Les travaux continuent

Le 25 octobre 2016

Mardi. J'écris souvent mardi dans mon journal, je ne sais pas pourquoi et finalement il n'est pas important. Avant c'était chaque jour, c'est pour ça qu'on l'appelle journal, mais depuis que j'ai eu des problèmes de "post" avec les photos (on me proposait d'acheter de l'espace pour les photos) j'ai eu peur...Enfin. Laissons ça de côté!

Hier, lundi on a coupé

le bois en morceaux d'aproximativement 40 cm. On pense toujours à quelqu'un, qui puisse le couper mais souvent la personne attend beaucoup de plaidoiries et des conditions. Cette fois, on a eu de la chance, nos amis, les Flueraș, ont fait un bon travail. Maintenant, on doit casser les morceaux et les ranger. Ça donne du travail de nouveau, toujours du travail pour mon cher mari, bien entendu.

Chaque fois quand mon cher mari me demande un avis ou un conseil (rarement) et je ne lui donne pas la réponse qu'il attendait, on se querrelle, et dire que c'est lui qui a demandé mon avis...Ma soeur se comporte de même.

Marți. Îmi scriu deseori jurnalul în zi de marți, nu știu de ce, nici nu are importanță. Înainte scriam în fiecare zi, de aceea se numește jurnal, dar de cînd am avut probleme cu postarea fotografiilor (mi se propunea să cumpăr spațiu pentru acestea) de atunci mă tem...în fine. Să lăsăm asta!

Ieri, luni am tăiat lemnele în boci (bucăți) de aproximativ 40 cm. Te gîndești întotdeauna la cineva care să vină să le taie, deseori persoana face atîta caz, se lasă rugată, pune condiții. De data aceasta, am avut noroc, prietenii noștri, Flueraș, au făcut o treabă bună. Acum, lemnele trebuiesc crăpate, aranjate. Mai e de lucru. Toate astea le face iubitul meu soț, se-nțelege.

De fiecare dată cînd dragul de el îmi cere o părere și nu-i dau răspunsul așteptat, ne certăm și eu, care nici măcar nu-mi permit să vorbesc neîntrebată...Cu sora mea pățesc la fel.