Chaussons tricotés

Le 12 novembre 2011

Samedi. J’ai voulu apprendre à tricoter des chaussons pour bébé.  Il y a longtemps, j’en ai reçu plusieurs, mais je les ai donnés tous, sans garder un pour avoir un modèle. Maintenant on trouve du tout sur internet. Tout d’abord c’est ma cousine Tuca qui m’a envoyé un link, ensuite j’en ai trouvé plusieurs. Biensûr je veux les faire pour ma petite fille Elisa, mais je ne sais pas si elle en a vraiment besoin...maintenant on trouve de si jolies choses dans les magasins...

Sîmbătă. Am vrut neapărat să învăţ să tricotez botoşei pentru bebe. Acum multă vreme, am primit mai multe perechi, dar le-am dat, nu am păstrat măcar una de model. Acuma, e adevărat, pe internet găseşti de toate, chiar şi lecţii de tricotat botoşei. Mai întîi, mi-a trimis verişoara Tuca un link, apoi am găsit şi eu cîteva. Bineînţeles, doresc să-i fac pentru nepoata mea Elisa, dar chiar nu ştiu dacă ea are într-adevăr nevoie, acuma se găsesc atîtea lucruri drăguţe în magazine...

    

Chance?

Le 11.11.11

Vendredi. J’ai été à l’école pour faire un programme pour le CDI. Je travaillerai avec le prof de roumain.

Vineri. Am fost la şcoală pentru a face un program pentru CDI. Voi lucra cu proful de română.

Sortie de la naphtalène

Le 10 novembre 2011

Jeudi. Il paraît qu’on me sort de la naphtalène pour remettre en fonction le  C.D.I. de l’école. J’ai un peu peur de ce que je pourrais y trouver, mais surtout je voudrais me proteger de des déceptions, parce que le travail à la bibliothèque de l’école et ensuite au CDI, m’en avait causé beaucoup.

Joi. Se pare că am fost scoasă de la naftalină pentru a repune în funcţie CDI-ul şcolii. Mi-e puţin teamă de ceea ce aş putea găsi acolo, dar mai ales aş vrea să-mi iau măsuri să mă pot proteja de nişte decepţii, pentru că munca la biblioteca şcolii şi apoi la CDI, mi-au cauzat multe.

   

Neige à Salt Lake City

Le 9 novembre 2011

Mercredi. Aujourd’hui, c’est le tour de Liviu d’être vu par un inspecteur, un monsieur de Cîmpeni, donc ce n’est pas le vrai inspecteur mais un aide, qu’on applelle „méthodiste”, en roumain.

Demain, ce sera Simona, une des deux profs de français, qui a passé par ici pour chercher quelques images avec la ville de Paris et ses monuments. Elle aura aussi une classe de Roumain, avec le sujet Liviu Rebreanu, Ion.

On dit que le temps va refroidir et des pluies viendraient...Peut-être neige, comme à Salt Lake City.

Miercuri. Azi a fost rîndul lui Liviu să fie inspectat, de către un domn din Cîmpeni, nu chiar de inspector ci de unul dintre metodiştii săi.

Mîine, va fi Simona, care a trecut pe aici în căutare de ceva imagini cu oraşul Paris şi monumentele sale. Ea va avea şi o oră de română, cu Liviu Rebreanu, Ion.

Se spune că timpul se va răci şi vor veni ploi...Poate chiar zăpadă, ca la Salt Lake City.

Mardi plus agréable comme d'habitude

Le 8 novembre 2011

Mardi. Hier, je n’étais pas très contente de ma journée. Comme si c’était un jour de mardi. Aujourd’hui, au contraire, c’est une journée pleine de surprises agréables. Tout d’abord, hier j’ai exagéré avec ma courge, j’en ai mangé, peut-être, trop et je ne savais pas s’il contient beaucoup de sucre ou pas, par exemple. Aujourd’hui, j’ai cherché et j’ai trouvé des informations qui sont plutôt favorables:” Selon une étude chinoise publiée en 2007¹, l’ingestion d’extraits de citrouille pourrait permettre aux diabétiques de type I de ne plus avoir à s’injecter de l’insuline chaque jour,”  elle a un fruit plein de vitamines, fibres et des choses comme ça.

L’inspection à l’école a commencé aujourd’hui et les émotions des enseignants et des élèves se sentaient jusqu'ici. Je blague mais à un moment donné, la directrice m’a appelé en me demandant si je n'étais pas d’accord de travailler comme documentaliste...Ainsi, j’ai revu Mme Rodica Andronescu et Mme Antonina Panait, que j’ai connu il y a quelques années, quand on essayaient de mettre en place un modèle français de Centre de Documentation et Information dans les écoles de Roumanie. De toute façon, il m’a fait très plaisir en les revoyant. Elles avaient cet air énergique et rajeuni que je leur connaissais.

Marţi. Nu prea am fost mulţumită de ziua de ieri, a fost ca o zi de marţi. Azi, dimpotrivă, am avut ceva surprize agreabile. Mai întîi, am căutat şi chiar am găsit informaţii despre dovleac. Mi se părea că am mîncat prea mult şi nu ştiam dacă e bine. Se pare că e un fruct plin de calităţi, hrănitor şi chiar terapeutic:”După un studiu chinezesc publicat în 2007,unele extrase din dovleac ar putea permite diabeticilor de tip I, să se lipsească de injectarea zilnică de insulină”, fructul şi seminţele conţin multe vitamine, ulei, fibre şi alte chestii din acestea.

Inspecţia la şcoală tocmai a început astăzi. Pînă aici se simţeau emoţiile profesorilor şi elevilor. Glumesc, dar la un moment dat directoarea m-a sunat ca să mă întrebe dacă n-aş fi dispusă să lucrez iar ca profesor documentarist. Astfel, am avut ocazia s-o revăd pe Dna Rodica Andronescu şi pe Dna Antonina Panait cu care am făcut cursuri, acum cîţiva ani, pe cînd se încerca implementarea unui model francez de Centru de Documentare şi Informare în şcolile din România. Că voi lucra sau nu, mi-a făcut mare plăcere să le revăd. Aveau acelaşi aer plin de energie şi tinereţe pe care îl ştiam.

        

La citrouille

Le 7 novembre 2011

Lundi. C’est le jour où passe la voiture qui vide les poubelles, alors on se lève un peu plus tôt. Aujourd’hui, j’ai ballayé l’allée et devant la porte, mais ça ne tient pas car il y a encore des feuilles qui tombent, je me suis occupée de mon chou, et parce que Liviu m’a apporté une citrouille, ce soir, j’ai préparé quelques tranches...Son goût me rappelle l’enfance, quand on était plutôt méfiant quand on t’offrait quelque chose d’inhabituel à manger. La citrouille on la mangeait seulement en automne, assez tard. Et c’était surprennant bon son goût.

Luni. E ziua în care trece maşina care goleşte pubelele. Prin urmare ne trezim un pic mai devreme. Azi, am măturat curtea şi în faţa porţii, dar asta nu ţine, mai cad încă frunze, apoi m-am ocupat de varza mea, am aşezat-o în butoi şi, pentru că Liviu mi-a adus un dovleac, astă seară, am pregătit cîteva felii...Gustul său îmi aminteşte de copilărie, atunci eram neîncrezătoare dacă mi se oferea ceva neobişnuit de mîncare. Dovleacul era ceva ce apărea doar toamna tîrziu la masa, iar gustul său era surprinzător de bun.

     

La foire du chou

Le 6 octobre 2011

Dimanche. Après mon programme du matin, c’est-à-dire: douche, médicaments, massage, petit déjeuner, sans Liviu qui était encore au mariage, je me suis habillée pour aller au marché, j’ai fait ma liste et je suis sortie. J’ai acheté du tout, en dehors du chou car je pensais que Liviu sort du foyer et m’aide à le transporter. Nous n’avons pas besoin que de 10 au plus 12 choux, plutôt petits, mais il était trop occupé. L’après-midi, il l’a acheté seul, mais avant, j’ai dû faire des pressions, car il n’avait plus envie d’y penser. Les hommes!

Duminică. După programul meu din fiecare dimineaţă, adică: duş, medicamente, masaj, mic dejun, singură, Liviu nu venise încă de la nuntă, m-am îmbrăcat ca să ies la piaţă, mi-am făcut o listă şi am plecat. Am cumpărat de toate, în afară de varză, căci speram ca Liviu să mă ajute măcar cu transportul. Noi nu avem nevoie decît de vreo 10 cel mult 12 verze mai mici, dar, domnul era mult prea ocupat. După masă, după ce am făcut oarece presiuni, fiindcă nu avea chef să se gîndească şi la asta, s-a dus şi a cumpărat el singur. Bărbaţii ăştia!