Neige à Salt Lake City

Le 9 novembre 2011

Mercredi. Aujourd’hui, c’est le tour de Liviu d’être vu par un inspecteur, un monsieur de Cîmpeni, donc ce n’est pas le vrai inspecteur mais un aide, qu’on applelle „méthodiste”, en roumain.

Demain, ce sera Simona, une des deux profs de français, qui a passé par ici pour chercher quelques images avec la ville de Paris et ses monuments. Elle aura aussi une classe de Roumain, avec le sujet Liviu Rebreanu, Ion.

On dit que le temps va refroidir et des pluies viendraient...Peut-être neige, comme à Salt Lake City.

Miercuri. Azi a fost rîndul lui Liviu să fie inspectat, de către un domn din Cîmpeni, nu chiar de inspector ci de unul dintre metodiştii săi.

Mîine, va fi Simona, care a trecut pe aici în căutare de ceva imagini cu oraşul Paris şi monumentele sale. Ea va avea şi o oră de română, cu Liviu Rebreanu, Ion.

Se spune că timpul se va răci şi vor veni ploi...Poate chiar zăpadă, ca la Salt Lake City.

Mardi plus agréable comme d'habitude

Le 8 novembre 2011

Mardi. Hier, je n’étais pas très contente de ma journée. Comme si c’était un jour de mardi. Aujourd’hui, au contraire, c’est une journée pleine de surprises agréables. Tout d’abord, hier j’ai exagéré avec ma courge, j’en ai mangé, peut-être, trop et je ne savais pas s’il contient beaucoup de sucre ou pas, par exemple. Aujourd’hui, j’ai cherché et j’ai trouvé des informations qui sont plutôt favorables:” Selon une étude chinoise publiée en 2007¹, l’ingestion d’extraits de citrouille pourrait permettre aux diabétiques de type I de ne plus avoir à s’injecter de l’insuline chaque jour,”  elle a un fruit plein de vitamines, fibres et des choses comme ça.

L’inspection à l’école a commencé aujourd’hui et les émotions des enseignants et des élèves se sentaient jusqu'ici. Je blague mais à un moment donné, la directrice m’a appelé en me demandant si je n'étais pas d’accord de travailler comme documentaliste...Ainsi, j’ai revu Mme Rodica Andronescu et Mme Antonina Panait, que j’ai connu il y a quelques années, quand on essayaient de mettre en place un modèle français de Centre de Documentation et Information dans les écoles de Roumanie. De toute façon, il m’a fait très plaisir en les revoyant. Elles avaient cet air énergique et rajeuni que je leur connaissais.

Marţi. Nu prea am fost mulţumită de ziua de ieri, a fost ca o zi de marţi. Azi, dimpotrivă, am avut ceva surprize agreabile. Mai întîi, am căutat şi chiar am găsit informaţii despre dovleac. Mi se părea că am mîncat prea mult şi nu ştiam dacă e bine. Se pare că e un fruct plin de calităţi, hrănitor şi chiar terapeutic:”După un studiu chinezesc publicat în 2007,unele extrase din dovleac ar putea permite diabeticilor de tip I, să se lipsească de injectarea zilnică de insulină”, fructul şi seminţele conţin multe vitamine, ulei, fibre şi alte chestii din acestea.

Inspecţia la şcoală tocmai a început astăzi. Pînă aici se simţeau emoţiile profesorilor şi elevilor. Glumesc, dar la un moment dat directoarea m-a sunat ca să mă întrebe dacă n-aş fi dispusă să lucrez iar ca profesor documentarist. Astfel, am avut ocazia s-o revăd pe Dna Rodica Andronescu şi pe Dna Antonina Panait cu care am făcut cursuri, acum cîţiva ani, pe cînd se încerca implementarea unui model francez de Centru de Documentare şi Informare în şcolile din România. Că voi lucra sau nu, mi-a făcut mare plăcere să le revăd. Aveau acelaşi aer plin de energie şi tinereţe pe care îl ştiam.

        

La citrouille

Le 7 novembre 2011

Lundi. C’est le jour où passe la voiture qui vide les poubelles, alors on se lève un peu plus tôt. Aujourd’hui, j’ai ballayé l’allée et devant la porte, mais ça ne tient pas car il y a encore des feuilles qui tombent, je me suis occupée de mon chou, et parce que Liviu m’a apporté une citrouille, ce soir, j’ai préparé quelques tranches...Son goût me rappelle l’enfance, quand on était plutôt méfiant quand on t’offrait quelque chose d’inhabituel à manger. La citrouille on la mangeait seulement en automne, assez tard. Et c’était surprennant bon son goût.

Luni. E ziua în care trece maşina care goleşte pubelele. Prin urmare ne trezim un pic mai devreme. Azi, am măturat curtea şi în faţa porţii, dar asta nu ţine, mai cad încă frunze, apoi m-am ocupat de varza mea, am aşezat-o în butoi şi, pentru că Liviu mi-a adus un dovleac, astă seară, am pregătit cîteva felii...Gustul său îmi aminteşte de copilărie, atunci eram neîncrezătoare dacă mi se oferea ceva neobişnuit de mîncare. Dovleacul era ceva ce apărea doar toamna tîrziu la masa, iar gustul său era surprinzător de bun.

     

La foire du chou

Le 6 octobre 2011

Dimanche. Après mon programme du matin, c’est-à-dire: douche, médicaments, massage, petit déjeuner, sans Liviu qui était encore au mariage, je me suis habillée pour aller au marché, j’ai fait ma liste et je suis sortie. J’ai acheté du tout, en dehors du chou car je pensais que Liviu sort du foyer et m’aide à le transporter. Nous n’avons pas besoin que de 10 au plus 12 choux, plutôt petits, mais il était trop occupé. L’après-midi, il l’a acheté seul, mais avant, j’ai dû faire des pressions, car il n’avait plus envie d’y penser. Les hommes!

Duminică. După programul meu din fiecare dimineaţă, adică: duş, medicamente, masaj, mic dejun, singură, Liviu nu venise încă de la nuntă, m-am îmbrăcat ca să ies la piaţă, mi-am făcut o listă şi am plecat. Am cumpărat de toate, în afară de varză, căci speram ca Liviu să mă ajute măcar cu transportul. Noi nu avem nevoie decît de vreo 10 cel mult 12 verze mai mici, dar, domnul era mult prea ocupat. După masă, după ce am făcut oarece presiuni, fiindcă nu avea chef să se gîndească şi la asta, s-a dus şi a cumpărat el singur. Bărbaţii ăştia!

    

Amoureux

J'ai volé quelques photos et je vais mettre ici une pour illustrer ce que je disais hier sur je deux jeunes qui viennent de se marier.


Am furat nişte fotografii, voi posta aici una, ca să nu supăr pe nimeni şi totuşi să ilustrez ceea ce spuneam despre cei doi tineri care tocmai s-au căsătorit. Iată-i!

      

Mariage

Le 5 novembre 2011

Samedi. Ce n’est pas vrai. Il n’est pas le 5, le minuit est passé. Et ce n’est plus samedi. C’est dimanche.

Le temps a passé bien vite tout en repassant et en regardant la télé...

Le 5 c’est la dernière foire, la foire du chou.

Liviu a le dernier mariage à filmer et puis on va faire maigre jusqu’à Noêl. Les deux jeunes qui se marient aujourd’hui, je les connais bien. En les voyant aux mariages de leurs amis on se rendait compte qu’ils s’aimaient, surtout elle, lui aussi. Quand ils dansaient, on avait l’impression qu’elle ne touchait pas le sol, tout simplement, elle volait. Je suis impatiente d’apprendre que tout le mariage a été bien et ils sont heureux. Peut être, j’obtiendrais quelques photos de Liviu ou d’un autre de ses photographes.

Sîmbătă. Nu-i adevărat. Nu e 5, e trecut de miezul nopţii. Nu mai e nici sîmbătă. E duminică.

Timpul trece repede tot călcînd şi uitîndu-mă la televizor...

În 5, este ultimul tîrg din acest an, tîrgul verzei.

Liviu are ultima nuntă de filmat, după care nu mai e mult pînă vom intra în postul Crăciunului. Cei doi tineri care se căsătoresc azi, îi cunosc foarte bine. Văzîndu-i participînd la nunţile prietenilor lor, îţi puteai da seama că se iubesc. Pe ea se vedea asta mai ales, dar şi pe el. Cînd dansau amîndoi, aveai impresia că ea nici nu atinge pămîntul, că zboară pe lîngă el. Chiar sînt nerăbdătoare să aflu că totul a fost bine la nuntă şi că sînt fericiţi. Poate chiar voi obţine ceva fotografii de la Liviu sau de la alt fotograf de-al său.                          

     

Grand bonjour

Le 4 novembre encore

Je dois saluer une nouvelle lectrice: bonjour Alexandra. Je suis enchantée de voir encore une personne qui voudrait connaître ma vie et mes penséees de tous les jours...

Trebuie să salut o nouă cititoare: bună ziua Alexandra. Sînt încîntată să văd încă o persoană care ar dori să cunoască viaţa şi gîndurile mele de toate zilele...