La maison solitaire

Le 1^-er juillet 2010

Jeudi. Nous avons passé plusiers heures dans la ville d’Alba Iulia, Martin était au travail, nous sommes arrivés à Păgida le soir, Liviu n’avait pas pris de l’essence et depuis  aujourd’hui elle est plus chère... Il a fait d’ailleurs plusieurs bêtises: il a oublié, par exemple, son képi dans le local où on a mangé et, bien sûr, cela l’a beaucoup dérangé.

À la maison de Păgida une nouvelle: un gros chien vagabond que nous avons connu l’an dernier encore s’est installé dans la cour, il mange à côté de l’autre qui nous reste, Rostogol a eu un accident, donc il n’y est plus. Le vagabond est beau, tout noir et très timide; il sait qu’il y est toléré, mais Liviu a terriblement peur des chiens. Moi, non, je peux dire même que je les aime, mais je trouve, en même temps, que c’est bête de garder des hordes, pour le simple plaisir de se sentir maître d’une créature vivante où de savoir qui passe dans la rue, la nuit, le rôle du chien est de garder la maison. Dans ces villages c’est comme ça depuis toujours, avoir des chiens méchants c’est absolument normal, des chiens qui passent la journée dans des chaines et qui sont libres pendant la nuit, quand ils doivent signaler la plus faible intrusion sur leur territoire. Autrefois, le village était plus riche, les habitants plus nombreux, des activités de toute sorte, des animaux à élever, des champs à cultiver,dans les bois, non loin du village plein de bêtes sauvages qui menaçaient les biens des paysans: des sangliers, des loups, des renards, les chiens avaient donc beaucoup de travail, mais aujourd’hui, dans ces villages, il n’y a pas beaucoup d’habitants, seulement de vieilles personnes, peu de jeunes et des enfants, mais il y a des chiens, deux au moins, dans chaque cour, même chez nous où la maison est occupée deux mois par an en totalité...Nous sommes tellement habitués à leur présence, à l’accueil qu’ils nous font à l’arrivée que leur bruit, pendant la nuit ne nous dérange pas, mais les autres, même nos fils, ne pourraient pas se reposer la nuit. Et il y a quelqu’un qui s’en occupe en les nourrissant et parfois en nous présentant si on ne s’est pas encore vus: c’est notre voisin Zilu, d’ailleurs, c’est lui qui a décidé que la présence du noir est finalement bienfaisante. Pas pour mon mari, malheureusement. 

Joi. Am petrecut cîteva ore bune în oraşul Alba Iulia, Martin fiind la lucru, astfel că am ajuns la Păgida seara. Liviu nu s-a gîndit să ia benzină aseară, iar de azi este mult mai scumpă. A păţit mai multe chestii de-astea pe ziua de ieri, de exemplu şi-a uitat chipiul în localul unde am luat masa, ceea ce l-a deranjat profund.

Acasă, la Păgida, altă chestie: un cîine mare, vagabond, pe care îl ştiam încă de anul trecut, s-a instalat în curte, mănîncă împreună cu celălalt care ne-a mai rămas, Rostogol a avut un accident şi nu mai există. Vagabondul e foarte fain, negru în totalitate şi foarte sfios, ştie că este doar tolerat acolo, dar Liviu se teme de cîini. Eu nu, aş putea spune chiar că-mi plac, dar desigur nu sînt de acord cu hoardele care există în sat, oamenii au cam pierdut măsura şi sînt depăşiţi de vremuri. Este o prostie să ţii haite întregi de cîini, pentru plăcerea de a te simţi stăpîn pe o fiinţă sau pentru a şti cine trece noaptea pe drum. În fiecare curte există cel puţin doi, chiar şi la noi, unde stăm cam două luni pe an. Sîntem întîmpinaţi de fiecare dată cu bucurie, sau cuoarecare sfială, este absolut obijnuit să-i auzim noaptea făcînd gălăgie, oamenii de aici consideră dintotdeauna că rostul cîinilor este acela de a păzi casa. Ziua ei stau legaţi, iar noaptea sînt liberi. Este absolul normal să ai cîini răi, care să semnalizeze cea mai mica intruziune pe teritoriul lor, aşa a fost de cînd lumea, numai că odinioară, satul funcţiona altfel, lumea era altfel: erau mulţi locuitori, aveau gospodării, făceau agricultură, creşteau animale, în pădurile din apropiere existau animale sălbatice care ameninţau avutul sătenilor: mistreţi, lupi, vulpi. Cîinii aveau rostul lor, fiecare fiind interesat de cei mai...răi, mai bine zis cei mai “bărbaţi”(Mioriţa). În zilele noastre, lucrurile s-au schimbat mult, locuitorii sînt puţini, majoritatea bătrîni, cei cîţiva tineri care mai locuiesc în sat fac o agricultură de...”subzistenţă”, animalele sălbatice s-au împuţinat aşa de tare că este nevoie să fie protejate de lege, terenurile dar şi casele nu mai au nici o valoare, multe sînt pustii, dar există cîini, chiar mai mulţi ca altă dată, iar noaptea fac o gălăgie de care nu prea ai cum să te aperi. Cum spuneam, pe noi nu ne deranjează, dar pe alţii poate că da. Copiii noştri nu ştiu dacă ar putea să se odihnească peste noapte.Cineva, un vecin, are grijă de ei, îi hrăneşte le pune apă. E Zilu, mare iubitor de cîini, el a hotărît,de fapt, că prezenţa vagabondului în curte este benefică. Poate că e adevărat, dar nu şi pentru Liviu, din păcate. 

 

  

Brusquement, on voyage

Le 30 juin 2010

Mercredi. Brusquement, nous partons pour Alba Iulia,  en fait ce n’est pas si brusquement, depuis quelques jours,  Liviu veut y aller pour récupérer la voiture et, très gentillement, s’offre à m’emmener à Aiud pour de petites vacances. Il insiste. Je n’en ai pas très envie parce que je n’ai pas fini mes sirops, donc je laisse dans la cuisine le sirop de roses à demi-préparé. Je quitte le point d’informations, exactement au moment où je commençais à donner des infos (hier il y a eu un groupe de jeunes Français, un Roumain en même temps, un couple de Roumains, plus tard) vendre des cartes...On voit bien,comme l’an dernier, d’ailleurs, que les gens n’ont pas beaucoup d’argent, qu’on pense bien avant de sortir l’argent du porte-monnaie.

Miercuri. Brusc, plecăm la Alba-Iulia, de fapt nu chiar atît de brusc, de cîteva zile, Liviu vrea să meargă să-şi recupereze maşina, care e la Martin şi, foarte amabil, se oferă să mă ducă la Aiud, într-o mică vacanţă, acasă, înainte să ajungă acolo Marieta cu Horea. Insistă chiar. Eu nu prea am chef de aşa ceva, sînt ocupată peste cap cu siropul, nu prea am sticle şi a fost nevoie de tot felul de improvizaţii pentru a-l păstra cîteva zile, pînă voi avea sticlele. În cele din urmă, n-am încotro, accept şi plecăm cu autobuzul de Cluj, lăsînd în bucătărie, siropul de trandafiri pe jumătate preparat. Părăsesc activităţile mele, Punctul de informaţii, tocmai cînd dădea semne că începe să meargă cît de cît, ieri am avut un grup de tineri francezi şi un român în acelaşi timp cu ei, apoi, mai tîrziu, un cuplu de români, care s-au socotit mult pînă să cumpere o hartă, ca şi anul trecut, se vede bine că oamenii nu au bani.

Les Saints Pierre et Paul

Le 29 juin 2010

Mardi. Jour férié,  les Saints Pierre et Paul, grande messe à l’église d’Arieşeni, continuée avec une plus importante encore dans le pâturage de Vîrtop, plusieurs popes.

Temps capricieux, soleil, pluie, soleil de nouveau. J’ai récupéré de l’eau de pluie pour les fleurs. Le soir, promenade. On est entré chez les Flueraş pour voir comment a avancé Nelu avec les travaux de leur kiosque de jardin. Après il nous a reconduit jusqu’à la maison avec deux de ses quatre chiens.

Marţi. Sărbătoare, Sţii Petru şi Pavel, mare slujbă la biserica din Arieşeni, apoi la Vîrtop mare maslu, pentru sănătatea oamenilor şi vitelor care-şi petrec vara în munte.

Timp capricios, soare, ploaie şi iar soare. Am recuperat apă de ploaie pentru flori. Seara, plimbare pînă la familia Flueraş să vedem cît a avansat Nelu cu lucrările la filigoria lor cu grătar. După aceea, el ne-a condus pînă acasă împreună cu doi dintre cîinii săi.  

Roses

Le 28 juin 2010

Lundi. J’ai cueilli des roses et le soir je suis sortie avec une amie, Ana.

Tea a passé dire bonjour, elle est dans une colonie de vacances où on s’amuse en apprenant les maths, ici à Arieşeni .

Am cules trandafiri iar seara am ieşit cu o prietenă, Ana.

Tea a trecut pe la noi să ne salute. Este într-o tabăra de...matematică, la Arieşeni.

Visites et surprises

Le 27 juin 2010

Dimanche. Nous avons au moins fait quelques pas ce soir, je dirais...Une petite promenade. Toute la journée, j’ai eu l’intention d’aller jusqu’au centre du village pour voir ce qu’il y a au petit marché et pour acheter des cerises, mais je n’ai pas eu le temps, je ne sais pas comment...Liviu, qui avait envie de cerises lui aussi, est allé finalement au marché, mais il a acheté autre chose, une petite pompe pour arroser les plantes avec des produits contre diverses maladies ou parasites. Il y a des “russes’ qui vendent toute sorte de choses comme ça. Avec ce temps on peut s’attendre à toutes les surprises...

En fait, c’était une journée pleine de surprises et de courtes visites, des téléphones qui me font toujours plaisir: il y a eu des enfants qui ont passé dire bonjour, ou qui cherchaient “monsieur” pour des photos, il y a eu des amis qui ont passé dire bonjour ou rendre quelque chose, une caméra vidéo, par exemple...

Duminică. Bine că am putut ieşi la o scurtă plimbare în seara asta, toată ziua am avut intenţia să merg pînă în centru, să văd ce este prin piaţă, să cumpăr nişte cireşe, dar nu ştiu cum, nu am mai apucat...Liviu, care de asemenea avea poftă de cireşe a ajuns finalmente în piaţă, dar cu banii pe care-i avea în buzunar, a cumpărat cu totul altceva: o pompiţă de stropit plantele cînd sînt atacate des boli sau paraziţi. Sînt “ruşi” care vînd tot felul de astfel de lucruri, iar cu vremea aceasta te poţi aştepta la orice.

A fost de fapt o zi plină de mici surprize plăcute: telefoane, scurte vizite ale unor copii care trec să-l caute pe “dom’ profesor” pentru nişte fotografii, nişte prieteni care au condus 130 de km şi s-au oprit o clipă să respire, altul a trecut ca să înapoieze ceva, o cameră video...

Transport communal

Le 26 juin 2010

Samedi. Les gens qui sont en transhumance pensent sérieusement rentrer à la maison, dans la vallée car là-haut il fait trop froid. Au moins ceux qui ne sont plus jeunes...

On fait le feu dans la maison régulièrement. Peu de touristes qui sont à Arieşeni à ce moment passent les après-midis devant le feu, dans le salon de la pension. Il y en a qui font une petite excursion au Glacier de Scărişoara, mais il faut du courage...Il y a maintenant des moyens de transport électriques. Si on sort devant la porte on peut admirer de drôles de  véhicules en dehors de la charette aux chevaux.

Sîmbătă. Cei care se află în transhumanţă se gîndesc serios să coboare acasă, în vale căci sus, în munte este prea frig. Ce puţin cei care nu mai sînt tineri...

Facem focul în casă regulat. Puţinii turişti care se găsesc la Arieşeni în acest moment, îşi petrec după-amiezile în faţa focului din salonul pensiunii. Mai sînt unii, mai curajoşi care se duc in vreo excursioară la Gheţarul de la Scărişoara, de exemplu. Sînt acuma şi mijloace de transport mai diversificate. Te miri ce vehicole amuzante poţi să vezi dacă ieşi din curte. Astea electrice fac acuma concurenţă căruţelor cu cai.

Une bonne journée

Le 25 juin 2010

Vendredi. Ces jours-ci, comme l’an dernier, Liviu a été, pour ainsi dire, dans la fièvre des recherches. Il veut acheter quelque chose dans un magasin online, donc il a étudié les offres pendant des jours entiers!!! Finalement, il a trouvé ce qu’il cherchait, il a passé la commande et après, il a appris que le courrier viendra seulement jusqu’à Alba Iulia, mais il n’a pas de voiture pour le moment.          

Alors, d’autres recherches: qui parmi ses amis irait à Alba Iulia avec des affaires et pourrait le prendre avec. Il était tellement concentré et occupé avec cette affaire qu’il n’a pas bien compris quand il devrait y aller et il est allé aujourd’hui, mais l’arrivée du colet sera demain...C’est drôle, mais j’ai été gâtée avec cette occasion: j’ai reçu des bouteilles vides (chez nous, il y a eu grande pénurie depuis qu’on a commencé la préparation du sirop de sapin), j’ai reçu aussi des giroles de Dealu Mare et une bague en argent avec une pierre verte, un peridot, je crois.

Le soir, j’ai marché 4 km, j’ai fait une visite de quelques minutes chez les Petruse, j’ai rendu un fuseau à Mărioara et me voilà de retour avec une galette au chou de leur chaude cuisine.

Chaud, c’est un mot recherché ces jours, il fait froid à Arieşeni. Hier, il a fait environ 6^o C pendant la nuit, aujourd’hui 7^o C le matin, à midi environ 15^o C. Et il pleut chaque jour. Dans le Pays il y a eu de orages qui on provoqué des pertes de vies humaines et c’est ainsi dans toute l’Europe mais aussi dans l’Amérique...Chez, nous, au moins on n’a pas de problèmes comme cela, seulement qu’il fait froid.

Vineri. În aceste zile, ca şi anul trecut, de altfel, Liviu a fost, ca să zic aşa, în febra căutărilor. Vrea să cumpere ceva dintr-un magazin online, prin urmare, zile întregi a stat pe internet!!! Pînă la urmă a găsit ceea ce căuta, a făcut comanda şi abia după aceea a descoperit că firma de curierat vine doar pînă la Alba Iulia, dar deocamdată, el nu are maşină. Alte căutări au urmat: cineva, un prieten care să aibă ceva de rezolvat la Alba Iulia şi care să-l ia şi pe el. Era atît de concentrat, atît de preocupat, încît nu a reţinut sau nu a înţeles cînd anume trebuia să meargă şi s-a dus astăzi, dar trebuia să fie acolo abia mîine. Aş zice că e amuzant, dar nu îndrăznesc. Oricum eu am fost chiar norocoasă pe ziua de azi: mi-a adus nişte sticle goale ( pe aici, a fost mare penurie de cînd cu siropul de brad), mi-a adus gălbiori de Dealu Mare şi mi-a cumpărat un inel din argint cu piatră, peridot, cred.

Seara am făcut o plimbare mai lungă, 4 km, pînă la doamnele Petruse, i-am înapoiat un fus Mărioarei şi iată-mă înapoi acasă cu un pup cu varză din bucătăria lor caldă, unde găseşti mereu cîte ceva bun.

Cald este un cuvînt foarte...căutat pe aici. Este frig la Arieşeni. Ieri, au fost 6^o C în timpul nopţii, azi au fost 7^oC dimineaţă, iar la amiază în jur de 15^oC. Şi plouăăă, în fiecare zi. În ţară, cum zic moţii, au fost nişte furtuni, nişte ruperi de nori, care au provocat pierderi de vieţi omeneşti, aşa s-a întîmplat în toată Europa, dar şi în cele două Americi. Aici, la noi, cel puţin, nu au avut loc dezastre, doar că este frig, atîta tot.