Le 16 janvier 2010
Samedi. Hier, vraiment il a fait très beau, la route absolument séchée, pas trop de circulation. Je me suis promenée jusque chez les Petruse. Il y avait Zoriţa qui tricotait à sa place habituelle, à côté du poêle, dans la petite maison en bois qui avait été construite autrefois comme cuisine d’été, où il fait toujours chaud et il y a toujours quelque chose de bon à manger ou à boire, il y avait Marioara qui consultait un grand dictionnaire dans sa chambre de la plus vieille de leurs maisons et Mona qui travaillait devant l’ordinateur, dans l’autre maison. Il y a chez eux maintenant 5 maisons differentes sans plus parler de la petite cabane en bois et de la chambre au dessus le garage de Mona. On a visité la dernière, la grande maison qu’elles, les femmes Petruse, viennent de finir en décembre.
Sîmbătă. Ieri, a fost într-adevăr, un timp foarte frumos, însorit, drumul absolut uscat şi făra prea multă circulaţie. M-am plimbat pînă la famlia Petruse. Era acolo Zoriţa, care tricota la locul ei obişnuit, lîngă sobă, în căsuţa de lemn în care instalaseră cîndva bucătăria de vară, o încăpere întotdeauna caldă, unde se găseşte mereu ceva bun de mîncat sau de băut, Mărioara, care consulta un dicţionar în camera ei din casa cea mai veche şi Mona care lucra ceva în faţa calculatorului în cea de-a doua casă a lor dacă e s-o luăm în ordinea în care au fost construite şi amenajate. Există la ele, la femeile Petruse, acum, în acest moment, 5 case diferite făra a lua în calcul micuţa cabană de lemn sau cea de deasupra garajului lui Mona...Am vizitat casa cea mare, pe care ele tocmai au termint-o în decembrie.
