aceeaşi treabă pe care o fac eu acuma, şi-a spălat penele din pernă şi le-a pus la uscat la soare, pe malul rîului. Spre seară, cînd s-a dus să le ia şi să le pună în pernă, penele nu mai erau, vîntul le luase şi le împrăştiase pe luncă la Ţilia. Bineînţeles, ea se amuza povestind întîmplarea, mă gîndesc că, poate exagera un pic, dar iată nu am uitat-o.

  

Ennuyée?!

Le 6 janvier 2013

Dimanche. Il fait un peu froid, mais pas trop, c’est le temps qu’on attend passer, comme une maladie, je n’ai pas de perspective, demain il y a encore une fête, la Saint Jean. Je devrais sortir, me promener, mais il est vraiment dangereux, il y a une couche de neige glacée et irrégulière, la route est sans neige, le sel l’avait fondue.

Duminică. Este frig, dar nu prea, este un timp ce aştepţi să treacă, aşa ca o maladie, n-am o perspectivă, mîine este încă o sărbătoare, Sf. Ion. Ar trebui să ies, să mă plimb, mai ales că nu-i frig, dar e periculos de-a binelea. E un strat de zăpadă îngheţată şi neregulată, drumul nu are zăpadă, sarea a topit-o.