Le 31 janvier 2017
Mardi. Fin du mois, un janvier long mais agréable avec du tout: fêtes, froid, neige, vie politique tourmentée, contrôle médical de routine, problèmes de chauffage, l'eau courante gelée dans la terre (chez les voisins), visite des enfants.
Elisa: Cette jupe est belle. Tu me laisses en héritage ta jupe?
Grandma: Biensûr, ce sera certainement à toi.
Marți. Sfîrșit de lună, un ianuarie lung dar plăcut, cu de toate: sărbători, frig, zăpadă, viață politică frămîntată, controale medicale de rutină, probleme cu încălzirea, apa curentă înghețată în pămînt (la vecini), vizita copiilor.
Elisa: Fusta asta-i frumoasă. Mi-o lași mie?
Bunica: Sigur că da. A ta va fi.
Le 30 janvier 2017
Lundi.
Pour devenir professeur dans une école à la ville ou à la campagne on fait des études dans l'enseignement supérieur, seulement que notre jeune institutrice ne voulait pas enseigner des enfants, ce n'était pas son rêve. Pourtant la vie l'a mise dans cette situation embarrassante: prof dans une école à la campagne, encore pire, à la montagne. Comme toujours, dans sa jeune vie, elle devait s'adapter, faire des découvertes et...vivre.
Eve, la jeune institutrice s'appellait Eve, était, elle même de la campagne, donc elle savait faire le feu, préparer des plats, comme sa mère. Pour le moment sa logeuse ne lui a rien demandé de plus en dehors du loyer.
Autrement la vie allait bien, pendant l'automne la montagne était splendide, malgré le froid et la neige du début du mois de septembre, de belles journées ensoleilées, très agréables ont suivi jusque tard en novembre. La montagne a mis son habit d'automne.
Les enfants étaient intéligents, sympatiques et surtout sages et tranquils. C'est normale qu'ils soyent ainsi, voire le long et difficile chemin qu'ils faisaient chaque matin à pied jusqu'à l'école à travers le bois.
Madame Pitzi l'invitait de temps en temps et lui offrait un verre de sirop de sapin et, en même temps lui racontait des histoires sur les enseignants, sur les voisins, sur les gens du village. Des fois, Eve, posait à sa logeuse, tante Barbara, des questions pour clarifier des choses. Des informations de deux sources peuvent être plus précises, se disait-elle.
Luni.
Pentru a deveni profesor la oraș sau la țară, trebuie să faci studii în învățămîntul superior, numai că tînăra noastră dăscăliță nu voia să învețe copiii, nu era visul ei, așa s-a nimerit. Viața a pus-o în această situație peste voie: profă într-o școală, la țară, mai rău încă, la munte. Ca și pînă acuma, în tînăra sa viață, urma să se adapteze, să facă descoperiri, să...trăiască.
Eva, tînăra dăscăliță se numea Eva, era ea însăși de la țară, așa că știa să facă focul, să pregătească cîteva feluri de mîncare, ca și mama sa. Deocamdată, gazda sa nu-i cerea decît chiria.
Altmintrelea, viața mergea bine, toamna era splendidă după ce a trecut frigul și ninsoarea din primele zile ale lui septembrie. Zile frumoase, însorite au urmat pînă tîrziu în noiembrie. Muntele s-a îmbrăcat în haina sa de toamnă.
Copiii erau inteligenți, simpatici și mai ales cuminți și liniștiși, normal după drumul greu și lung pe care-l făceau zilnic pînă la școală, prin pădure.
Doamna Pitzi o invita din cînd în cînd și-i oferea un pahar de sirop de brad și, în acest timp, îi povestea fel de fel de amănunte despre ceilalți dascăli, despre vecini, despre oamenii din sat. Uneori, întoarsă acasă, Eva îi cerea lămuriri gazdei sale, Barbara. Informațiile din două surse erau mai exacte, gîndea ea.
Le 30 janvier 2017
Lundi.
„La culture est ce qui reste après avoir oublié tout ce qu'on avait appris" Selma Lagerlöf.
„Cultura este ceea ce rămîne după ce-ai uitat tot ce ai învățat” Selma Lagerlöf.
J'ai accepté l'invitation de participer à, je dirais, un jeu, Citations préférées. C'est Ella qui m'a provoqué.
Am acceptat să particip la un, aș zice, joc, Citate preferate. Ella m-a provocat.
Detalii aici.
Le 28 janvier 2017
Samedi. Je n'étais pas sûre d'y arriver, puis j'ai pris une décision: je dois me lever.
Sîmbătă. Nu eram deloc sigură că voi ajunge ziua asta, apoi m-am decis: mă voi ridica.
Le 15 janvier 2017
Dimanche.
Il y a presque 40 ans, à l'école du village arrive une nouvelle institutrice...Dès le debut, le directeur la présente dans la salle des professeurs qui étaient intéressés ou pas de la jeune timide et elle ne retient pas grande chose sur chacun. Elle s'approche d'une dame qui s'offre lui „présenter" encore une fois les futurs collègues.
Pendant la journée, la nouvelle s'installe chez une vieille femme, tout près de l'école et plus tard l'„amie" lui donne des informations détaillées sur les instituteurs de la salle des professeurs.
De loin, un couple l'intéressait plus: „Ah, oui, leur histoire est bien triste. Le monsieur s'était dépêché de se marier avec la femme de ses rêves seulement qu'elle avait déjà un enfant et en plus elle était plus agée que lui. „Et maintenant, il regrette?” „ Biensûr, on le voit bien, mais il est trop tard pour lui, ils ont un enfant ensemble...”, lui disait celle-là et la jeune voyait déjà combien le monsieur était malheureux.
Plus tard, la jeune institutrice est devenue une bonne amie avec les deux. La bienveillante Pitzi ne comptait plus.
Duminică.
Acum aproape 40 de ani, la școala din sat sosește o nouă dăscăliță. Încă de la început, directorul o prezintă în sala profesorală, unde lumea era mai mult sau mai puțin interesată de tînăra timidă, iar ea nu reține mare lucru în legătură cu fiecare. Atunci se apropie de o doamnă, care se oferă să-i „prezinte” încă o dată pe viitorii colegi.
În timpul acelei zile, tînăra se instalează la o bătrînă aproape de școală și, mai tîrziu, „amica” îi dă informații detaliate despre dascălii din sala profesorală.
Un cuplu o interesa în mod special: „Ah,da, povestea lor este chiar tristă. Domnul s-a grăbit să se însoare cu femeia visurilor, numai că ea avea deja un copil, în plus era mai bătrînă decît el. „Și acum el regretă?” „Bineînțeles, este foarte evident acest lucru, numai că e prea tîrziu, au un copil și împreună...”, i-a spus binevoitoarea, iar tînăra vedea deja cît de nefericit este domnul.
Mai tîrziu, tînăra dăscăliță a devenit bună prietenă cu cei doi. Binevoitoarea Pitzi nu mai conta.(?)
ღ҉ღ✽¸.• •.¸✽ღ҉ ღ҉ ღ҉ღ✽¸.• •.¸✽ღ҉ღ
Le 13janvier 2017
Vendredi. Noël, Nouvel An, St.Basile, Épiphanie, St.Jean, fêtes, fêtes, fêtes...Et pendant tout ce temps il a neigé, il a fait froid, un vrai hiver comme autrefois.
Depuis deux jours il neige: hier, aujourd'hui aussi, il a neigé toute la journée, et maintenant, pendant le soir on entend de temps en temps comme la neige glisse en avalanches du toit avec un bruit
effrayant.
Le chauffage ne marche pas car, en essayant de nettoyer la cheminnée, nettoyage habituel, l'ouvrier a fait tomber une brique à l'intérieur et maintenant elle est complètement bouchée. Nous voilà en faisant le feu dans les poêles comme dans le passé.
Avant de m'endormir, des fois je ne dors pas, je lis: j'ai acheté Jane Austen Sense and sensibility, mais mon
anglais est ennuyant. Aussi, j'ai fini un très beau livre écrit par un Français, Sylvain Tesson, Dans les forêts de Sibérie: un parisien a vecu du fevrier en juillet en Sibérie au bord du lac Baïkal, dans une cabane en bois...
Je suis en train de lire un autre livre de Catherine Nay, Le noir et le rouge, ou l'histoire d'une ambition, un livre biographique sur le president Mitterrand.
Si vraiment je veux me détendre, alors je lis une petite histoire d'un livre traduit en roumain, un livre vraiment neuf pour moi, Selma Lagerlöf, Livre de Noël. C'est un recueil d'histoires qu'on lisait autrefois pendant cette période des fêtes...
Vineri. Crăciun, An Nou, St. Vasile, Bobotează, St.Ioan, sărbători, sărbători, sărbători...Și în tot acest timp a nins, a
fost frig, o iarnă adevărată, ca altădată.
De două zile ninge: ieri, dar și astăzi a nins toată ziua și acum, seara, se aude din cînd în cînd zăpada alunecînd în avalanșă de pe acoperiș cu un zgomot neliniștitor.
Încălzirea nu ne merge, încercînd să curețe coșul, o curățare obișnuită, muncitorul a împins o cărămidă în coș și l-a înfundat de-a binelea. Iată-ne făcînd focul în sobele de teracotă așa ca odinioară.
Înainte de a adormi, se-ntîmplă să nu pot dormi uneori, citesc: am cumpărat Jane Austen Rațiune și simțire în engleză, dar engleza mea est plictisitoare. De asemenea am terminat frumoasa carte a unui francez Sylvain Tesson, În pădurile Siberiei: un parizian își petrece un lung sejur, din februarie pînă-n iulie în Siberia, într-o cabană din lemn pe malul lacului Baikal...
Acum citesc o carte scrisă de Catherine Nay, Negru și roșu, sau istoria unei ambiții, o carte biografică despre președintele Mitterrand.
Dacă doresc să mă destind cu adevărat, atunci citesc o istorioară dintr-o carte tradusă în română, o carte nouă pentru mine, Cartea de Crăciun de Selma Lagerlöf. Este o culegere de povestiri potrivită în această perioadă a sărbătorilor.
ღ҉ღ✽¸.• •.¸✽ღ҉ ღ҉ ღ҉ღ✽¸.• •.¸✽ღ҉ღ
Le 1-er janvier 2017
Dimanche. Un bon départ pour un an tout neuf: dimanche. On
voudrait que tout qui n'était pas comme il faut pendant l'année en train de nous quitter soit oublié, lavé, laissé de côté et que la première page des 365 jours de cette nouvelle année 2017 soit parfaitement écrite, décorée de beauté, de couleurs, de cadeaux, en un mot brillante.
Nous sommes entrés dans le nouvel an avec Elisa qui avait skié avec les
siens pendant la journée et le soir est rentrée à la maison avec grand-père. Pendant la soirée, elle a décidé de rester debout toute la nuit parce que c'est une fête, n'est-ce pas? Elle se demandait même si on ne doit pas mettre une robe...
Et on a joué, on a répondu à mille questions, on a vu des dessins animés( avec Peter Pan) et des
fragments des différents programmes pour le Réveillon à la télé et a minuit nous sommes sortis pour regarder les feux d'artiffices...On a eu peur!!! Nous nous sommes couchés vers 3h du matin.
Duminică. Un bun început pentru un an nou-nouț: duminică. Am dori ca cele rele să se spele, să uităm, să lăsăm în urmă tot ceea ce n-a fost cum trebuie în anul care a trecut și am vrea ca prima pagină din cele 365 ale acestui nou an 2017 să fie perfect scrisă, decorată cu frumusețe, colorată, într-un cuvînt: strălucitoare.
Noi am intrat în noul an cu Elisa care schiase în timpul zilei cu ai săi și seara a venit acasă cu bunicul. În timpul serii, s-a hotărît să rămînă trează toată noaptea, doar e sărbătoare nu-i așa? Se gîndea chiar să se îmbrace cu o rochie...
Și ne-am jucat, am răspuns la o mie de-ntrebări, ne-am uitat la desene animate ( cu Peter Pan), la fragmente de programe pentru Revelion la televizor iar la miezul nopții am ieșit afară ca să ne privim focurile de artificii...Ne-a fost frică!!! Ne-am culcat pe la ora 3 dimineața.(photos: Dan Martin)
ღ҉ღ✽¸.• •.¸✽ღ҉ ღ҉ ღ҉ღ✽¸.• •.¸✽ღ҉ღ
