miercuri, 15 septembrie 2010

Petites occupations

Le 14 septembre 2010

Mardi. Une journée très chargée même si jour férié, parce qu’on a fêté la Sainte Croix. En fait, le matin je m’imaginais un peu de repos en m’occupant de moi même, me promener...Il y a eu des touristes au Point d’informations avant l’ouverture. J’ai réussi à peine me faire couper les cheveux, mon “hair stylist” a été Liviu.
Après, il y a eu toute sorte de petits travaux dans la maison et le soir je n’ai plus eu le courage d’écrire un mot dans mon journal. En plus, l’internet n’a pas marché que le soir.

Marţi. Zi foarte încărcată, chiar dacă a fost sărbătoare, ziua Sfintei Cruci. De fapt de dimineaţă, mi-am imaginat o zi de odihnă în care să mă ocup puţin de mine însămi, n-a fost chiar aşa, de dimineaţă, înainte să mă îmbrac, s-a facut coadă la punctul de informaţii, după care abia dacă am reuşit să mă tund, Liviu a fost "hair stylist", după care m-am luat cu tot felul de treburi mărunte aşa încît seara nici n-am mai apucat să-mi scriu jurnalul. De fapt n-a mers internetul toată ziua.

luni, 13 septembrie 2010

La rentrée des classes 2010



Le 13 septembre 2010

Lundi. La rentrée des classes. Je vais mettre quelques photos de Liviu.

Luni. Început de an şcolar. O sa pun doar nişte fotografii de-ale lui Liviu.


1.La directrice, le pope, les profs





















2.Les enfants













3.De beaux enfants
















4.Attentifs















5.Sages

















6. Les grandes














7. Le maire






















8.Une maman



9.Une fille de la primaire




















10.La I-ere classe















11.Les anciens profs















12.Le prof de francais





















13. Une autre mere

14. La classe de Carmen-Maria













15.Prets pour commencer


















Le 12 septembre 2010

Dimanche. Jour de repos. Quelques visites: des jeunes qui voulaient des photos ou des copies des films des divers mariages, ou une jeune fille qui avait le coeur brisé à cause d’un jeune homme, bien entendu...

Duminică. Zi de odihnă. Cîteva vizite: tineri care aveau treabă cu Liviu, poze, CD-uri cu filme de la nunţi, chiar şi o tînără care nu avea cui spune problemele ei sentimentale...(Photo: careva elev)

sâmbătă, 11 septembrie 2010

Le hérisson sur la terrasse

Le 11 septembre 2010

Samedi. Il y a 9 ans il y a eu le terrible meurtre aux États Unis. Tant de gens sont morts parce que d’autres gens voulaient montrer au monde entier de quoi ils sont capables...La bêtise humaine la plus visible!!!
Aujourd’hui, je me suis occupée de la maison, il y a encore du linge à laver, des légumes à conserver, j’en ai fait un peu du tout: un feu dehors et j’ai cuit des aubergines et des poivrons.
Le soir, j’ai eu un peu de temps pour prendre une photo du hérisson sur la terrasse en mangeant la nourriture du chat. Les autres photos c’était Liviu qui les avait prises.

Sîmbătă. Acum nouă ani a avut loc groaznicul atentat din Statele Unite. Atîţia oameni morţi, atîta supărare şi spaimă în toată lumea pentru ca să-şi afirme unii existenţa ameninţătoare!!! Prostia umană cea mai vizibilă!!!

Azi, eu m-am ocupat de casă, mai este încă lenjerie de spălat, legume de conservat, am făcut cîte puţin din toate dar nu am terminat. Am copt vinete şi ardei la un foc afară.
Seara mi-am făcut un pic de timp ca să fotografiez ariciul pe terasă mîncînd hrana pisicii. Pe celelalte, Liviu le făcuse.

Retour



Le 10 septembre 2010

Vendredi. Ils sont partis, les enfants. Cristian aurait voulu voir des moutons cet été, mais il n’a pas eu la chance. Nous les avons accompagnés jusqu’à Vîrtop, en espérant avois la chance de voir les troupeaux qui sont par là, et prendre quelques photos au moins. Je dis au moins parce que cette année notre petit fils voudrait devenir berger. Il a des “bottes de berger” et un bâton, qu’il a laissé dans la chambre jusque l’été prochain...Arrivés en haut, il a commencé à pleuvoir et il faisait du brouillard. On s’est dit au revoir et ils sont partis. Bon retour chex eux!

Vineri. Au plecat, copiii noştri. Cristian ar fi vrut să vadă nişte oi, anul acesta doreşte să se facă cioban, Chiar are nişte cizme de...cioban şi o bîtă pe care le-a lăsat în camera alături de alte comori culese în această vară. De oi n-a avut noroc. I-am însoţit pînă la Vîrtop, doar vom putea să le fotografiem măcar, dar ploua şi era ceaţă, aşa că rămîne pentru la anu’, daca nu schimbă opţiunea. Drum bun!

vineri, 10 septembrie 2010

Le hérisson

Le 9 septembre 2010

Jeudi. Nous avons un hérisson qui vient sur la terrasse pour manger le repas du chat. Je l’ai découvert un soir, samedi si je ne me trompe pas, quand j’ai eu du travail dehors jusque tard. Je n’ai pas eu le temps de lui prendre une photo. Cristian voudrait jouer avec lui, mais il terrifie même le chat qui est devenu plus câlin avec l’âge...
 
Joi. Avem un arici care vine pe terasă ca să mănînce din farfuriile pisicii. L-am descoperit într-o seară, sîmbătă, dacă nu mă-nşel, cînd am avut treabă pe afară pînă mai tîrziu. Nici n-am avut timp să-l fotografiez. Cristian ar vrea să se joace cu el, dar cum e neastîmpărat, îl îngozeşte pînă şi pe motan, care a devenit în ultima vreme tare alintat. Cînd e Cristi prin preajmă, el cam dispare...








joi, 9 septembrie 2010

Dr. Eva Deak

Le 8 septembre 2010


Mercredi. Nous avons fait ce voyage pour plusieurs affaires, mais pour moi le plus important était de faire un contrôle médical de routine chez mon cardiologue, Mme Eva Deak à Turda. Cet été, j’ai fait plus d’effort qu’il n'en fallait pas et j’ai eu des palpitations presque tout le temps ce qui m’inquiétait, pour ne plus parler de la main droite, à cause de laquelle je commençais  à devenir depressive...Depuis une disaine d’années je vais dans ce cabinet et j’en suis très contente. En sortant du cabinet, j’avais déjà un bon moral et depuis je suis plus optimiste.

Miercuri. Am făcut această călătorie pentru a rezolva mai multe treburi, dar pentru mine a fost important să-mi fac un control medical de rutină la medicul meu cardiolog, doamna Eva Deak, la Turda. În această vară am cam făcut efort şi am avut palpitaţii tot timpul ceea ce mă îngrijora foarte tare, ca să nu mai vorbesc despre durerile din mîna dreaptă din cauza cărora începeam să devin depresiva de-a binelea...De vreo zece ani, merg la acest cabinet şi sînt foarte mulţumită. Cînd am ieşit de acolo eram deja alt om, mult mai sigură de mine şi mai optimistă.