miercuri, 3 august 2011

Roşia Montana

Le 3 aout 2011


Iată o reacţie la noul val de publicitate de la TV:


Si j'ai le temps je vais traduire, si non, il y a google, mais eux ils font une traduction automatique, pas tres bonne.


Din pacate, la TV au reinceput reclamele desantate cu Rosia Monana,vezi bine ce mari avantaje vor avea romanii prin vanzarea in continuare a regiunii, cu aurul, argintul si cu toate celelalte minereuri de acolo.




Mai jos este un material care TREBUIE SA CIRCULE. E singura forma de protest deocamdata. Sunt informatii despre Rosia Montana si despre valoarea ei fizica, despre valoarea spirituala a zonei si mai ales despre valoarea romanului si a Romaniei, aici si in lume. Am decis sa anexez citeva fotografii facute de subsemnatul in zona acum circ3 ani. AM VAZUT GALERIILE DACO-ROMANE DE PESTE 2000 DE ANI! EXISTA! NU SUNT O MINCIUNA! Acolo se ascunde un tezaur urias ce nu va putea fi masurat nicicind in bani! Am gasit ghidul local recomandat (clandestin, in soapta, la ureche! - dureros!) care stie foarte multe (nu din presa!) si care ne-a dus in adincurile pamintului. Si mai ales ale istoriei. Si cind am iesit la suprafata ne-am dat seama in ce hau fara fund de fapt suntem pe cale sa fim aruncati. " ...Rosia Montana este cea mai veche localitate dinRomania , atestata de la anul 131 dupa Hristos.
..De-a lungul istoriei, ispita aurului a atras aici toate neamurile Europei, facand din Rosia un orasel cosmopolit.

..Din Rosia s-au ridicat, de-a lungul timpului, multi luptatori ardeleni, cum au fost Simion Balint, George Gritta, luptator in revolutia de la 1848, alaturi de Avram Iancu..

..In Rosia, stradutele inguste si pietruite, casele de patrimoniu, construite in stil baroc de arhitecti italieni (Strada siciliana), in urma cu aproape doua sute de ani, te transporta in alt timp..
...Ultimele 330 de tone de aur si1680 de argint vor sa fie exploatate, pana la ultima roca de minereu, de compania Gold Corporation, careia i-a fost concesionata exploatarea. ..Doardouazeci de mii de dolari pe anplateste statului roman compania Gold Corporation, chiria pentru concesiunea a 520 de kilometri patrati, inima de aur a Apusenilor.
Concesiunea s-a facut pe 20 de ani, din 1997, deci
ar mai fi inca sapte ani de-acum incolo.

..Vedem zilnic cum angajatii companiei intra in galerii, sub pretextul ca iau probe si fac masuratori, pana ce vor incepe oficial exploatarea, dar nimeni nu-i controleaza daca iau sau nu iau aur de-acolo...

..Uraniul ni l-au exploatat rusii in totalitate, iar acum vom ramane sifara aur, daca romanii nu se trezesc la timp.

De la Bucuresti sau din alta parte a lumii nu-si dau seama dedimensiunile reale ale tragediei de la Rosia Montana , iar cand vin aici si afla adevarul, sunt izbiti de anormalitatea acestei situatii, delipsa de reactie a Guvernului si a administratiei locale, fata de aceasta stare de lucruri.
Toti scriu acolo ca nu-si pot inchipui ca vestigiile istorice, galeriile romane, bisericile si cimitirele istorice, bucati intregi de munte s-ar narui intr-un iaz de cianura.
Toti ne incurajeaza sa rezistam! Toti vor sa fie de folos cu ceva, un lucru cat de marunt. Solidaritatea aceasta de la om la om face mai mult decat orice gest politic din departare, si acesta indelung asteptat.

"Rezistati! Rezistati!" ne indeamna toata lumea, dar nu e usor, sa stiti, sa-ti traiesti viata ca in vitrina,observat, filmat si fotografiat tot timpul, pandit din fata casei,spionat obstructionat in orice faci sau ai intentia sa incepi. E o tensiune continua care slabeste numai de vineri dupa amiaza pana luni dimineata, atunci cand "observatorii" Gold-ului se aduna de pe ulite, unde se plimba in costumele lor spilcuite si cu ochelari negri la ochi,
plini de emfaza (vezi Doamne, au cumparat aproape tot si ei sunt stapanii Rosiei), si pleaca cu masinile lor scumpe in week-end.Abia atunci, noi putem sa lasam garda jos si sa traim, sa ne strigam bucuriile sau sa ne plangem necazurile, pe un ton de normalitate.

Si cum sa nu ravneasca la aurul Apusenilor, cand in el sunt, inprocente mai mari decat oriunde in lume, si metalele rare atat de cautate de industria constructoare de nave spatiale: titan, vanadiu, wolfram, molibden. Daca macar un singur om va ramane aici si nu-si va vinde proprietatea, compania nu va putea sa treaca peste el. Cred cu tarie ca nu ne luptam cu morile de vant si ca lupta noastra nu e in zadar.Nu se poate sa scoti o localitate in afara existentei, pentru ca vrea o companie straina sa le ia acest drept in numele lacomiei.Daca litigiul cu Gold ar mai tine o suta de ani, rezistenta Rosiei s-ar stinge, treptat. Probabil, asta urmareste compania. Poate daca romanii si-ar lua un petic de pamant pe dealurile acestea si nu l-ar ceda in ruptul capului, atunci ei nu vor avea sorti de izbanda, in vecii vecilor. Iata, membri ai organizatiei mondiale "Green Peace" si-au cumparat loturi fie si de cativa metri patrati in Rosia Montana, pe care nu le vor vinde companiei cu nici un pret, ba chiar au confectionat tablite pe care scrie: "Aceasta proprietate nu este de vanzare", pe care le-au impartit rosienilor, ca sa descurajeze orice tentativa a companiei de a-i ispiti sa ii vanda
casele. Acum, Gold Corporation (Gabriel Resources si alte companii subsidiare dupa care se ascunde) si-a angajat cea mai mare companie de publicitate din Bucuresti, a regizorului Bogdan Naumovici, ca sa le faca propaganda proiectului minier de la Rosia Montana. Chiar daca mult prea tarziu, reclama a fost oprita,
in cele din urma, pentru minciunile continute in ea
. O lovitura dura pentru companie.Avem nevoie de exprimarea solidaritatii cu lupta noastra. Sa vina aici cei care cunosc drama noastra, sa ne sprijine moral, sa aratam Gold-ului ca nu suntem asa putini, ca avem si pe altii de partea noastra. Sa facem si noi actiuni de intimidare, asa cum fac ei, nu doar sa tacem si sa inghitim. Noi suntem
vreo 20 de familii,ultimii luptatori impotriva Gold-ului, care nu vom pleca nici in ruptul capului. Oricati bani ne-ar da, cu orice ne-ar tenta, noi nu plecam. Mie sa-mi dea America toata sa fie a mea, si eu nu plec din Rosia Montana ."
Eugen Cornea, capetenia rezistentei antigoldiste de la Rosia Montana


am fost astazi la o intalnire cu profesori universitari si alti oameni pregatiti in diferite domenii care-si bat capul cum sa salveze muntii Apuseni de explatare si de distrugere totata. Sincer, nu pot sa stau nepasatoare la ce se intampla si simt ca daca eu nu ma ridic,tu nu te ridici, ala nu se ridica, nu ne ridicam cu totii, tragedia se va intampla si nepasarea de acum ne va costa enorm. Oamenii sunt constienti de amploarea situatiei de faptul ca astia care ne conduc stau sluj in fata banilor,ca au vandut tara pe nimic

in principiu, s-a recunonsut ca sunt multi Romani care vor bine, dar care nu il pot realiza, pentru ca, urmare a manipularii, au reusit astia sa ne demoralizeze si sa ne dezbine fiecare invitat, specialist pe felia lui a vorbit despre efectele, numainegative , ale explaotarii miniere pe care vor sa o inceapa la Rosia Montana
prof. univ. dr. Ion Brad - membru al Academiei Oamenilor de Stiinta, biochimist a explicat clar care sunt efectele cianurilor rezultate din exploatare asupra organismelor vii: moartesigura pentru mediu plante, animale si oameni pe o raza de sute de km (inclusiv in tarile vecine)
din cauza vaporilor de cianuracare se ridica in aer

prof. dr. Vasile Boroneant,istoric, a povestit despre valoareasiturilor dacice, a galeriilor romane vechi de peste 2000 de ani si despre pierderea identitatiiPoporului Roman si a intregului sau certificat de nastere Dacic s-a vorbit despre faptul ca asta esterezarva strategica de aur a Romaniei, de care se stie de mii de ani, pe care dacii au exploatat-o cu masura
si pe care au lasat-o mostenireurmasilor pt gestionatereaindependenta a Poporului Romansi despre faptul ca in Muntii Apuseni pe langa cea mai mare rezerva de aur si argint din europa, aur de o calitate ridicata, mult superioara, ar fi si o rezerva uriasa de wolfram metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, foarte necesar, in industria militara si spatiala si in economie in general

sunt multe care se invart in jurul regiunii Apuseni pe care vor sa ii distruga e plin de zacaminte, si pe toate vor sa le exploateze, statul roman primeste nimic, adica 1 miliard de dolari in 20 de ani de exploatare, adica 15 % iarexplatatorii iau restul de 85 %, si lasa in urma distrugeri istorice,ecologice, umane, NATIONALE ,economice inestimabile pentru pamantul asta au murit Dacii, au murit marii Domnitori Romani, milioane de Romani de-a lungul secolelor ca sa il apere de asupritori
si ca sa il dam noi degeaba astazi.
pasivitatea o sa ne coste scump

eu cred ca nu putem sta indiferenti fata de mostenirea pe care o avem,care e a noastra.,nu a canadienilor sau a altora. E ca si cum vine unu sa iti ia casa cu tot ce ti-au lasat parintii, pamantul, hainele, amintirile, si tu te uiti la el cum o face si il lasi in pace.

ce e de facut ? cum putem incepe sa ajutam ?

cred ca trebuie, in primul rand, ca toata lumea sa afle despre asta sa afle adevarul. oamenii nu stiu ce se intampla. apoi impreuna oamenii trebuie sa spuna NU !!
isi baga N(ew)W(orld)O(rder) nasul si in Romania ?

Sa nu ne lamentam  degeaba. Noi singuri, corect mai marii nostrii au incuviintat "darea jos a pantalonilor" prin semnarea actului de concesionare a Rosiei Montane.
    Totusi s-ar mai putea face ceva.  In tara asta si in afara ei sunt peste 1 milion de utilizatori de internet, cu simtire romaneasca. Decat sa ni-l trimitem intre noi, ar fi mai eficient "pentru a dezmortii" factorii de decizie sa trimitem acest eMail ca pe un gest de oprobiu in fiecare zi,  cu obstinenta  pe adresa  Parlamentului,  Camerei Deputatilor, la guvern si nu in ultimul rand la "Ministerul distrugerii mediului".
    Merita reflectat!!!

 









luni, 1 august 2011

Roses

Le 1-er août 2011

Lundi. Un mois qui commece bien. Pourtant le temps reste mauvais. Les dernières années, le temps a permis les cultures de roses dans les jardins de la commune. Avant, on n’avait que les rosiers sauvages qui fleurissent au début de l’été. Maintenant il y en a de toutes sortes et qui ont de belles fleurs jusqu’en automne.

Luni. O lună care începe bine. Totuşi, timpul rămăne urît. În ultimii ani, timpul a permis cultivarea de trandafiri în grădinile din comună. Înainte, nu erau pe aici decît trandafirii sălbatici, cei care înfloresc la începutul verii. Acum există, tot felul de trandafiri care înfloresc pînă toamna.

        

  

Il pleut, il pleut...

Le 31 juillet 2011

Dimanche.Le temps continue à faire mauvais, ici comme en Belgique, comme m’écrivent mes amis, André et Odette. Nous avons guetté un petit moment de beau temps toute la journée pour griller dehors quelque viande.
Demain je voudrais préparer une zacusca pour les Américains surtout, mais s’il pleut, je ne sais pas...J’ai besoin de griller des aubergines et des poivrons.

Duminică. Timpul continuă să fie urît, aici ca şi la Florenville, cum spun prietenii mei, André şi Odette. Am pîndit toată ziua un pic de vreme bună ca să frigem ceva carne la grătar.
Mîine aş vrea să pregătesc nişte zacuscă, pentru americanii noştri, mai ales, dar dacă plouă, chiar nu ştiu cum...Am de copt nişte vinete şi nişte gogoşari, ardei.

 

 




sâmbătă, 30 iulie 2011

Une visite

Le 30 juillet 2011

Samedi. Nous sommes allés à Alba Iulia, visiter la petite famille de notre fils, voir notre petite-fille, Elisa, qui a six semaines déjà. Les Américains sont arrivés eux aussi, on s’est rencontré autour de la petite Elisa et nous sommes rentrés ensemble à Arieşeni.
Au départ de chez nous il pleuvait à verse, à la ville il a fait un peu  de soleil...Malheureusement, j’ai oublié à la maison mon appareil photo. Les photos que j’ai prises avec l’appareil de Martin, il va me les envoyer.


Les voici. Aujourd’hui est le 31 juillet, dimanche.  

Sîmbătă. Am mers la Alba Iulia, să vizităm familia fiului nostru, s-o vedem pe micuţa Elisa, care are deja şase săptămîni. Americanii noştri au sosit şi ei, ne-am întîlnit cu toţii în jurul micuţei Elisa şi apoi am venit împreună la Arieşeni...
Din păcate, mi-am uitat acasă aparatul foto, fotografiile pe care le-am făcut cu aparatul lui Martin, el o să mi le trimită.


Iată-le, azi 31 iulie, duminică.    


   



joi, 28 iulie 2011

Le hérisson

Le 28 juillet 2011

Jeudi. Après tant de pluie, enfin une journée de beau temps. J’ai sortis les tapis des deux chambres à coucher pour les aérer. Demain il va pleuvoir de nouveau, donc je n’ai pas pu les laisser dehors. Que de travail!
Ce soir, un petit hérisson se promenait devant la porte.

Joi. După atîta ploaie, în sfîrşit, o zi frumoasă! Am scos covoarele din cele două dormitoare ca să se aerisească, dar nu le-am putut lăsa afară pentru că va ploua din nou. Ce de muncă!
Astă seară un arici micuţ se plimba prin faţa uşii.(Photo de l'an dernier...)

     

miercuri, 27 iulie 2011

Cadeaux

Le 27 juillet 2011

Mercredi. Hier, au moment où je fermais le dernier bocal de confiture de cerises, un monsieur de Sibiu entre et me donne deus sacs avec des cadeaux pour Elisa, cadeaux envoyés par la famille Cotîrlea, par Mme Cotîrlea, il disait...
Le mosieur venait d’arriver avec les siens pour passer des vacances à Arieşeni. Ils ont réservé à la pension Casa Moţului.
Donc, grand merci Aurica. Je voudrais venir jusqu’à Sibiu un de ces jours.

Miercuri. Ieri, în momentul în care închideam ultimul borcan de gem de cireşe, un domn din Sibiu intră pe uşă şi îmi aduce două sacoşe cu cadouri pentru Elisa, cadouri trimise de familia Cotîrlea, de doamna Cotîrlea, zicea dînsul.
Domnul tocmai sosea împreună cu ai săi pentru a petrece o vacanţă la Arieşeni. Aveau rezervare la pensiunea Casa Moţului.
Prin urmare, mare mulţumesc dragă Aurica. Tare aş vrea să vin pînă la Sibiu într-una din aceste zile.

        

     

Cerises

Le 26 juillet 2011

Mardi. Il pleut. Le temps continue à faire mauvais. Il paraît que cette année la recolte de cerises dans les montagnes est riche. J’ai reçu de bonnes cerise de Pătrăhăiţeşti et Izlaz.
On ne pouvait les manger toutes, j’en prépare de la confiture.
Marţi. Plouă. Timpul continuă să fie urît.
Se pare că recolta de cireşe, la munte este bogată în acest an. Am primit nişte cireşe bune de la Pătrăhăiţeşti şi din Izlaz. Nu puteam să le mîncăm pe toate, fac nişte gem.