Stelou, le chasseur

Mésanges

Le 14 mars 2010

Dimanche. Le matin, on s’est réveillé avec le bruit fait par un petit oiseau, mésange, je crois, qui s’est heurté de la porte. Ensuite il est resté gisant sur le paillasson paralisé de douleur et de terreur, mais par chance les chats n’étaient pas là. Alors je l’ai mis en haut sur l’étagère où je leur mets des miettes dans un plateau jaune...Sa famille est arrivé l’encourager dès que je suis entrée.

Duminică. Dimineaţă, ne-am trezit de la zgomotul făcut de o păsărică, un piţigoi cred, care s-a izbit de uşa de sticlă de la intrare . Mai apoi zăcea pe preşul din faţa uşii, paralizat de durere şi de teamă, dar spre norocul lui, pisicile nu erau prin preajmă. L-am luat şi l-am pus pe etajera de sus, unde, de obicei, le pun miezuri într-o taviţă galbenă... Familia şi prietenii au venit să-l încurajeze îndată ce am intrat în casă.

 

Cuisiner encore

Cuisiner

Le 13 mars 2010

 

Samedi. Je cuisine. Dehors il continue à neiger. Je chauffe l’appartement parce que j’ai un hôte, mon fils. Liviu a fait le feu tôt le matin parce que les murs sont très froids.

Sîmbătă. Bucătăresc. Afară, continuă să ningă. Încălzesc apartamentul pentru că am un musafir, pe fiul meu. Liviu a făcut focul foarte devreme pentru că se încălzeşte greu, pereţii sînt foarte reci.

 

Les chasseurs

Le 12 mars 2010

Vendredi. La factrice, Nadia, m’a apporté une lettre de Lyliane et les factures.

Depuis deux jours il neige. L’hiver veut récuperer le temps perdu. Il y a quelques jours il a fait très froid, - 19⁰  pendant la nuit, mais pas plus de deux jours. Je suis restée dans la maison toute la journée,  je suis sortie seulement pour le bois de chauffage, le petit sentier jusqu’à la route c’est Liviu qui l’a fait.

J’aimerais faire une petite cantine pour les petits oiseaux, mais quelque part en haut parce les chats les chasseraient...Ils viennent toujours avec le “gibier” devant la porte d’entrée, comme ils voudraient se vanter. De temps en temps j’ai devant la porte un petit oiseau ou un pigeon. C’est stressant, mais c’est la vie...et la mort.

Vineri. Poştăriţa, Nadia, mi-a adus o scrisoare şi nişte facturi.

De două zile afară, ninge. Iarna vrea să recupereze timpul pierdut. Acum două-trei zile a fost foarte frig, - 19⁰ C în timpul nopţii, dar nu mai mult de două zile. Am stat în casă toată ziua, am ieşit doar pentru lemne de foc, cărarea pînă la poartă a făcut-o Liviu.

Mi-ar plăcea să fac o cantinuţă pentru păsărele, dar undeva mai sus pentru că mi le-ar vîna pisicile. Ele vin cu “vînatul” aci în faţa uşii de la intrare, ca şi cum ar vrea să se laude. Din cînd în cînd, am pe prag ba o păsărică mică, ba un porumbel. E chiar astresant, dar aşa e viaţa şi...moartea. 

Les 40 Saints

Cei 40 de mucenici erau soldaţi creştini, aflaţi în slujba împăratului roman păgân Licinius. Trei dintre ei, Chirion, Candid şi Domnos erau foarte pricepuţi în studiul Scripturilor. Aflând despre credinţa lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemniţaţi timp de 8 zile, bătuţi cu pietre şi ademeniţi cu daruri. Prin semne divine au fost însă întăriţi în dreapta credinţă. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei. Unul din cei 40 a cedat şi a ieşit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat însă locul un soldat. În aceea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori, au fost scoşi vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor şi au fost lăsaţi să-şi dea sufletele. Rămăşiţele lor au fost arse, iar cenuşa aruncată în lac. Moaştele lor au fost răspândite la diverse biserici din spaţiul ortodox.

 Les 40 martyrs étaient des soldats chrétiens dans l’armée d’un empereur romain, Licinius. Trois d’entre eux, Chirion, Candid et Domnos connaissaient très bien les Écritures. En apprenant de leur réligion, Agricolae, le gouverneur de l’Arménie les a obligé à faire des dévotions devant les divinités payennes. Ils ont refusé, alors ils ont été emprisonnés pour 8 jours, battus avec des pierres et tentés avec des présents, il y a eu des signes divines et

   ils ont continué à être chrétiens. En fin, le gouverneur les a condamnés à la mort par gelée dans le lac de Sevastie. Un seul n’a pas résisté et est sorti du lac, mais il est mort sur place. Un soldat prend sa place. Cette nuit-là, il y a eu des grandes miracles, l’eau du lac est devenue chaude, la glace a fondu et 40 couronnes brillantes sont descendues sur les martyrs. À l’aube ils ont été sortis, vivants du lac, on leur a écrasé les os des jambes et on les a laissés mourir. Leurs corps morts ont été brûlés et les cendres jetées dans les eaux du lac. On trouve de leurs reliques dans des églises de l’espace orthodoxe.


( Picture: Internet )

Traditions de printemps

En dehors du fait que c'est l'anniversaire de quelques personnes de chez nous, entre lesquelles Liviu, le jour de 9 mars est la fin des jours des “babe”,couronnée par le 8 Mars, alors on dit que c’est le jour des “moşi”, les vieux hommes, ou même La journée de l’homme. Ce jour, l’agriculteur sort la charrue du hangar, le forgeron la passe par le feu et on attend le début des travaux agricoles. On commence a nettoyer la cour en brûlant tout ce qui n’est pas bon autour de la maison. Dans la cuisine on prépare des grains de maïs et de blé bouillis dans de l’eau ainsi qu’une sorte de brioches en forme de 8, 40 au total en souvenir des 40 matyrirs et qu’on appelle en roumain “mucenici”...Les brioches s’appellent aussi “mucenici”. Moi, je n’en ai jamais fait, mais maman nous en faisait.

În afară de faptul că în această zi s-au născut cîteva persoane de aci de la noi,între care Liviu, 9 martie înseamnă sfîrşitul zilelor babelor, încununat de 8 Martie, ziua femeii. Se zice că această zi este ziua moşilor sau chiar Ziua bărbatului.

În această zi agricultorul scoate plugul din  hangar, îl duce la fierar care îl trece prin foc, îl purifică şi îl repară. De acuma se aşteaptă vreme propice pentru începutul lucrărilor agricole. Se începe curăţenia de primăvară prin curte şi grădină, iar în casă se pun boabe de porumb şi grîu la fiert şi se pregăteşte un aluat din care se prepară "mucenici",covrigei  în formă de 8, 40 la număr, în amintirea mucenicilor care s-au jertfit pentru credinţă.
Eu nu am făcut niciodată, dar mama ne pregătea.
( photo internet )