Visites et surprises

Le 27 juin 2010

Dimanche. Nous avons au moins fait quelques pas ce soir, je dirais...Une petite promenade. Toute la journée, j’ai eu l’intention d’aller jusqu’au centre du village pour voir ce qu’il y a au petit marché et pour acheter des cerises, mais je n’ai pas eu le temps, je ne sais pas comment...Liviu, qui avait envie de cerises lui aussi, est allé finalement au marché, mais il a acheté autre chose, une petite pompe pour arroser les plantes avec des produits contre diverses maladies ou parasites. Il y a des “russes’ qui vendent toute sorte de choses comme ça. Avec ce temps on peut s’attendre à toutes les surprises...

En fait, c’était une journée pleine de surprises et de courtes visites, des téléphones qui me font toujours plaisir: il y a eu des enfants qui ont passé dire bonjour, ou qui cherchaient “monsieur” pour des photos, il y a eu des amis qui ont passé dire bonjour ou rendre quelque chose, une caméra vidéo, par exemple...

Duminică. Bine că am putut ieşi la o scurtă plimbare în seara asta, toată ziua am avut intenţia să merg pînă în centru, să văd ce este prin piaţă, să cumpăr nişte cireşe, dar nu ştiu cum, nu am mai apucat...Liviu, care de asemenea avea poftă de cireşe a ajuns finalmente în piaţă, dar cu banii pe care-i avea în buzunar, a cumpărat cu totul altceva: o pompiţă de stropit plantele cînd sînt atacate des boli sau paraziţi. Sînt “ruşi” care vînd tot felul de astfel de lucruri, iar cu vremea aceasta te poţi aştepta la orice.

A fost de fapt o zi plină de mici surprize plăcute: telefoane, scurte vizite ale unor copii care trec să-l caute pe “dom’ profesor” pentru nişte fotografii, nişte prieteni care au condus 130 de km şi s-au oprit o clipă să respire, altul a trecut ca să înapoieze ceva, o cameră video...

Transport communal

Le 26 juin 2010

Samedi. Les gens qui sont en transhumance pensent sérieusement rentrer à la maison, dans la vallée car là-haut il fait trop froid. Au moins ceux qui ne sont plus jeunes...

On fait le feu dans la maison régulièrement. Peu de touristes qui sont à Arieşeni à ce moment passent les après-midis devant le feu, dans le salon de la pension. Il y en a qui font une petite excursion au Glacier de Scărişoara, mais il faut du courage...Il y a maintenant des moyens de transport électriques. Si on sort devant la porte on peut admirer de drôles de  véhicules en dehors de la charette aux chevaux.

Sîmbătă. Cei care se află în transhumanţă se gîndesc serios să coboare acasă, în vale căci sus, în munte este prea frig. Ce puţin cei care nu mai sînt tineri...

Facem focul în casă regulat. Puţinii turişti care se găsesc la Arieşeni în acest moment, îşi petrec după-amiezile în faţa focului din salonul pensiunii. Mai sînt unii, mai curajoşi care se duc in vreo excursioară la Gheţarul de la Scărişoara, de exemplu. Sînt acuma şi mijloace de transport mai diversificate. Te miri ce vehicole amuzante poţi să vezi dacă ieşi din curte. Astea electrice fac acuma concurenţă căruţelor cu cai.

Une bonne journée

Le 25 juin 2010

Vendredi. Ces jours-ci, comme l’an dernier, Liviu a été, pour ainsi dire, dans la fièvre des recherches. Il veut acheter quelque chose dans un magasin online, donc il a étudié les offres pendant des jours entiers!!! Finalement, il a trouvé ce qu’il cherchait, il a passé la commande et après, il a appris que le courrier viendra seulement jusqu’à Alba Iulia, mais il n’a pas de voiture pour le moment.          

Alors, d’autres recherches: qui parmi ses amis irait à Alba Iulia avec des affaires et pourrait le prendre avec. Il était tellement concentré et occupé avec cette affaire qu’il n’a pas bien compris quand il devrait y aller et il est allé aujourd’hui, mais l’arrivée du colet sera demain...C’est drôle, mais j’ai été gâtée avec cette occasion: j’ai reçu des bouteilles vides (chez nous, il y a eu grande pénurie depuis qu’on a commencé la préparation du sirop de sapin), j’ai reçu aussi des giroles de Dealu Mare et une bague en argent avec une pierre verte, un peridot, je crois.

Le soir, j’ai marché 4 km, j’ai fait une visite de quelques minutes chez les Petruse, j’ai rendu un fuseau à Mărioara et me voilà de retour avec une galette au chou de leur chaude cuisine.

Chaud, c’est un mot recherché ces jours, il fait froid à Arieşeni. Hier, il a fait environ 6^o C pendant la nuit, aujourd’hui 7^o C le matin, à midi environ 15^o C. Et il pleut chaque jour. Dans le Pays il y a eu de orages qui on provoqué des pertes de vies humaines et c’est ainsi dans toute l’Europe mais aussi dans l’Amérique...Chez, nous, au moins on n’a pas de problèmes comme cela, seulement qu’il fait froid.

Vineri. În aceste zile, ca şi anul trecut, de altfel, Liviu a fost, ca să zic aşa, în febra căutărilor. Vrea să cumpere ceva dintr-un magazin online, prin urmare, zile întregi a stat pe internet!!! Pînă la urmă a găsit ceea ce căuta, a făcut comanda şi abia după aceea a descoperit că firma de curierat vine doar pînă la Alba Iulia, dar deocamdată, el nu are maşină. Alte căutări au urmat: cineva, un prieten care să aibă ceva de rezolvat la Alba Iulia şi care să-l ia şi pe el. Era atît de concentrat, atît de preocupat, încît nu a reţinut sau nu a înţeles cînd anume trebuia să meargă şi s-a dus astăzi, dar trebuia să fie acolo abia mîine. Aş zice că e amuzant, dar nu îndrăznesc. Oricum eu am fost chiar norocoasă pe ziua de azi: mi-a adus nişte sticle goale ( pe aici, a fost mare penurie de cînd cu siropul de brad), mi-a adus gălbiori de Dealu Mare şi mi-a cumpărat un inel din argint cu piatră, peridot, cred.

Seara am făcut o plimbare mai lungă, 4 km, pînă la doamnele Petruse, i-am înapoiat un fus Mărioarei şi iată-mă înapoi acasă cu un pup cu varză din bucătăria lor caldă, unde găseşti mereu cîte ceva bun.

Cald este un cuvînt foarte...căutat pe aici. Este frig la Arieşeni. Ieri, au fost 6^o C în timpul nopţii, azi au fost 7^oC dimineaţă, iar la amiază în jur de 15^oC. Şi plouăăă, în fiecare zi. În ţară, cum zic moţii, au fost nişte furtuni, nişte ruperi de nori, care au provocat pierderi de vieţi omeneşti, aşa s-a întîmplat în toată Europa, dar şi în cele două Americi. Aici, la noi, cel puţin, nu au avut loc dezastre, doar că este frig, atîta tot.

Jour férié

Le 24 juin 2010

Jeudi. Jour férié. Le pope est allé à la messe, je ne dois pas cuisiner, je n’ai aucun livre en vue, je ne peux pas passer du temps sur l’ordinateur, car mon gentil mari cherche quelque chose sur internet, il veut acheter un amplificateur, on dirait une journée ennuyeuse, mais ça va...J’ai fait une plus longue promenade, j’ai cueilli quelque serpolet, il était trop beau pour le laisser se faner dans le pré.     Des élèves cherchent Liviu qui leur donne des photos prises les derniers jours d’école. Jimmy, le photograph a eu beaucoup de travail.

Joi. Sărbătoare. Popa s-a dus la biserică, eu nu trebuie să bucătăresc, n-am nici o carte în vedere, nu-mi pot petrece timpul pe calculator, căci soţul meu iubit are ceva de căutat pe internet (calculatorul lui e prea important ca să rişte să-l viruseze cu internetul), vrea să cumpere ceva, un amplificator, deci, cumva, o zi plictisitoare, dar merge, e bine...Fac o lungă plimbare, culeg încă nişte cimbişor, era prea fain să-l las acolo pe pajişte.                                                O mulţime de elevi îl caută pe Liviu să le dea fotografiile făcute în ultimele zile de şcoală. Jimmy, fotograful a avut mult de lucru.

Christianisme, paganisme et magie

Le 23 juin 2010

Mercredi. Demain, la fête de la Saint-Jean-Baptiste et aussi une fête populaire au nom d’une fleur du Solstice d’été, la caille-lait jaune, en roumain ces fleurs s'appellent Sînziene(du latin, Sancta Diana). Environ cette date et cette fête il y a l’atmosphère d’un mélange de christianisme, de paganisme et de magie. On croit que ces fleurs sont magiques. Elle ont le pouvoir de guérir des maladies, mais aussi de défendre la maison contre les esprits du mal. Cette nuit est la nuit magique des Sînziene (cailles-lait jaunes). Nous allons bien la passer car j’ai cueillis des fleurs, j’ai fait les traditionnelles couronnes et je les ai jetées sur le toit: une pour moi, une pour Liviu. Et aucune n’est tombée. C’est bon signe.

Miercuri. Mîine va fi mare sărbătoare: St-ul Ioan Botezătorul şi Sînzienele (din latinescul Sancta Diana). In jurul acestei date şi a acestei sărbători există mereu atmosfera unui amestec de creştinism, păgînism şi vrajă pentru că florile de sînziene, înflorind în preajma solstiţiului de vară au puteri vindecătoare şi nu numai, ele pot să apere casa de spiritele rele. Tocmai de aceea, respectînd tradiţia, am cules flori, am făcut două cununi, una pentru mine, una pentru Liviu, le-am aruncat pe acoperiş, nici una nu a căzut, semn bun, aşa vom trece cu bine noaptea magică a Sînzienelor. 

Zeus

Le 22 juin 2010

Mardi. J’ai deux touffes de forsytia qui fleurissent au printemps plus tôt que les autres plantes, une est tout petite parce que le chien l’aime beaucoup et me la mange, l’autre la plus grande, elle était bien jusqu’aujourd’hui quand Zeus, c’est le nom du chien, a voulu sortir de son paddock et il a réussi, alors ma plante a été cassée, mais pas en entier. Le chien est venu chez nous. Le voisin s’est faché, car il a été obligé de réparer la clôture. J’ai dit:”Cest bien qu’il n’est pas sorti dans la rue où il pourrait avoir un accident...”Alors Teofil: “ Ce serait très bien! Je ne devrais pas me débarasser de lui autrement”...

Marţi. Am la poartă două tufe de forsytia, acei arbuşti ornamentali care înfloresc primăvara devreme, una mai mică, pentru că tare-i place lui Zeus, aşa se numeşte cîinele, iar dacă-i place mi-a mîncat-o. Cealaltă a fost bine pînă astăzi, cînd Zeus a vrut şi chiar a reuşit să iasă: a împins scîndura gardului, a rupt arbustul şi a venit la noi. Teofil, săracul a prins de veste la timp şi a venit cu lesa să-l recupereze. “Tot e bine că nu a ieşit în drum, unde putea să-l calce vreo maşină”, am zis eu. “Ar fi bine să-l calce, să scap de el”, mi-a răspuns supărat. A trebuit să repare gardul.

Lola

Le 21 juin 2010

Lundi. Je suis obligée de penser au chien de mon voisin parce que dernièrrement il nous réveille pendant la nuit car il pleure, il n’aboie pas, il pousse des cris plaintifs. À partir du 6 h du matin personne ne dors plus dans les environs. Parfois je suis fatiguée toute la journée. Aurica et Teofil ne veulent pas avouer, mais ils sont fatigués eux aussi...Ce qui est amusant est que l’autre voisine, Mona, est très contrariée: dans sa maison il y a trois bébés, ses petits-fils, qui ont besoin de dormir, mais dehors elle a 4 (quatre) chiens, qui nous ont tellement perturbés tous...Maintenant ils ne font pas de bruit, mais pendant l’hiver, toute la famille monte à la piste de ski où ils travaillent tous et alors la chienne, Lola, un très joli setter irlandais est très, très malheureuse, elle pleure toute la journée. On ne peut pas se défendre de ce bruit seulement si on est sourd. Lola est la championne, aucun des chiens ne sort pas de pleurs aussi forts...Jusqu’à un an ou deux elle a vécu dans la maison et elle dormait dans le lit de sa maîtresse, après quoi, d’un coup, on l’a mis dehors, en chaines. Elle avait tellement souffert, elle avait tellement réclamé son bonheur perdu qu’elle a fait une hernie. Comme ça Mona, a commencé à se rendre compte que les voisins n’étaient pas tout simplement jalous de la prospérité de sa famille et de la beauté de sa chienne, comme elle disait.

Luni. Sînt obligată să mă gîndesc la cîinele vecinilor pentru că în ultima vreme plînge noaptea, nu latră ci scheaună. De pe la 6^oo dimineaţa nimeni nu mai doarme în jur. Cîteodată, toată ziua sînt obosită. Aurica şi Teofil nu vor să recunoască, dar şi ei sînt obosiţi. Cîinele schiaună toată ziua deasemenea, dar atunci nu deranjează chiar aşa...Ceea ce este de-a dreptul amuzant este faptul că cealaltă vecină, a noastră, Mona, este foarte intrigată: în casa sa există trei copii mici, pînă-ntr-un an, care au nevoie să doarmă, dar afară, în curte, ea are 4 (patru) cîini, care ani de zile ne-au perturbat vieţile, tuturor pe aici prin jur. Acuma ei nu deranjează, doar Zeus, dar iarna, la deschiderea sezonului de ski, toată familia pleacă dimineaţa, la pîrtie, unde au afaceri, iar cîinii rămîn cu noi, vecinii. Au o căţea, Lola, un frumos setter irlandez, care este extrem de nefericită şi plînge, plînge...latră fără încetare, de dimineaţa pînă seara. Nu te poţi apăra de lătratul ei ascuţit şi plîngăcios nici dacă asculţi muzică, nici dacă te refugiezi în camera cea mai izolată, doar dacă ai fi surd. Ea este campioana. Nici un cîine nu latră atît de tare. Pînă la un an sau doi, nu mai ştiu exact, Lola a trăit în casă, a dormit cu stăpîna sa în pat, dar apoi au avut de lucru la pîrtie, atunci Lola a fost scoasă afară, în zăpadă, pusă în lanţ şi lăsătă singură. Pentru noi a fost de coşmar! Atîta a plîns, atîta a urlat şi atîta şi-a cerut dreptul ei la fericirea pierdută pînă a făcut o hernie. În sfîrşit, Mona a înţeles că nu era vorba doar de răutatea şi de gelozia vecinilor care o invidiau pentru afacerile sale prospere şi pentru frumuseţea cîinelui său. Aşa zicea ea pe atunci.

(photo:internet)