Tennis?

Le 19 juin 2011

Dimanche. J’ai appris que c’est dimanche, vers le soir. Honteux! J’ai fait quelques travaux qu’on ne fait pas un jour de dimanche: lessive, par exemple.

 

Martin, notre petit fils, demande souvent quand rentre son père. Il n’a pas encore retrouvé ses habitudes de l’an dernier. C’est vrai qu’alors il y avait Cristian et Szilvia...

Il aime la compagnie des adultes et ce soir, il est avec Alexandre et Călin, des voisins, à Vîrtop, où il y a un terrain de tennis.

Duminică. Am aflat că e duminică, tîrziu, spre seară. Ce ruşine! Plus că am facut tot feluri de treburi care nu se fac duminica: am spălat rufe, de exemplu.

Martin, nepotul, mă tot întreabă cînd vine tata. Nu şi-a regăsit încă obişnuinţele de anul trecut. E drept că atunci nu era singur, ci împreună cu Cristian şi Szilvia.

Îi place compania adulţilor şi, în această seară s-a dus la Vîrtop cu Alexandru şi Călin, vecinii noştri. E acolo un teren de tenis.

     

Notre petite fille

Le 18 juin 2011

Samedi. Je n’ai pas dormi pendant cette nuit. Mais pas du tout.

Nous sommes partis pour Alba Iulia après avoir cueilli un seau de griottes pour la liqueur et pour la confiture.

On s’est arrêté à Alba Iulia pour aller visiter notre petite fille et sa mère, avant on leur a acheté quelque chose.

Boni et sa copine, on les a rencontrés en route. Martin, notre petit fils était à la maison.

Sîmbătă. N-am dormit în noaptea aceasta. Dar deloc.

Am plecat la Alba Iulia după ce am cules o găleată de vişine pentru ca să fac vişinată şi dulceaţă.. Ne-am oprit la maternitate, înainte am cumpărat cîte ceva pentru micuţă şi pentru mămică.

Pe Boni şi pe prietena sa, i-am întîlnit pe drum. Martin, nepotul nostru era acasă, ne aştepta.

    

      

Journée mémorable

Toujours le 17 juin 2011

Vendredi toujours. Journée mémorable. Pendant le repas qu’on avait pris ensemble au Restaurant Victoria, notre fils nous a annoncé la naissance de la première petite fille de notre famille.

Plus tard, dans la soirée, nous sommes appelés de nouveau. Nos Américains sont arrivés à la maison et ils voulaient savoir comment entrer dans la cour et ensuite, dans la maison. Quelle journée!!!

Tot vineri. Zi memorabilă. În timpul mesei pe care am luat-o cu toţii la restaurantul Victoria, fiul nostru ne-a sunat ca să ne anunţe naşterea primei noastre nepoate.

Ceva mai tîrziu, sîntem apelaţi de americanii noştri care tocmai au ajuns acasă, la Arieşeni, să ne întrebe cum să intre în curte şi apoi în casă. Ce zi!!!

      

Camarades de lycée

Le 17 juin 2011, encore

Vendredi. Aujourd’hui,  pour moi, il y a eu plein d’événements: tout d’abord, à 11h, on s’est réuni dans la cour de l'école très contents de se revoir. Ensuite la cloche a sonné et nous sommes entrés dans une salle de notre ancienne école.

Madame Doïna Retegan, notre ancien prof d’histoire, a fait l’appel. Chacun a raconté ce qu’il y a eu d’important dans sa vie, depuis la réunion précédente, ceux qui avaient des informations sur les copains absents nous racontaient ce qu’ils savaient sur eux, nous remettaient le bonjur si c’était le cas. C’était très agréable de se retrouver dans une situation fort semblable à celle de nos jours de la plus belle jeunesse.

Azi, pentru mine, au avut loc mai multe evenimente importante: mai întîi, la ora 11^oo, m-am întîlnit în curtea şcolii cu foştii colegi de liceu, bucuroşi să ne revedem. Apoi, a sunat clopoţelul şi am intrat într-o sală din vechea noastră şcoală.

Doamna Doina Retegan, fosta noastră profesoară de istorie şi diriginta uneia dintre cele trei clase, a strigat catalogul. Fiecare a spus ce s-a mai petrecut în viaţa sa de la ultima întîlnire şi pînă în prezent, cei care aveau informaţii despre colegii absenţi ne spuneau ceea ce ştiau, ne transmiteau salutări dacă era cazul. Era foarte plăcut să ne regăsim într-o situaţie, foarte asemănătoare cu ceea ce era odinioară, în zilele celei mai frumoase vîrste.(photo de groupe, les dernières deux: Liviu)

    

Rutină, pînă-ntr-o zi...

Le 17 juin 2011

Vendredi. On vit longtemps sans événements, dans une sorte de routine et d’un coup, beaucoup de choses arrivent un seul jour, hier, par exemple:

-je venais de faire du sirop de sapin et je l’ai mis dans les bouteilles pendant que Liviu, à l’école, faisait la situation scolaire de ses élèves, calculs et comptes...

-nous avons fait nos bagages pendant qu’un ouvrier de Romtélécom était en train de changer le systeme téléphonique en mettant un appareil des plus modernes.

-une fois arrivés à Alba Iulia nous avons fait une petite visite chez notre fils et sa copine qui nous disait qu’elle doit accoucher aujourd’hui ou demain. Des émotions encore!

-on a passé la nuit dans ma maison de Păgida, heureusement on a très bien dormi.

Trăieşti aşa fără evenimente deosebite, într-un fel de rutină, pînă într-o zi cînd toate se îngrămădesc peste tine, cum mi se întîmplă mie de ieri încoace:

-nu puteam pleca fără să fac siropul de brad, deci l-am terminat în mare grabă gîndindu-mă cum să mă îmbrac şi ce am de luat cu noi.

-ne-am făcut bagajele în timp ce un muncitor de la Romtelecom ne schimba sistemul de telefonie, punînd un aparat mai modern.

-ajunşi la Alba Iulia am trecut pe la fiul nostru care era foarte preocupat de aparate şi tehnici foto, în timp ce prietena lui îmi spunea că azi, mîine trebuie să nască. Emoţii încă!

-ne-am petrecut noaptea la Păgida, unde, din fericire am dormit bine.

      

Bonjour aux organisateurs!

Le 16 juin 2011

Jeudi. Demain, je dois être à Aiud. À 11h je vais rencontrer mes anciens camarades de lycée. C’est la 45-e anniversaire depuis que nous avions fini les études lycéales. Je suis en train de me préparer, nous devrions partir aujourd’hui même.

Joi. Mîine, trebuie să fiu la Aiud. La ora 11^oo ne întîlnim la liceu cei din promoţia 1966. Este a 45-a aniversare. Tocmai mă pregătesc de plecare, trebuie să mergem de azi.

Éclipse de lune?

Le 15 juin 2011

Mercredi. Hier, j’ai oublié de poster ce que j’avais écrit dans mon journal, aujourd’hui, la même chose. Il est trop tard pour le faire. À ce moment il est minuit passé et je n’ai pas eu le courage de regarder l’éclipse de lune, je ne sais plus à quelle heure cela a lieu...

Miercuri. Ieri, am uitat să postez ceea ce scrisesem în jurnalul meu, azi acelaşi lucru se va întîmpla. Este foarte tărziu, e trecut de miezul nopţii şi n-am avut curajul să mă uit la eclipsa de lună despre care s-a vorbit toată ziua, nici nu mai ştiu la ce oră trebuia să fie...