joi, 26 martie 2009
O cură de slăbire
luni, 23 martie 2009
Premiere
Festivitatea de premiere are loc în sală, imediat după ultimul meci, participă toţi cei interesaţi, cei care au jucat, suporteri, alţii.
Profesorii din acest an nu au fost deranjaţi de această activitate, dar nu au avut nici un fel de susţinere: toate s-au petrecut la ora de sport, în sala de sport, departe de ochii şi urechile lor…
( foto: Nicoleta Chira )
Felicitări
Campion volei 2009
duminică, 22 martie 2009
Casnice
joi, 19 martie 2009
Babe întîrziate
duminică, 15 martie 2009
Zilele babelor
miercuri, 11 martie 2009
Vînzătorii de mărţişoare
28 februarie 2009
Sîmbătă
Cu mesele s-a întîmplat la fel şi azi. Activităţile s-au desfăşurat la Muzeul Ţăranului Român, la club. Mi-a plăcut faptul că la sosire, dimineaţa, ne-au întîmpinat vînzătorii de mărţişoare, artizani şi artişti. Erau în curtea muzeului, în holuri, pe terase.
În cursul dimineţii a avut loc un colocviu sau o masă rotunda . În deschidere a vorbit Vintila Mihăilescu, antropolog, directorul Muzeului. A vorbit despre satul românesc mereu în situaţia de a fi salvat, despre crizele lui cauzate de această dată de Uniunea Europeană: criza brinzei, a porcului etc. Au mai vorbit:Séverine Lagneau, doctorand în antropologie UC Louvain care a prezentat un studiu despre “ Sfîrşitul sau reîntoarcerea ţăranului roman în Europa ?”un studiu care ne-a ţinut foarte atenţi pe toţi, obiectul fiind o familie formata din trei generaţii dintr-un sat bănăţean.
Tema: Tinerii şi viitorul mediului rural a fost moderată de Daniel Wathelet. Au lansat provocări la discuţii tinerii: Istvan Mar, Cluj, Raluca Gheorlan, “ateliers sans frontieres”, Cristina Cîmpean, Mirăslău, Alba
Codrat Alin Teclu, doctorand stagiar, Federaţia Româna a ONG-urilor de dezvoltare.
În final am asistat la cîteva “viziuni” optimiste despre satul românesc din viitor, mai précis, din anul 2029.
După masa de prînz am mers la Institutul cultural francez, unde am văzut un documentar realizat de Josy Dubié, “Le désastre rouge”. Imagini din România anilor ‘80. Am plîns. În anii aceia eram atît de ocupaţi să supravieţuim, încît nu am putut să-mi scriu jurnalul, nu am putut păstra imagini cu mizeria pe care am îndurat-o, imagini pe care le-am văzut acum: cozi pentru mîncare şi îmbrăcăminte, magazine goale, măcelării cu labe de porc afumate, bancul cu băieţelul care merge la vecina trimis de mama ca să imprumute osul pentru supă…Copii şi adulţi cerşind de la străinii care opreau în cîte o localitate, ţigări Kent, cafea sau gumă de mestecat. Kent dar şi cafeaua deveniseră moneda de schimb, calea spre o eventuală asistenţă medicală altfel imposibilă şi cîte şi mai cîte…Era vai de capul nostru! În film sînt mai ales imagini din oraşe, noi cei ce locuiam la sate nu avem dreptul la porţie de carne, trebuia nu doar să o producem singuri, dar eram obligaţi sa contractăm adica să dăm la stat porci, vite, păsări, ouă şi alte produse. Ţăranii , cei cărora comuniştii le luseră pămîntul, vitele şi utilajele, pecum şi alte categorii profesionale ce locuiau la sate, oameni care nu aveau de –a face cu agricultura, toţi de-a valma, dădeam la stat anual: porc, ouă, vite, lapte. Noi, familia mea, nu am crescut niciodată porc, nici nu am tăiat în fiecare an, dar am dat la stat: aveam patru găini şi trei copii…În aceste condiţii, nu am fost scutiţi de birul lui Ceauşescu. Sigur, am cumpărat porcul, de unde altfel?? De la Beiuş, desigur. Dădeam bani cuiva care avea curajul şi posibilitatea să rişte, pentru că era interzis să cumperi animale din alt judeţ…
Doina Cornea a fost cea care a îndrăznit să-l acuze pe Ceauşescu pentru mizeria materială, fizică şi morală în care se găsea majoritatea covîrşitoare a românilor. A făcut închisoare pentru asta şi a suportat teroarea securităţii. Românii nici nu i-au fost îndeajuns de recunoscători pentru curajul de a transmite mesajele sale către “conducătorul iubit” dar şi către occident făcînd, astfel, cunoscută mizeria în care eram obligaţi să trăim, făcînd posibilă informarea cetăţenilor UE, ai căror reprezentanţi se lăsaseră prea uşor păcăliţi de faţada umanista a comunismului românesc, făcînd posibilă apariţia în regim de urgenţa a acestei organizaţii: Operation Villages Roumains, al cărei prim scop a fost solidaritatea. Solidaritatea cetăţenilor Europei cu românii, ale căror sate urmau, în numele unei aşa zise sistematizări să fie rase de pe suprafaţa pămîntului. Doina Cornea nu a fost singura opozantă, dar vocea ei s-a făcut auzită. Mulţi erau cei care au avut acelaşi curaj, dar nu aveau pe nimeni afară ca să-i sprijine, pentru ca demersul lor să fie eficient. Oamenii aceia au dispărut sau au fost terorizaţi ei şi familiile lor… Cumplite vremuri!
Dupa film am fost la recepţia oferită de Ambasada Belgiei.
Duminică are loc Adunarea Generală a OVR-Franţa.
Noi plecăm devreme ca să ieşim din capitală mai uşor…
Lucrări- a doua zi
27 februarie 2009
Vineri. Ziua de azi are o singură locaţie: Academia Română (Şos. Kiseleff, nr.3, 011341 Buc./Piaţa Victoriei) amfiteatrul bibliotecii.
Deschiderea lucrărilor colocviului din această zi o face prof Marius Sala, Vice-preşedinte al Academiei, urmat de Michel De Backer şi de Francisc Giurgiu
1988-2008: origini, valori, realizări.
Tema 1: Memorie, istorie şi transmitere
Moderator: Francisc Giurgiu
Speech-uri: Mariana Celac, arhitect-Bucureşti ( “ satul ameninţat pe plan architectural de importul de kitch de la oraş “) Aş prefera să o citesc decît să o ascult, vorbeşte ca Ana Blandiana…
Prof. Păun Ion Otiman, secretar general al Acad. Senator, fost rector al Univ. de Ştiinţe Agric. A Banatului: atelierele democraţieTimişoara’92.
Edith Lhomel, cercetător, Documentaţia franceză, Paris, co-fondator OVR, un frumos şi emoţionant discurs despre contextul în care a luat şi a re-luat contact cu OVR ( are un fiu de 20 de ani )
Scurtă pauză.
Tema 2:Dezvoltare locală, democraţie asociativă şi partenariate europene
-Sinteză şi evaluare a activităţii OVR
Daniel Wathelet, Consultant în dezvoltare locală ( Biroul de Studii Tr@me, fost director OVR-Internaţional, şi OVR-Cfb-Dgb
Cumva în afara programului mai intră Laszlo Tokes, pastorul reformat din Timişoara, actualmente episcop, cel care practc, a declanşat revolta timişorenilor, în decembrie ’89 şi Emil Hurezeanu, analist politic şi ziarist, în “89 la Europa Liberă…
Ioan Ştefănuţ, dir. de şcoală, Asociaţia Izvoarele Arieşului, Gîrda de Sus, Alba
Gheorghe Boca, prof. de arte plastice, Asoc. OVR-Vama, Suceava
Petru Ivanovits, consultant, dir. Fundaţiei Rurale din România, Timişoara
Constantin Păuna, consilier local, agent de dezvoltare, com. Blajani, Buzău
Robert Schils, responsabil al Asociaţiei “Sporidarit锺i Ovr-Waterloo, Belgia-Gorneşti, Mureş ( sport+ solidarité )
Cina
26 februarie-continuare
Am pierdut conferinţa de presă, speech-urile unor personalităţi, cum ar fi: Michel de Backer- OVR-International, Edith Lhomel-OVR-France, Francisc Giurgiu-OVR-România, Daniel Wathelet-memoria OVR, cum i se spune, Horia-Roman Patapievici, un om de cultura al zilelor noastre, senior redactor la EVZ, consilierul prezidenţial Cristian Preda, care a oferit “Meritul cultural” in grad de comandor organizaţiei Opération Villages Roumains din partea presedintelui Romaniei.
Michel de Baker, preşedintele actual al OVR-Internaţional, avea această decoraţie seara la masă..
Înţeleg din discuţiile de la cină că au fost invitaţi sau doar amintiţi cei care pentru OVR sînt consideraţi "les historiques”: Doina Cornea, Mihnea Berindei, Ion-Păun Otiman, Josy Dubié, Paul Hermant, Eric Masquelier, Jean Pierre Jacmin, les cinq bourgmestres de départ, Daniel Wathelet, Xavier Delmon, Ovidiu Popescu, Petru Ivanovits, des représentants de la Ligue des Droits de L’Homme-Roumanie, des représentants d’Alburnus Major pour Roşia Montana, etc., etc.
Călătoria
26 februarie 2009
Joi. Am plecat dar nu la 8 ci aproape la 10. Nicuşor şi soţia lui, Aurora, avusesera de pregătit casa pentru turişti. L-au lăsat pe Aronel să se ocupe de ei, dar cum au aflat tîrziu, după ora 22, au avut de pregătit camerele şi lemnele de foc…
Ne-am oprit la Alba Iulia pentru că Ionică avea ceva de rezolvat la Inspectorat. Martin a venit să bea o cafea cu noi. Am făcut cele mai nereuşite poze ale mele şi pe urmă mi s-a terminat curentul în acumulatori şi nu am mai făcut de loc.
După Alba nu ne-am mai oprit pînă pe Dealu Negru, un popas de pe Valea Oltului. Aici am mîncat ciorbă de burtă, respectiv văcuţă şi am cumpărat covrigei pe sîrmă, mere şi alune, după care am mers întins pînă la Bucureşti unde am ajuns exact la încheierea primei zile de reuniuni…
Am pierdut conferinţa de presă, speech-urile unor personalităţi, cum ar fi H.R. Patapievici, un senior redactor la EVZ, un ziar pe care noi îl citim, consilierul prezidenţial Cristian Preda, care a decorat cu Meritul cultural organizaţia OVR. Michel de Backer, preşedintele actual al OVR-internaţional avea aceasta decoraţie seara la masă.
Actori locali
25 februarie 2009
Miercuri. Am aşteptat toată ziua să mă sune ca să ştiu cum mă organizez, cînd e plecarea, dar nimic. Într-un tîrziu a trimis guardul să-mi aducă o documentaţie pentru programul Leader şi să-mi spună că nu au putut deschide mailul şi nu are programul de la Bucureşti. Noroc că am avut inspiraţia să-i cer lui Liviu dimineaţă să-l scoată la imprimantă şi în română şi în franceză. Aşa, l-am avut şi i l-am trimis. Peste zi m-a sunat Ştefănuţ ca să mă întrebe cînd plecăm…Acuma a ştiut suna…
Plecăm doar dimineaţă. Pe la 8. Merge Nicuşor Danciu, primarul nu poate, are ceva important: o întîlnire pentru un proiect, mi-a spus, dar nu am reţinut…Am tot felul de îndoieli…Poate era mai bine să plec eu singură…
Birou
Întîlnire
23 February 2009
Luni. Era pe 23 februarie, s-au adunat prea multe evenimente şi trebuie să nu pierd şirul lor. Deci: luni. La ora 10 fără un sfert Marin a plecat din centru, eu am ieşit în drum şi ne-am dus la întîlnirea cu Bruno Uyttersprot, care era pentru ora 10, la Gîrda, în faţa bisericii. La 10 fix sîntem deja cu maşina parcată, în spaţiul din faţa poştei , nu prea este nimeni pe acolo, doar un tip, am trecut pe lîngă el, îmbrăcat foarte subţire şi cu o cască de biciclist pe cap stă în marginea drumului, într-un loc ce s-ar putea numi “ în faţa bisericii “. Ăsta trebuie să fie Bruno…Sigur că a venit cu bicicleta, s-a scuzat pentru ţinută şi ne-a spus că misiunea sa este să verifice traseul şi persoanele de contact. Ionică, presedintele asociaţiei, nicăieri. Nu ştiu cum, dar mi-a venit ideea să mergem să-l căutăm în şcoală. El şedea pe o băncuţă în holul biroului său cu Carmen Danciu. Cică a vorbit cu Bruno la telefon şi i-a spus că îl aşteaptă în birou. Am vrut să zic: şi eu? Cu mine de ce nu ai vorbit?
În birou ne aşezăm, nu este frig, soba este caldă, fiecare spune cîte ceva înainte de a deschide subiectul pentru care ne-am adunat. Ne mirăm de curajul lui Bruno de a călători cu bicicleta pe frigul acesta. Este un bărbat înalt fain, ochi de culoare deschisă, numai oase. Ne povesteşte ce frig i-a fost coborînd de la Vîrtop. A îngheţat bocnă pînă la vila Giulia, nici nu mai putea să-şi scoată telefonul din buzunar. S-a oprit. Cei de la vilă l-au văzut, s-au dus la el, l-au dus înăuntru şi l-au dezgheţat cu ceai cald. Mi-a şi reproşat că i-am scris că nu este frig…Nici nu era atunci cînd m-a întrebat el, chiar era cam prea cald pentru perioada aceasta…Iar drumul nu are zăpadă nici acum…Cine să se gîndească la un drum cu bicicleta acum în toiul iernii! În plus, era îmbrăcat foarte subţire!
Ne-am înţeles că cei 100 sau 120 de ciclişti vor fi cazaţi la Arieşeni, în 3 august, iar în 4 vor face o vizită la Gîrda şi vor pic-nica acolo, după care vor pleca la Roşia Montana. Pînă acuma s-au înscris 60 de personae pentru Turul cyclist OVR-20 de ani, aşa-i zic eu…
OVR- la 20 de ani
marți, 3 martie 2009
Telefon
Marti
Am observat că prestatorii de servicii în turism de la noi nu răspund la telefon: nu au această cultură sau cum să-i zic. Au afaceri, au publicitate care nu se face gratuit, plătesc pentru ea destul de mult, au acolo numere de telefon ca să-i sune eventualii clienţi şi nu răspunde nimeni. Aşa este la Arieşeni, în cîteva pensiuni şi mai în toate locurile de cazare din Padiş, dar aici e o altă poveste: nu există semnal bun, este o zonă cu pensiuni mai recente, construite mai degrabă ilegal; sînt mai noi în meserie. Padişul este locuit doar vara. E adevărat, Padişul este o destinaţie turistică dintotdeauna,cazare însă nu a existat decît vechiul refugiu numit Cabana Padiş. Aici este inima Parcului Natural Apuseni, dar autorităţile nu prea erau hotărîte dacă să permită sau nu construcţii noi în Padiş.Tot ce s-a construit este de dată recentă… Că cei din Padiş nu răspund la telefon, există explicaţii.
Totusi, dacă ţi-ai făcut publicitate şi nu răspunzi la telefon , eşti chiar …prost! Păi, eşti prost de tot domnule!
( Photo: Fannie et David )