Samedi. La perfection est loin de moi, mais je voudrais l’attendre. Aspirer vers un idéal c’est mieux que de l’ateindre...C’est ma consolation. Mais ce soir, parce que c’est déjà la fin de cette journée, on a pris la lumière à l’église et même si on a complètement gelée pendant cette heure de minuit ou le pope a célebré avec les fidèles la résurection du Christ, on rentre content.
Dernièrement il y a beaucoup de monde qui y participe, beaucoup plus que la population de la localitè, parce qu’il y a plein de touristes...
Sîmbătă. Perfecţiunea este departe de mine, aş vrea s-o ating, dar nu se poate. Aspiraţia către ideal este pînă la urmă chiar mai importantă...Aşa mă consolez eu. Dar, în această seară, pentru că ziua de azi s-a sfîrşit, e noapte, lumea a fost la biserică să ia lumină şi chiar dacă era frig de-ngheţai în timpul acestei ore de la miezul nopţii cînd preotul împreună cu credincioşii celebrează Învierea Domnului , te întorci acasă mulţumit.
În ultima vreme foarte multă lume participă la Înviere, mult mai multă decît populaţia localităţii, pentru că sînt mulţi turişti de asemenea...