A Year in Provence, by Peter Mayle

Samedi toujours.

Je suis en train de lire Peter Mayle, Une année en Provence (A Year in Provence). Béatrice m’a donné plusieurs livres. Elle s’est rappelée que l’an dernier elle avait vu ce livre dans ma bibliothèque, mais  la version anglaise, alors elle m’a apporté une traduction en français, par Jean Rosenthal. Il paraît que les Français ont beaucoup apprécié ce livre qui a connu en France un succès sans précédent. L’auteur, un Britannique, installé dans l’ensolleillée Provence a écrit aussi “Provence toujours” et “Hôtel Pastis”.

Tocmai citesc Peter Mayle, Un an în Provenţa(A Year in Provence). Béatrice mi-a dat mai multe cărţi. Şi-a amintit chiar, că anul trecut, văzuse în biblioteca mea această carte, dar versiunea engleză, aşa că mi-a adus o traducere în franceză de Jean Rosenthal. Se pare că francezii au apreciat mult cartea, care, de altfel, a cunoscut în Franţa un succes fără precedent. Autorul, un britanic, instalat în însorita Provenţă a mai scris “Tot Provenţa” şi “Hotel Pastis”. 

Travaux en fin de semaine

Le 22 mai 2010

Samedi a commencé avec du soleil et a fini avec de la pluie. Entre ces deux moments, nous avons travaillé un peu tous les deux: Liviu a réparé, en fin, la faux éléctrique, donc je peux m’occuper des herbes.

Pendant la nuit, moi, je n’ai pas bien dormi, je me suis réveilée à 5h du matin et j’ai dévidé la laine pour les bas. Plus tard, j’ai lavé deux tapis, les plus petits pour m’entraîner. Le temps s’est gâté. Je ne pouvais pas laver autre tapis plus grand parce que il ne sèche pas avec ce temps...Alors, je suis entrée dans la cuisine et j’ai préparé un potage de laitues.

 

Sîmbăta aceasta a început cu soare şi s-a terminat cu ploaie. Între aceste două momente, am lucrat un pic amîndoi. Liviu a reparat, în fine, coasa electrică, deci ma pot ocupa de iarba de pe alee. În timpul nopţii, eu am dormit prost, m-am trezit la ora 5 dimineaţa şi, pentru că nu erau şanse să adorm, am terminat de făcut gheme lîna pentru ciorapi. Mai tîrziu, am spălat două covoare, cele mai mici, pentru antrenament. Unul mai mare, nu s-ar usca, timpul s-a stricat spre seară...Atunci, am intrat în bucătărie şi am facut o ciorbă de salată verde, pentru mîine.

  

Fête

Le 21 mai 2010

Vendredi. Jour férié, les Saints Empéreurs Constantin et Hélène. On ne peut pas travailler aujourd’hui.

Je n’ai pas encore fini ma broderie, et je n’ai pas fini avec la laine pour les bas.

Hier, la VIII-e a fini le cycle d’enseignement et ils ont eu “le banquet” dans une pension, “Casa moţului”.

Je n’ai pas participé, je n’ai pas eu envie d’y aller. Liviu est le prof principal et il était obligé, c’était une fête réussie, il m’a dit après.

Vineri. Sărbătoare, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Nu se lucrează.

Nu mi-am terminat broderia şi n-am terminat cu lîna pentru ciorapi.

Ieri, clasa a VIII-a au încheiat  ciclul de învăţămînt, au avut “banchetul” într-o pensiune, Casa moţului. Eu nu am participat, nu am avut chef să merg acolo. Liviu este dirigintele, a fost obligat. A fost o petrecere reuşită, mi-a spus el după aceea.

Projets

Le 20 mai 2010

Jeudi. Claude et Béatrice sont partis, comme prévu, environ 9h du matin.

Je ne me dépèche pas avec la chambre, la remettre en ordre, changer le linge...il n’y a pas de visiteurs en vue, j’ai envie de faire une petite broderie, dessinée par moi même. En plus, je voudrais tricoter des bas, comme je leur ai promis, à Claude et à Béatrice. J’aurais pu le faire avant qu’ils arrivent, j’avais assez de temps, mais, vraiment ça m’avais été impossible: j’avais autre chose en tête, autres projets. Maintenant, j’aimerais le faire, mais il me faut préparer le matériel, les outils.

Joi. Claude şi Béatrice au plecat, aşa cum îşi propuseseră,în jur de ora 9⁰⁰ dimineaţa.

Nu mă grăbesc cu camera, s-o pun în ordine, să schimb lenjeria...nu am vizitatori în vedere, am chef să realizez o mică broderie, desenată chiar de mine, dar absolut minusculă. În plus, ar trebui să tricotez nişte ciorapi, cum le-am promis lui Claude şi Béatrice. Mă gîndisem la asta cînd m-au contactat ca să-şi anunţe sosirea, chiar aveam timpul necesar pentru a face ciorapii, dar, mi-a fost cu adevărat imposibil, aveam altele în minte, ce mai, nu eravremea lor...Acum aş avea chef de lucru, am să-mi pregătesc materialele şi uneltele. 

Programme léger

Le 19 mai 2010

Mercredi. Claude et Béatrice se proposent un programme léger, pour aujourd’hui. Un long voyage les attend. Ils veulent partir demain pendant la matinée.

Miercuri. Claude şi Béatrice îşi propun un program lejer pentru astăzi. O călătorie lungă îi aşteaptă. Pleacă mîine, în timpul dimineţii. 

Partie de trictrac

Mardi toujours. Vraiment, Liviu m’a aidé plus que d’habitude: il avait même fauché l’herbe de l’allée ce qui n’est pas du tout dans ses habitudes, plus encore, il a debarassé l’allée des herbes coupées et les a données à Valentin,notre voisin, ce qui a provoqué des sourires aux passants qui le connaissaient.

Il a fait tout ça, pour se rattraper de la fête prolongée qu’il avait fait hier soir en jouant au trictrac, bien arrosé de bière dans le magasin alimantaire. Rentré à 2h du matin.

Într-adevăr, Liviu m-a ajutat mai mult ca de obicei: a cosit şi iarba de pe alee, cu o coasă obişnuită. Culmea: a debarasat allea de iarba tăiată, ceea ce e cu totul contrar principiilor sale, provocînd zîmbetele şi comentariile trecătorilor care îl cunoşteau.

A făcut toate astea pentru a se reabilita după petrecerea prelungită de ieri seară, la o partidă de table, udată bine cu bere, în magazinul alimentar. S-a întors acasă la ora 2⁰⁰. 

A travers la Transylvanie

Le 18 mai 2010

Mardi. Aujourd’hui, nous avons attendu Claude et Béatrice qui à 9h30 se trouvaient à Piteşti, une grande ville de la Valachie. Ils sont venus par la Vallée de l’Olt, une très belle vallée qui traverse les Carpates Méridionales. Les chemins vers nos montagnes passent en Transylvanie par Sibiu, Alba Iulia, Zlatna, autrefois, pas il y a très longtemps renommée pour la pollution excéssive, Abrud, Cîmpeni et enfin Arieşni.

Marţi. Azi, i-am aşteptat pe Claude şi Béatrice, care la ora 9³⁰ erau deja la Piteşti, un mare oraş din Valahia. Au venit pe Valea Oltului, o frumoasă vale care traversează Carpaţii Meridionali. Drumurile din Transilvania, pe care au venit pentru a ajunge în munţii noştri i-au purtat prin Sibiu, Alba Iulia. Zlatna, un oraş, pînă nu demult renumit pentru poluarea sa excesivă, Abrud, Cîmpeni şi,în fine, Arieşeni.