Le 6 décembre 2016
Mardi. Le froid promet nous laisser en paix après quelques jours de -20 degrés Celsius. On a fait du feu et on a pensé seulement à l'installation d'eau qui pouvait geler et faire crever tous les tuyeux dans la maison et dehors.
Nous passons cette première fête de la fin d'année tout simplement, sans quelque chose de spéciale, sans cadeaux dans les chaussures, on n'a pas été sage...et malgré les décisions on n'est pas certain qu'on le serait un jour.
L'important est le soleil...
Marți.Frigul promite să ne lase în pace după cîteva zile de -20 grade Celsius. Am făcut focul și ne-am gîndit numai la instalația de apă care putea îngheța și să ne trezim cu țevi crăpate prin casă și pe afară.
Noi ne petrecem această primă sărbătoare de la sfîrșitul de an foarte simplu, fără ceva special, fără cadouri în pantofi, nu am fost cuminți...și, in ciuda hotărîrilor, nici nu e sigur că vom fi cîndva.
Important e soarele...
Le 28 novembre 2016
Lundi. Il s'agit de la nuit du 26 vers 28, la nuit de l'incendie. Cette nuit-là, l'électricié a été coupé. Nous avions un petit appareil qui maintennait la petite pompe de la centrale en fonction. Vers le matin, quand le danger a passé, l'électricité est revenue, j'ai mis trois morceaux de bois sur les braises et on s'est couché. Après moins d'une heure je me suis réveillée dans un bruit bizzare, la maison pleine de vapeurs d'eau...Un tuyau de la chaudière a sauté la petite pompe ne fonctionnait pas. Ce qui suivit c'était la réparation, le nettoyage et tout et tout et on était si fatigués!!!
Luni. Este vorba despre noaptea din 26 spre 27, noaptea cu incendiul. În acea noapte, electricitatea a fost întreruptă. Noi aveam un mic aparat care menținea pompa de la centrală în funcție. Spre dimineață, cînd pericolul a trecut, electricitatea a revenit, am pus trei lemne pe jarul rămas în centrală și ne-am culcat. Nu a trecut o oră, că m-am trezit cu un zgomot ciudat, casa era plină de aburi...O conductă de la centrală a sărit, pompa nu funcționa. Ce a urmat a fost reparația, curățenia și așa mai departe, dar eram atît de obosiți!!! (photo: Dan-Martin)
Le 28 novembre 2016
Dimanche. Cette nuit je dois dormir car la nuit précedente chez les voisins il y a eu un incendie. C'est une chose terrifiante. J'ai pris quelques images, je ne pouvais pas rester lontemps dehors car je venais de sortir de la salle de bains...
Duminică. În noaptea aceasta trebuie să dorm căci ieri noapte la vecini a fost un incendiu. Este un lucru
înspăimîntător. Am făcut niște fotografii, eu nici nu puteam sta afară prea mult timp fiindcă ieșisem din baie și aveam părul ud...
Le 26 novembre 2016
Vendredi. J'avais un chat, un matou en fait. J'aimais croire que c'était mon chat. Au début, rien n'était sûr avec lui, même son sexe était incertain, je lui disais Stela. Il n'était pas fort, comme les autres, il avait besoin de protection, mais il voulait etre indépendant.
Finalement on a découvert que c'était un male. Stelou a eu ses 9 ans le 27 juin, pourtant, il n'était pas si vieux que ça. Pendant sa courte vie, parce que j'ai tous les raisons du monde de croire qu'il n'est plus, il m'a appris certaines choses:
*il n'a jamais été à moi. Sa mère me l'a laissé quand une autre série de petits venait et il savait déjà les regles de la vie.
*il n'avait confiance en personne. Il mangeait chez moi sans me permettre de le toucher, de l'inviter dans la maison, de le caresser.
A la vieillesse, oui, il voulait qu'on le caresse, mais alors c'est moi qui a gardé la distance.
*il mangeait peu, mais plusieurs fois par jour si d'autres chats ne passaient pas par là, lui vider la casserole.
*il ne mangeait pas gras. Jamais.
*il aimait les chattes. Il luttait pour elles jusqu'à la dernière goutte de sang pour assurer sa descendence.
*il chassait pour se garder en forme et pour manger si nécessaire.
*on meurt toujours seul. Il s'est caché pour mourir, on ne l'a jamais trouvé. On peut croire qu'on nous l'a volé, ça arrive, mais non, il n'était plus en forme, il était malade, il ne pouvait plus manger, j'ai bien vu...
Qu'on lui accorde un bon souvenir!
Joi. Aveam o pisică. Îmi plăcea să cred că era pisica mea. La început, nimic nu era sigur, nici măcar sexul ei, îi spuneam Stela. Nu era ca ceilalți de tare, avea nevoie de protecție, dar nu voia să depindă de nimeni.
Pînă la urmă am văzut că era motan. Stelou a împlinit 9 ani în 27 iunie, nu era chiar așa de bătrîn. În timpul scurtei sale vieți, pentru că am toate motivele din lume să cred că el nu mai există, m-a învățat unele lucruri:
*n-a fost niciodată al meu. Mama sa mi l-a încredințat cînd o altă serie de pui urma să vină, el știa deja regulile vieții.
*nu avea niciodată încredere în cineva. Mînca la mine, e adevărat, dar nu-mi permitea să-l ating, să-l invit în casă, să-l mîngîi.
La bătrînețe, voia să fie alintat, dar eu am păstrat distanța, așa cum m-a obișnuit.
*mînca puțin, de mai multe ori pe zi, asta dacă alte pisici nu-i goleau castronul.
*nu mînca gras. Niciodată.
*îi plăceau pisicile. Lupta pentru ele pînă la ultima picătură de sînge, ca să-și asigure descendența.
*vîna pentru a se menține în formă și pentru a mînca dacă era nevoie.
*mori întotdeauna singur.
S-a ascuns ca să moară. Nu l-am mai găsit. Am putea crede că l-a furat cineva, se mai întîmplă, dar nu, nu mai era în formă, era bolnav, nu mai putea mînca, am văzut bine acest lucru...
Să-i acordăm o amintire!
Le 25 novembre 2016
Jeudi. Dire la verité c'est du courage, il y a beaucoup qui le disent, ce sont de mots sages, mais écouter la verité cela pourait être mortel.
Il y a longtemps déjà que je n'ai plus écrit mon journal. Je n'ai pas du temps. Ce n'est pas vrai. Mes journées passent sans faire grand chose, en attendant quoi? Cette verité dont je parlais tout à l'heure? Je ne sais pas...
Joi. A spune adevărul înseamnă curaj, sînt mulți care o spun, sînt cuvinte înțelepte, dar a asculta adevărul asta ar putea fi mortal.
E mult de cînd nu mi-am mai scris jurnalul. Nu am timp. Nu-i adevărat. Zilele mele trec fără să fac mare lucru, așteptînd ce? Acel adevăr de care vorbeam adineauri? Nu știu...
Le 12 novembre 2016
Samedi. L'hiver est là. Il neige.
Depuis longtemps déjà j'ai vecu dans du stress insupportable, mentie en face tout le temps, ça va finir d'une façon ou autre, je ne veux plus rien supporter, je n'ai plus le temps. Mes enfants me soutiennent, cela me fait du bien, mes amis aussi, j'en ai peu d'ailleurs. Dans des situations comme ça on voit lesquels sont les vrais.
Autre chose maintenant.
Cette semaine nous sommes allés dans ma ville natale pour des problèmes trop souvent remises (visite chez un médecin spécialiste) ou pour des problèmes courantes. De ces problèmes courantes je voudrais parler aujourd'hui. Nous possedons un terrain agricole qui est devenu part d'un domaine viticole avec le
nom Boieru. Au début, le propriétaire ne pouvait pas acheter le terrain or nous payer en argent ou produits ( raisins ou vin). Maintenant la vigne lui permet d'entrer au marché et nous prenons chaque année une quantité de vin, selon la superficie de terrain. On peut choisir le vin qu'on veut. Ma soeur est l'administrateur de ce que notre famille nous a laissé en héritage mais cette fois c'est moi qui
ai pris le vin. Nous avons découvert avec fierté qu'on fait partie d'une entreprise qui vise la qualité. J'espère que la merveille dure plus de trois jours. C'est agréable de savoir que le tout n'est pas pourris dans notre cher pays. Il me fait tellement plaisir de vous montrer les vins que je viens de choisir!!!
Sîmbătă. A sosit iarna. Ninge.
De multă vreme deja, am trăit într-un stress insuportabil, mințită în față tot timpul, asta se va termina într-un fel sau altul, nu mai vreau să suport nimic, nu mai am timp de așa ceva. Copiii mă susțin, asta-mi face bine și prietenii, am puțini, situații ca asta mi-i arată pe cei adevărați.
Altceva acuma.
În această săptămînă ne-am dus în orașul meu natal pentru niște probleme prea adesea amînate (vizita la un medic specialist) sau pentru probleme curente. Desprea aceste probleme curente aș vrea să vorbesc azi. Noi posedăm un teren agricol care a devenit parte dintr-un domeniu viticol cu numele Boieru. La început proprietarul nu putea să cumpere terenul sau să plătească o arendă în bani sau produse, struguri sau vin. Înființa o podgorie. Acum via îi permite să intre pe piață, noi luăm o cantitate de vin în fiecare an, după suprafața de teren. Sora mea este administratorul a ceea ce familia ne-a lăsat. Acum a fost rîndul meu să merg acolo. Am putut alege bani, produse...am ales vin și chiar putem lua ce dorim. Am descoperit cu mîndrie că facem parte dintr-o intreprindere ce vizează calitatea. Sper ca minunea să țină mai mult de trei zile. E plăcut să vezi că nu totul e putred în draga noastră țară. Îmi face mare plăcere să vă arăt ce vinuri am ales!!!
Le 31 octobre 2016
Lundi. Avec le linge mis dans la machine à laver, j'ai fait tout ce que j'avais dans ma liste de travaux pour la journée. Ce n'était pas grande chose, mais j'ai tout fait: une commande à une pharmacie online, la visite mensuelle chez ma pharmacienne locale, des courses dans les magasins alimentaires et nonalimentaires et la lessive. En plus je dois passer l'aspirateur plusieurs fois par jour jusqu'à ce que l'on finit avec le bois, car tout le temps on fait entrer la sciure dans le salon.
Hier, dimanche en fin d'après-midi on s'est réuni à la Maison de la Paroise pour boire un thé à l'occasion de la 60-e anniversaire de Mariana Chișu. Ce jour-ci, ce sont ses filles qui lui ont préparé les surprises entre lesquelles une petite réunion des voisines et amies dans la grande cuisine où on l'aidaient autrefois à préparer les festins d'après les messes des grandes fêtes organisées par la Paroise sous le pastorat de son cher mari, Bazil, l'ancien pope.
Vraiment elle avait l'air bien surprise en nous voyant. Marioara qui habite le plus loin est arrivée plus tôt( vieilles habitudes), ensuite c'étaient nous trois, Jeanne, Aurica et moi, les voisines d'appartement, car avant, la famille du pope habitait dans un des quatre appartements du „bloc”, ensuite il y a eu Dorica Jurj l'institutrice et Olga, c'est-à-dire, mademoiselle Eugenia Oarga, ancien prof de biologie et grande amie de la famille. Il y avait la doctoresse de la commune avec son mari et leurs enfants, mais ils ont passé tout le temps dans le grand hall de la maison devenu depuis le début le salon et où il y avait la télé.
Une soirée agréable, du bon thé ou du bon café, d'éxcellents gâteaux, des liqueurs fines et surtout des souvenirs.
Luni. Cu rufele pe care le-am pus în mașina de spălat am făcut tot ce aveam în lista mea de lucrări zilnice. Nu cine știe ce, dar chiar le-am făcut pe toate: o comandă la o farmacie online, un drum la farmacia noastră locală, unul la magazinele alimentare și nealimentare și haine la spălat.În plus, pînă la terminarea lemnelor de tăiat și aranjat, trebuie să aspir mereu, pentru că aducem rumeguș în casă.
Ieri, duminică spre seară, pe la 5, am fost la o petrecere, la un ceai, la Casa Parohială cu ocazia celei de a 60-a aniversări a Marianei Chișu. În această zi, fiicele sale i-au pregătit surprizele, între care și o mică reuniune cu vecinele și prietenele, în bucătăria cea mare unde o ajutam odinioară să pregătească ospețele de după slujbă la marile sărbători ale Parohiei păstorite de dragul său soț, care a fost preotul Bazil. Mărioara, care locuiește mai departe, a sosit prima, ca pe vremuri. Apoi noi trei: Jeana, Aurica, eu, vecinele de apartament, vreau să spun că, înainte familia preotului locuia într-unul din cele patru apartamente de la „bloc”, după care au mai venit Dorica Jurj, învățătoarea și Olga, adică domnișoara Eugenia Oarga, fostă profă de biologie, mare prietenă a familiei. Mai era acolo doctorița comunală cu soțul și copiii lor, dar ei au stat în holul devenit încă de la bun început, salonul casei, unde se află și televizorul.
A fost o seară plăcută cu ceai bun sau cafea bună, cu excelente prăjituri, lichioruri fine și mai ales cu frumoase amintiri.
