Banquet

Le 19 mai 2011

Jeudi. Aujourd’hui, nous sommes invités par les élèves de la XIII-e, la dernière année de lycée, qui font un banquet à l’occasion de la fin des études: Liviu, en tant que prof et moi, en tant que leurs ancien prof principale. Cette classe a été ma dernière classe avant de partir à la retraite.

On est allé à la pension, Casa Moţului.

Joi. Azi, sîntem invitaţi de către elevii dintr-a XIII-a, ultima clasă de liceu, care fac banchetul de sfîrşit de studii liceale: Liviu ca profesor, eu ca fostă dirigintă. Această clasă a fost ultima mea clasă, înainte de a ieşi la pensie.

Ne-am dus la pensiunea Casa Moţului.

   

Télé

Le 18 mai 2011

Mercredi. Enfin, j’ai reçu  la réponse de Florenville. Je vais l’étudier et la montrer aux autres.

Dernièrement, je regarde trop la télé. Avant, je ne le faisais que le soir. Maintenant, c’est ce film coréen, ~Les Légendes du Palais~ qui passe à 18 heures. C’est vrai qu’après, il n’y a que les mêmes films qui passent, sur les différentes chaines TV, rarement on peut voir un film nouveau.

Miercuri. În sfîrşit, am primit răspunsul de la Florenville. O să-l studiez bine şi-l voi trimite şi celorlalţi.

În ultima vreme, mă uit prea mult la televizor. Înainte nu o făceam decît seara. Acum, mă uit la acest film coreean, ~Legendele Palatului~ care este la ora 18^oo. Este adevărat că după aceea, nu vezi decît aceleaşi filme, pe diferitele canale TV, rar poţi vedea un film nou.

          

 

Les florenvillois

Le 17 mai 2011

Mardi. J’attends une réponse de Florenville, je reçois entre temps une d’Odette et André qui ont une idée: Bazil ne pourrait-il pas remplacer l’évêque? Ils sont certains qu’il saurait le faire. Je me rends compte qu’ils ne connaîssent pas vraiment les dimensions de l’événement. C’est de ma faute,peut-être...

Les voilà contents de la visite de leurs fils et sa petite famille.

Marţi. Aştept un răspuns de la Florenville, primesc, între timp unul de la Odette şi André care au o idee: n-ar putea oare Bazil să-l înlocuiască pe episcopul de Alba la sfinţirea bisericii? Ei sînt siguri că ar putea s-o facă.

Îmi dau seama că  ei chiar nu cunosc dimensiunile acestui eveniment. Poate este şi din vina mea.

Iată-i mulţumiţi de vizita fiului lor cu toată familia.

       

Mal au coeur!

Le 16 mai 2011

Lundi.Il pleut, il fait mauvais temps. J’ai commencé la journée d’aujourd’hui avec une longue lettre pour Marc Heyde, une lettre d’excuses pour ce que nous avons fait. Depuis, dix ans il me parle de leur désir de participer à l’inauguration de l’église et ce n’est pas possible car après avoir convaincu des gens de s’y rendre, après avoir préparé en détails le voyage, ici on a changé la date: ce ne sera pas le 3 luilet, mais le 17. J’ai mal au coeur!

Luni. Plouă, este timp urît. Am început ziua de azi cu o lungă scrisoare de scuze către Marc Heyde, scuze pentru ceea ce le-am făcut. De aproape 10 ani îmi spune că ar vrea să participe la inaugurarea bisericii noastre şi acuma nu mai este posibil, căci după ce a convins oameni să-l însoţească pînă aici, după ce au organizat în amănunt călătoria, aici, s-a schimbat data: nu va mai fi în 3 iulie ci în 17. Mă doare inima!

     

              

Le dernier mois

Le 15 mai 2011

Dimanche. Bizarreries sur le blog. Je n’ai pas le temps d’éliminer les posts réapparus sans les commentaires (?). Je vais m’en occuper une autrefois.

Aujourd’hui, j’ai eu le plaisir d’admirer deux photos de mon fils: c’est sa copine, Anamaria. Le dernier mois de grossesse.

Duminică. Ciudăţenii pe blog. Nici nu am vreme să elimin posturile reapărute (fără comentarii), o s-o fac altădată.

Azi, am avut prilejul să admir nişte fotografii de-ale fiului meu: prietena sa Anamaria. Ultima lună de sarcină.

Choses désagréables

Le 14 mai 2011

Samedi. Hier, le 13, j’ai eu seulement des choses désagréables à entendre et à transmettre. D’abord, c’est notre pope, Basil qui m’a appelé pour me dire que la date de la bénédiction de la nouvelle église a changé: ce n’est plus le 3 juillet, mais le 17. J’ai été obligée de faire connaître cette nouvelle à nos amis de Florenville qui voulaient y participer. Il s’agît de plus de 20 personnes qui ont planifié leur vies des mois suivants en fonction de cet événement, ont acheté les billets d’avion et surtout voulaient venir pour assister à cette messe.

Ensuite, c’est Liviu qui vient de l’école très déçu: quelqu’un avait porté plainte contre l’école qui n’a pas un bon moyen de transport pour les mauvaises routes, de Cobleş, par exemple. L’autobus est en vérification et les enfants viennent à l’école à pied. Des parents et des gardes forestiers sont venus pour se quereller avec la directrice et les profs et non pour voir quoi faire...

Enfin, tout le monde par là est stressé et fatigué.

Sîmbătă. Ieri, am avut numai lucruri dezagreabile de ascultat şi de transmis. Mai întîi, preotul nostru Bazil m-a sunat ca să-mi spună că data sfinţirii bisericii se amînă, nu va mai fi în 3, ci în 17 iulie. Astfel, am fost obligată să aduc acest lucru la cunoştinţa prietenilor noştri din Florenville care de multă vreme ne spun că vor să participe. Este vorba cam de 22 de persoane care şi-au planificat viaţa pentru lunile următoare în funcţie de acest eveniment, şi-au cumpărat bilete de avion şi mai ales voiau să participe la această slujbă.

Apoi, Liviu s-a întors de la şcoală foarte indispus: cineva a reclamat şcoala sau Primăria pentru autobuzul şcolar care circulă pe drumurile neasfaltate şi care nu este tocmai la standarde. Autobuzul e acuma în verificări, iar copiii merg la şcoală pe jos. Părinţii şi pădurarii care au venit la şcoală azi, s-au certat cu directoarea şi cu profesorii, nu au venit să găsească o soluţie...

În fine, toţi sînt stresaţi şi obosiţi pe la şcoală în acest timp.

      

Souvenirs 4

Je n’ai pas bien compris ni après leur départ, en feuilletant le dossier, tant j’ai eu beaucoup de choses à comprendre, apprendre et en même temps à faire: je ne savais ni au moins si la Belgique était une république, un royaume ou quelle sorte d’État, je devais m’occuper de mon travail, de mes enfants, de la maison, des deux hôtes et en plus j’étais toujours en train d’attendre des nouvelles de mon fils aîné qui était militaire à Braşov et j’avais perdu le contact avec lui...

N-am înţeles prea bine nici după plecarea lor, răsfoind dosarul, atît de multe lucruri trebuia să înţeleg, să învăţ şi să fac în acelaşi timp: nu ştiam nici măcar dacă Belgia era regat, republică sau ce fel de stat, trebuia să merg la lucru, să văd de copiii mei,, de casă, de cei doi musafiri şi, în plus eram mereu în aşteptarea unor veşti de la fiul nostru cel mai mare care era militar la Braşov şi pierdusem legătura cu el...