Mes debuts avec OVR, 2-e partie

Ensuite nous avons vecu des évenements impensables: les évenements de Timişoara, Bucarest, Cluj, Turda, l’execution de Ceauşescu la veille du Noël et autres et autres et en janvier, le 6 un gros camion de Belgique est arrivé à Arieşeni avec des aides humanitaires et deux personnes: le chauffeur, André Marcoux et un réprésentant des habitants de Sprimont, Fredy Fanali.

Apoi, am trăit evenimente inimaginabile: Timişoara, Bucureşti, Cluj, Turda, executarea lui Ceauşescu în Ajun de Crăciun şi alte şi alte pînă în ianuarie , în 6, cînd un camion mare asosit chiar din Belgia, cu ajutoate umanitare şi două persoane: şoferul, André Marcoux, precum şi un reprezentant al locuitorilor din Sprimont, Fredy Fanali.

Mes débuts avec OVR

Ma famille et moi, nous vivons, comme aujourd'hui, à la campagne, dans un village des Monts Apuseni.

Nous avions un appareil de radio caché sous une armoire, dans le salon et on écoutait en cachète des infos transmises par deux postes:l’Europe Libre ou la Voix d’Amérique. Ainsi, nous étions au courant avec des évenements du monde. Nous avons appris des infos et des commentaires sur les évenements qui avaient lieu en Pologne, la chute du mur de Berlin, les révoltes des ouvriers de Braşov, mais on n’avait pas le temps de tout écouter, surtout que ça comportait un certain risque. En plus, il n’y avait pas du courant électrique toute la journée et souvent on passait les soirées à la lampe au pétrole ou à la bougie.

Un soir Liviu, mon mari, rentre du centre et me dit que quelqu’un du village a entendu, à la radio, qu’une localité de Suisse avait adopté un de nos villages pour le sauver de la destruction et l’aider à se développer...Qu’est-ce que cela signifiait? Nous étions complètement perplexes.


Familia mea şi cu mine trăiam, ca şi astăzi de altfel, într-un sat din Munţii Apuseni. Aveam, pe atunci un aparat de radio pe care-l ţineam ascuns sub un dulap în salon şi ascultam pe furiş ştiri transmise de două posturi: Europa liberă şi Vocea Americii. Astfel, eram oarecum la curent cu evenimentele ce se petreceau în lume. Am aflat informaţii  şi am ascultat comentarii despre ceea ce se petrecuse în Polonia, despre căderea Zidului Berlinului, despre revoltele muncitorilor din Braşov, dar nu aveam timp să auzim chiar totul, mai ales că aceasta însemna un oarecare risc. În plus, nu era curent electric toată ziua şi deseori ne petreceam serile la lumina lămpii cu petrol sau a lumînărilor.
Într-o seară, Liviu, soţul meu, s-a întors din Centru şi mi-a spus că cineva, din sat a auzit, la radio, că o localitate din Elveţia ar fi adoptat unul dintre satele nostre, pentru a-l salva de la distrugere şi a-l ajuta să se dezvolte...Ce putea să însemne acest lucru? Eram complet nedumeriţi. ( urmare)

       

Mes debuts avec OVR

Ces jours, Facebook/OVR a lancé une provocation: qu’on se rappelle comment on a fait connaissance avec OVR. Opération Villages Roumains.


În aceste zile, Facebook-Ovr a lansat o provocare: să ne amintim cum am făcut cunoştiinţă cu OVR. 

    

Grigore Alexandrescu, Cîinele şi căţelul

Grigore Alexandrescu

Cîinele şi căţelul 

"Cît îmi sînt de urîte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte cîteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sînt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mîndria nu ne mai părăseşte.
Cît pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Cînd toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Cîine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră."
Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mîndrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
"Gîndirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei."
- "Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mînie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?"
- "Dar ziceaţi..." - "Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mîndria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.

 Aujourd'hui, j'ai eu envie de lire et d'écouter une fable de Grigore Alexandrescu, poète roumain d'avant les révolutions de 1848. Le titre se traduirait: Le chien et le petit chien. Je ne pourrais pas traduire en français cette fable, mais s'il y a quelqu'un qui connait une version française, j'aimerais la voir...Des pensées me passent par la tête à propos de deux évenements auxquels je suis en train de participer cette année: la rencontre avec mes anciens camarades de lycée, le 17 juin prochain et un autre sur facebook:http://www.facebook.com/event.php?eid=171608129559526

Il s’agit du grand chien Samson, qui parlait avec un boeuf en disant qu’il voudrait voir dans le monde  l’égalité entre les grands et les petits, entre les nobles et le peuple ordinaire. Le petit chien, Samurache, en entendant des mot aussi généreux, veut participer à la conversation d’égal à égal. Samson indigné le chasse en lui disant que l’égalité n’est pas pour les petits chiens.

Défi

Hier, Facebook OVR a lancé une provocation: qu’on se rappelle comment on a fait connaissance avec OVR. Opération Villages Roumains.

Ieri, utilizatorul facebook OVR a lansat o provocare: să ne amintim cum am făcut cunoştinţă cu OVR. Operaţiunea Satele Româneşti, OVR, sau OSR.

     

Vive le roi! Trăiască regele!

Le 10 mai 2011

http://www.youtube.com/watch?v=XSMUScVUhKk

Mardi. Le 10 Mai, autrefois, c’était la Fête Nationale de la Roumanie, du Royaume Roumain. Vive le Roi, c’était l’hymn, le chant national. Donc, Vive la Roumanie et Vive le roi!

Marţi. În 10 mai era, altădată, sărbătoarea naţională a României, a Regatului României, iar Trăiască regele era imnul naţional. Prin urmare, Trăiască România, Trăiască regele!

     

Comme autrefois

Le 9 mai 2011

Lundi. Je me propose d’aller au dispensaire prendre mes ordonnances, mais l’homme propose, Dieu dispose. Devant la porte je rencontre deux jeunes (?) retraitées, comme moi, Minodora et Sofia qui allaient prendre le café chez une troisième, Olga. Pendant qu’on a un brin de conversation, une autre, Jeanne sort devant la porte. C’est ma voisine, les autres n’habitent pas loin, non plus. Je me rappelle qu’hier, j’ai vu les deux fils et la fille de Jeanne et j’ai eu la pensée que c’était l’anniversaire de quelqu’un, peut-être de Jeanne, elle même. Alors, je lui demande s’il lui reste de gâteau et on lui fait des voeux et des souhaits. Elle nous invite, on boit un café, on mange du gâteau et même on se permet un petit verre de liqueur de griottes. Nous voilà réunis, par hasard, 6 avec le mari de Jeanne, comme autrefois, quand on travaillait à l’école d’Arieşeni, une jeune équipe d’enseignants, qui est parti à la retraite après 40 ans et a laissé la place à une autre équipe de jeunes. Dommage que je n’ai pas l’appareil photo!

Luni. Îmi propun să merg la dispensar să-mi iau reţetele, dar omul propune, dumnezeu dispune, zic francezii,. La poartă, mă întîlnes cu două tinere(?) pensionare, ca şi mine, Minodora şi Sofia, care mergeau la o a treia, Olga, să-şi bea cafeaua. În timp ce schimbam cîteva vorbe, iat-o şi pe Jeanne, vecina mea, nici celelalte nu stau departe, care iese afară din casă. Îmi amintesc că ieri a fost ziua ei, toţi trei, fiii şi fiica fuseseră acasă şi o întreb dacă mai are tort, asta aşa ca să-i putem ura La mulţia ni şi de toate. Ne invită, ne serveşte cu cafea, cu tort şi ne permitem chiar şi un păhărel de vişinată Iată-ne reuniţi, după ceva vreme, din întîmplare, eram 6 cu soţul Jeannei, ca altădată, cînd lucram la şcoala din Arieşeni, o echipă tînără, care, după 40 de ani, a ieşit la pensie lăsînd loc unei alte echipe tinere...Păcat că nu am aparatul photo la mine!