Un peu trop chaud

Le 19 mars 2012

Lundi. Une journée d’été par la température de 10-12 degrés C, un peu fatigante, on a été habillé trop chaud, comment autrement avec la neige sale des bords de la route...

A la maison, je n’ai pas fait grand-chose. Le soir une heure d’anglais et c’est tout.

Luni. O zi de vară prin temperatura de 10-12 grade C, un pic obositoare, am fost îmbrăcată prea gros, cum altfel cu zidul de zăpadă murdară de pe marginile drumului...

Acasă, nu am făcut mai nimica. Seara, o oră de engleză şi atît.

Le Prince Jumong

Le 18 mars 2012

Dimanche. J’ai fini une période de ma vie où j’ai été fan des films coréens. Ce soir j’ai vu le dernier épisode du film Le Prince Jumong, (online). La fin de ce beau film a été assez inattendue, mais il y a des liens avec tous les autres que j’ai vu et probablement avec l’histoire légendaire de la Corée.

Duminică. Am încheiat o perioadă a vieţii mele în care am fost fan al filmelor coreene. În seara asta am văzut ultimul episod din Prinţul Jumong(online). Sfîrşitul acestui frumos film a fost destul de neaşteptat, legături cu celelalte filme văzute la televizor şi probabil cu istoria legendară a Coreei.(photo: internet)

Les citrons tombent

Le 17 mars 2012

Samedi. „La neige blanche est partie/ Le long et le large du pays”...mais pas ici, chez nous. Chaque jour elle fonde un peu plus, le soleil brille et le ciel est bleu du tout...Dans la maison il y a beaucoup à faire un jour de samedi, mais j’avais envie de travailler dehors. Pourtant il y a trop de neige, j’ai lavé un peu l’escalier et Liviu s’est occupé de la cheminée.

Le citronnier a toutes ses fruits bien mûris, elles commencent à tomber.

Sîmbătă. „S-a dus zăpada albă de pe întinsul ţării...”dar nu şi aici la noi. Totuşi, în fiecare zi se topeşte mai multă. Soarele străluceşte, cerul e albastru de tot...În casă sînt atîtea de făcut într-o zi de sîmbătă, dar aveam chef să lucrez mai degrabă afară. Totuşi e prea multă zăpadă, am spălat un pic scările şi cam atît. Liviu s-a ocupat de hoarne.

Lămîiul are toate fructele destul de coapte, ele încep să cadă.

    

                

Bénévolat

Le 16 mars 2012

Vendredi. Toute la journée d’hier a été dédié à l’instalation de l’internet pour le CDI, mais nous n’avons pas réussi encore, Nicu va revenir demain. Entre temps, j’ai enlevé les planches, je les ai triées et je les ai nettoyées, pour le moment celles de français et celles d’anglais. Je fais aussi un inventaire de ce matériel didactique et je le mets près des étagères où il y a des livres du même domaine. Je commence à me dédié trop à cet affaire, j’espère pouvoir contrôler mes élans. Autrefois, j’ai beaucoup travaillé bénévolement pour la biblothèque, j’ai eu de résultats alors, que d’autres personnes s’arrangeaient des salaires astronomiques en faisant des heures suplémentaires. Sur le papier, biensûr. Et alors??? Quoi?

Vineri. Toată ziua de ieri am petrecut-o cu instalarea internetului la CDI, dar nu am reuşit, Nicu va reveni mîine. Întretimp am scos la lumină toate planşele şi le-am triat. În fine am curăţat de praf, am reparat şi am aşezat la loc pe cele de franceză şi pe cele de engleză deocamdată. Încep să fiu prea dedicată acestei afaceri. Sper să-mi pot controla elanurile. Altădată am lucrat mult benevol pentru biblotecă, am avut şi rezultate, pe cînd alte persoane îşi aranjau salarii astronomice făcînd ore suplimentare. Pe hîrtie, bineînţeles. Ei şi??? Ce-i cu asta?

    

Les Ides de Mars

Le 15 mars 2012

Jeudi. J’ai trouvé quelque chose d’intéressant sur les Ides de Mars (idus Martias). Ce que les Romains nommaient les Ides de Mars c’étaient les jours de 15 mars et ensuite de mai, juillet,  octobre et les 13 des autres mois.

Les Ides de Mars étaient un jour festif dédié au dieu Mars. Les Romains les considéraient jours néfastes. Julius César fut assasiné pendant les Ides de Mars en 44 avant Jésus Christ, sans avoir tenu compte des prédictions de l’haruspice étrusque Titus Vestricius Spurinna et du rêve de sa femme Calpurnia, l’un des assasins étant son fils Brutus. On a instauré la République, une période de confusion et ensuite Rome a été dirigée par Octavianus Augustus, autrement dit de mal en pis...

Les Ides ont eu des suites  malheureuses pour les Daces aussi et plus tard pour les Roumains, surtout pour ceux de la Transylvanie.

Le 15 mars 1848 a commencé la Révolution Hongroise et celle de la Transylvanie...”C’est pour cela qu’on considère ce jour historique” pour citer les mots de mon amie Ligia...

Joi. Am găsit ceva interesant despre Idele lui Marte(idus Martias) Ceea ce Romanii numeau Idele lui Marte erau 15 martie(jumătatea lunii) şi apoi 15 ale lunilor mai, iulie, octombrie şi 13 ale celorlalte luni.

În 15 martie erau festivităţi închinate zeului Marte. Romanii considerau Idele zile nefaste. Iulius Cezar a fost asasinat în 15 martie, 44 înainte de Cristos. El s-a dus la Senat neţinînd seamă de prezicerile oracolului, sau ale haruspexului Titus Vesticius Spurrinna, ori de visul soţiei sale Calpurnia. A fost asasinat de fanatici ai Republicii, între care şi fiul său, Brutus. A urmat o perioadă de confuzie, Republica nu a adus bunăstarea poporului, iar apoi a urmat Octavianus Augustus, care a fost tot un dictator.

Urmările chiar au fost nefaste pentru Romani dar şi pentru Daci, iar mai tîrziu, evenimente asemănătoare au avut loc şi pentru Români, din Transilvania, mai ales.

În 15 martie 1848 a început revoluţia maghiară, prin urmare şi cea din Transilvania. „De asta,  îi spunem zi istorică”...Citez din prietena Ligia Gicovan(facebook) 

      

Chez le dentiste

Le 14 mars 2012

Mercredi. Je peux écrire seulement que la jeune dentiste qui s’occupe de mes dents a beaucoup de patience...

Miercuri. Pot să spun doar că tînăra dentistă care se ocupă de mine are multă răbdare.

Petite fraude

Le 13 mars 2012

   Mardi. Et 13, en plus. Le matin, j’ai oublié d’abord mon téléphone, ensuite j’ai constaté que je n’avais pas    mes lunettes. Puis j’ai perdu le ”stik” pour me brancher à l’internet. Ce n’est rien, ça va.

 À l’école, deux élèves de l’école primaire ont essayé, disons, une petite fraude avec moi: elles          devaient retourner chacune le livre de Călin Gruia, „Nuieluşa de alun”. Quand la cloche a sonné,     à la hate, une d’elles n’a pas trouvé le livre dans son cartable et n’a plu eu la patience de le              chercher. Elles montent toutes les deux à la mansarde et entrent toute essouflées dans le CDI, où    d’autres enfants attendaient leur tour pour retourner un livre ou pour en prendre un. D’autres  enfants en feilletaient uns. Celle qui avait le livre a attendu son tour et elle m’a donné le livre.  Ensuite elle voulu le remettre à sa place, mais d’habitude, c’est moi qui fais cela, elle a insisté ce  qui m’a attiré l’attention. Elle a mis le livre sur l’étagère et elle est partie. Deux minutes plus tard,  l’autre, est venu rendre le même livre, alors j’ai commencé à lui poser des questions et dans  quelques minutes la petite, en II-e ou en III-e primaire, m’a dit 100 mensonges: que c’est son livre,  celui qu’elle voudrait rendre, qu’elle voudrait savoir combien coûte ce livre, que sa mère voudrais  le lui acheter, que sa mère a dit que... Que d’inventions à son âge!!! Je lui ai dit de se calmer et  d’aller regarder dans son cartable, ou de chercher le livre à la maison. Vraiment elle est revenue,  le livre était dans son cartable, ce n’était pas grave, mais mentir comme ça à 8 ou 9 ans!!! Je suis  vraiment très bouleversée...                                    

Marţi. Şi 13, în plus. De dimineaţă, m-am întors din drum fiindcă mi-am uitat telefonul, mai tîrziu am constatat că nu aveam nici ochelarii, apoi mi-am pierdut „stikul” cu care mă branşez la internet. Nu-i nimic, merge, trece şi asta.

La şcoală, două eleve de la primară au încercat, să zic, o mică fraudă cu mine: ele trebuiau să returneze fiecare o carte de Călin Gruia, Nuieluşa de alun. Cînd a sunat clopoţelul, în marea grabă, una dintre ele nu şi-a mai găsit cartea de restituit, n-a mai avut răbdare s-o caute în ghiozdan. Ele urcă în fugă scările pînă la mansardă şi întră în CDI respirînd ca două locomotive. Aici, lume multă, unii aşteaptă să le vină rîndul să restituie cărţi împrumutate, unii să împrumute acum, alţii citesc ceva. Fetiţa care avea cartea stă la rînd, îmi dă cartea împrumutată şi insistă s-o pună la loc, pe raft. De obicei, eu fac acest lucru, după ce copiii pleacă, dar ea vrea să o pună la loc, ceea ce m-a făcut atentă. Pleacă. Peste un minut cealaltă vine de la raft să restituie şi ea cartea, aşa că eu încep să-i pun întrebări şi în cîteva secunde micuţa debitează 100 de minciuni: e cartea sa, vrea s-o restituie, ba vrea chiar s-o cumpere, mama ei doreşte să ştie cît costă. Mama a spus că...Cîte ştia să inventeze la vîrsta ei!!! Îi spun să se calmeze, să meargă în clasă, să caute în ghiozdan, sau să caute cartea acasă şi mai vorbim. Într-adevăr, chiar în aceeaşi pauză îmi aduce cartea, era în ghiozdan. Nu s-a întîmplat nimic grav, ea nu voia cartea, dar m-a uimit cum minţea. M-a întors pe dos!