La danse

Le 29 janvier 2010

Vendredi. Le dernier jour du premier semestre scolaire. Liviu aura une semaine des vacances, nous allons, peut-être faire une petite excursion à Aiud et Alba Iulia, je ne sais pas, il n‘a pas fait une promesse, il a dit comme ça... On verra.

Enfin , aujourd’hui j’ai reçu des voeux d’Amérique, de Salt Lake City et de San Diego, moi je dis au sujet de la fête, qu’aujourd’hui c’était la danse et qu’à peine demain il y aura le gâteau...

Vineri.Ultima zi din primul semestru şcolar. Liviu va avea o săptămînă de vacanţă, o să mergem, poate într-o mică excursie, pînă la Aiud, Alba Iulia, nu ştiu, n-a făcut chiar o promisiune, a zis aşa... vom vedea.

În fine, am primit telefon şi din America: din Salt Lake City şi din San Diego, eu zic că în ceea ce priveşte petrecerea azi este dansul şi abia mîine va fi tortul...

Comblée

Bleuets-huile par Natalia Bardi

Il est en train de neiger à Aiud-peinture en huile par Natalia Bardi

Le 28 janvier 2010

Jeudi.Aujourd’hui c’était la journée des messages, des coups de téléphone de Roumanie, d’Italie, de France, de Belgique. Je me sens comblée et importante en même temps. Je dois vous remercier à tous. De tout mon coeur. Et je vous souhaite plein de satisfactions et un hiver très agréable.

Joi. Azi a fost ziua mesajelor, a sms-urilor, a telefoanelor din România, din Italia, din Franţa şi din Belgia. Mă simt copleşită şi importantă în acelaşi timp. Trebuie să vă mulţumesc tuturor. Din toată inima. Şi să vă urez o mulţime de satisfacţii precum şi o iarnă foarte agreabilă.

Surprise d'anniversaire

Le 27 janvier 2010

Mercredi. Aujourd’hui je n’ai pas fait grand chose, j’ai lu ma messagerie et je voulais continuer mes occupations d’intérieur des derniers jours. Et j’ai eu une surprise: deux lettres venues par poste, ce qui ne m’arrive plus si souvent depuis quelques ans. Avant je recevais presque tous les jours des lettres de mes amis...Cette fois il y avait une carte de Polsa di Brentonico et une lettre de France, de mon amie Lyliane qui m’envoie toujours une carte et d’autres surprises exactement pour mon anniversaire. Merci de tout coeur, chère Lyliane

Mercredi. Azi n-am făcut mare lucru, mi-am citit mesageria şi voiam să-mi continuu ocupaţiile de interior din ultimele zile. Am avut de asemenea o mare surpriză: două scrisori sosite prin poştă, ceea ce nu mi se mai întîmplă prea des de cîţiva ani. Înainte primeam aproape în toate zilele scrisori de la prietenii mei...De data aceasta era o vedere de la Polsa di Brentanico şi o scrisoare din Franţa, de la prietena mea Lyliane, care îmi trimite în fiecare an o felicitare şi alte surprize exact de ziua mea. Mulţumesc din toată inima, draga mea Lyliana.

Mes anciennes logeuses

Le 26 janvier 2010

Mardi.Ces jours, j’ai fait deux visites chez mes anciennes logeuses, Marie ( les premiers trois ans ) et Samfira, sa soeur aînée ( les 4 ans suivants ). Ensuite nous avons déménagé ici dans notre maison d’aujourd’hui...

Elles sont vieilles toutes les deux: Marie a 84 ans , elle ne se porte plus si bien mais sa soeur de 6 ans plus âgée, elle est vraiment bien, la tante Samfira à ses 90 ans. Elle venait d’arriver chez elle quand je suis entrée dans la cour. Elle avait pris une brassée de bois pour le mettre dans le poêle où il y avait encore quelques braises...

Je n’ai pas pris des photos parce qu’il me fallait du temps une fois entrée dans la maison, l’appareil étant gelé...

Zilele trecute le-am vizitat pe fostele mele gazde. Mărie, la care am stat în primii trei ani şi Samfira, sora ei mai mare cu 6 ani, la care am stat încă 4 ani, după care ne-am mutat aici în casa noastră...

Ele sînt bătrîne amîndouă: Mărie are 84 de ani şi este mai slabă, dar sora sa mai mare este cu adevarat bine la cei 90 de ani ai săi. Tocmai sosise acasă, cînd am intrat eu în curte. Luase un braţ de lemne să pună în sobă, unde mai era un pic de jar.

Nu am făcut fotografii pentru ca era prea frig şi-mi lua prea mult timp să mi se dezgheţe aparatul foto.

Ski à Polsa di Brentonico

Le 25 janvier 2010

Lundi. Hier, Liviuţ et les siens sont rentrés de Polsa di Brentonico, une station de ski de l’Italie. Ils ont eu une semaine des vacances et Cristian a mis des ski pour la première fois...

Ieri, Liviuţ şi ai săi s-au întors de la Plolsa di Brentonico, o staţiune de ski din Italia. Au avut o săptămînă de vacanţă şi Cristian a pus skiuri pentru prima dată...

( Photo: Liviu Maghiar )

Chez les gens de Pănteşti-suite

Aurelia est rentré chez elle sur un autre chemin, plus court, plus en pante, mais elle est arrivée plus tard que moi, elle devait passer au dispensaire et ensuite rendre une visite à sa tante Marie qui est fatiguée et faible dernièrement. À la maison il y avait le reste de la famille, c’est-à-dire les répresentants des 4 générations: l’arrière-grand-mère, le grand-père, le petit-fils et l’arrière petite-fille, une famille heureuse.

Aurelia s-a întors acasă pe un alt drum, mai scurt, mai în pantă, dar a ajuns mai tîrziu decît mine, trebuia să treacă pe la dispensar şi apoi să o viziteze pe mătuşa ei Mărie, care e cam obosită şi cam slabă în ultima vreme. Acasă, era restul familiei, de fapt doar reprezentanţii celor 4 generaţii care formează familia astăzi: străbunica, bunicul, fiul, respectiv, nepotul şi strănepoata...

Chez les gens de Pănteşti-suite

Donc j’ai rencontré Aurelia de l’Oncle qui m’a invité chez elle, dans le village de Pănteşti situé sur la colline qui porte le même nom et elle m’avait déjà invité plusieurs fois, mais c’est à peine maintenant que j’ai honoré l’invitation. Aurelia était au centre où elle est descendue pour faire des courses et elle m’a dit qu’un nouveau chemin part de la Vallée de Cobleş et monte la colline de Pănteşti en pente douce, ce sont les gens qui voulaient arriver en voiture jusque chez eux, qui l’avaient fait.

Deci, am întîlnit-o pe Aurelia Unchiului care m-a invitat la ea, în satul Pănteşti situat pe dealul cu acelaşi nume şi nu m-a invitat doar azi, ci de mai multe ori, dar abia acuma am reuşit să onorez această invitaţie. Am întîlnit-o în Centru, coborîse la cumpărături şi mi-a spus că există un drum mai nou care pleacă de pe Valea Cobleşului şi urcă dealul Pănteştilor în pantă lină, l-au făcut oamenii pentru a ajunge pînă acasă cu maşina.