Fête du mois de mars: mărţişor

Le 1^-er Mars 2010

Lundi. Voilà, ça commence bien ce mois de mars aussi, depuis lundi.

J’ai reçu quelques “mărţişors” hier déjà: de mes fils qui m’ont appelé ou m’ont envoyé une carte virtuelle, de mes amis d’Arieşeni, dont le Mărţişor était plutôt du fromage frais, du lait et de la crème... et aujourd’hui de ma filleule Magda qui m’a cherché pour m’en offrir un. Tout le monde ici est très gentil pour ce jour du premier mars, à l’office postal, par exemple, un des gendarmes a offert des “măţişors” aux factrices...Et pourtant, il y a 40 ans les Motzi d’Arieşeni ne connaissaient pas cette tradition, enfin, ils la connaissaient, peut-être, mais ici cela ne fonctionnait pas. Les gens des Apuseni ne savaient même pas que le mois de mars est le premier mois du printemps. Dans cette période de l’année, l’hiver est encore bien installé dans les montagnes et les gens ne reconnaissaient que deux saisons: l’hiver et l’été. La montagne était habitée par une population très pauvre qui vivait dans une isolation parfaite, sans autres moyens de communication que le téléphone “à manivelle”, un seulement, au Centre de la commune et la route en train de se construire.

Luni.Iată şi martie începe bine, de luni.

Am primit cîteva mărţişoare încă de ieri: fiii mei m-au sunat sau mi-au trimis felicitări virtuale, prieteni din Arieşeni au venit în vizită, mărtişorul lor fiind mai degrabă nişte lapte, caş sau smîntînă proaspătă... iar azi, fina mea, Magda m-a căutat să-mi ofere un mărţişor. Toţi oamenii sînt mai amabili în această zi, la oficiul poştal, de exemplu, unul dintre jandarmi le-a oferti mărţişoare poştăriţelor. Şi totuşi, acum 40 de ani, această tradiţie era necunoscută pentru moţii din Apuseni...Ei nu prea se gîndeau la aceste lucruri, mai ales că la sfîrşit de februarie, început de martie pe aici era toiul iernii, iar oamenii nu recunoşteau decît două anotimpuri: vara şi iarna. Muntele era locuit de o populaţie foarte săracă, ce trăia într-o izolare perfectă, fără alte mijloace de comunicare în afară de telefonul cu manivelă, unul singur în centrul comunei şi drumul care se afla în construcţie.

Le 1 Mars

Pour tous les lecteurs de ce blog une très bonne santé ce printemps 2010! Amicalement, Marta

Tuturor cititorilor acestui blog, multă sănătate şi un călduros La mulţi ani! Cu drag, Marta

May love be with you, all my readers,everyday and happines come your way, Yours sincerely, Marta

Une légende du “mărţişor”

D’après une histoire qui circulait en Moldavie, le premier jour du mois de mars, le beau Printemps est allé dans le bois. À la lisière, il a vu, dans une touffe de prunelier, un perce-neige qui a sorti la tête de la neige. Il a décidé de l’aider et a pris les branches de l’épine, a écarté la neige pour qu’il puisse voir le soleil. L’Hiver, en voyant tout cela, s’est mis en colère, a appelé le vent et le froid et leur a ordonné d’anéantir la petite fleur qui a gelé. En voyant tout cela, le Printemps a couvert le perce-neige de ses propres mains sous la touffe d’épines, qui l’ont blessé. Des goûtes de sang chaud sont tombées sur la fleur et le perce-neige est revenue à la vie et ainsi le Printemps a vaincu l’Hiver et depuis le “mărţişor” est son symbole et il a ces couleurs : rouge et blanc.

Conform unui mit care circulă în Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute şi a început a da la o parte zăpada şi a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat şi a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a îngheţat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului simbolizează sângele ei roşu pe zăpada albă.

D'après une légende de l'encyclopédie Wikipedia

Mărţişor

http://www.e-scoala.ro/martie/foto_martisor1.html

http://www.e-scoala.ro/martie/foto_martisor1.htmlMărţişor

Every year the festive day of March 1 brings back to us renewed hopes, confidence, faith in good fortune and a prosperous life. It is life, spring and the shining sun which win the battle against chilly weather, overcast skies and the nasty days of the Babe (the first 9 days in March).
This triumph of rebirth and regeneration could not be better embodied but in the Martisor ( a trinket, March amulet) offered to loved ones in early spring.
The white and red thread of this amulet (a coin, money cowrie) which parents customarily tied around their children's wrist, young men offered to young women, and young women used to exchange among themselves was believed to bring good luck, good health, "like pure silver, like the river stone, like the seashell".

The Martisor is offered early morning on the first day of March; it used to be worn for 9-12 days, sometimes until the first tree would bloom when it was hung on a flowering branch to bring good luck to its bearer.


http://www.e-scoala.ro/martie/foto_martisor1.html

Bienvenue, Judy!

Le 28 fevrier 2010

Dimanche. Le dernier jour du mois de fevrier, belle journée, plein de monde au centre, beuacoup de voitures, beaucoup de commerçants de l’autre côté de la montagne, moins d’acheteurs peut-être, ce qui s’explique par la crise...Veronica est au centre aussi avec ses “mărţişors”, elle aussi.

J’ai un nouveau lecteur aujourd’hui et je voudrais lui souhaiter BIENVENUE et lui raconter en anglais qu’est-ce que c’est le MARTISOR. En anglais, mais comme mon anglais n’est pas assez bon pour raconter des histoires j’en ai trouvé quelque chose sur l’internet sur la légende du “mărţişor”. Je vais traduire en français aussi, bien sûr.

Duminică. Ultima zi din februarie, zi frumoasă, plin de lume în centru, multe maşini, mulţi  comercianţi veniţi de cealaltă parte a muntelui, mai puţini cumpărători, poate, ceea ce se explică prin criza pe care o simţim cu toţii... Veronica este şi ea în centru cu mărţişoarele sale.

Eu am un nou cititor mai bine zis cititoare căreia vreau să-i spun BUN VENIT şi să-i povestesc despre MĂRŢIŞOR. În engleză,dar cum engleza mea nu este aşa de bună ca să pot povesti, am găsit ceva pe internet despre legenda mărţişorului, si voi traduce în franceză, bineînţeles.

Temps des "martisors"

Le 27 fevrier 2010

Samedi. J’ai fait plusieurs choses aujourd’hui, mais ce qui m’a vraiment fait très plaisir c’est de confectionner des “mărţişors” que je vais envoyer à mes amis dont je connais l’adresse...aux autres je vais en envoyer online ou via ce blog.  Des “mărţişors “, j’en ai fait la semaine dernière aussi, mais j’aurais aimé commencer ce travail en janvier. J’y pense depuis toujours, mais je n’ai jamais réussi. C’est pour cela que j’admire beaucoup ceux ou celles qui font les choses à temps. Je voudrais devenir moi aussi une personne si organisée, mais je ne sais pas...

Sîmbătă. Am făcut multă treabă astăzi, dar ceea ce într-adevar mi-a plăcut foarte mult a fost să inventez şi să confecţionez mărţişoare, pe care le voi trimite prietenilor mei cărora le cunosc adresa...celorlalţi le voi trimite unele online. Mărţişoare, am făcut şi săptămîna trecută, dar mi-ar fi plăcut să-ncep această activitate în ianuarie deja. Dintotdeauna am avut această dorinţă, să-ncep mai devreme ca să le pot trimite mai devreme, dar niciodată nu am reuşit. De aceea îi admir pe cei sau pe cele care fac lucrurile la timp. Cred că aş vrea să devin şi eu o persoană atît de organizată, dar nu ştiu...

Ce chien!

Le 26 fevrier 2010

Vendredi. Toute la journée, j’ai eu des visites des plus différentes en commençant avec le garçon de Bubeşti qui avait laissé ses accumulateurs de voiture pour être rechargés, ensuite avec notre Violeta qui s’est arrêté par ici dans son chemin vers son village natal, Şteu, où elle allait rendre une visite chez sa mère, des enfants qui cherchaient le prof principal, Adriana qui, enfin se décide d’apprendre le français...Et à 16⁰⁰  , deux heures de français...Je dois faire attention à ma gorge!

Et le chien qui fait si peur aux gens!!!

Vineri. Toată ziua am avut cele mai diferite vizite începînd cu tipul din Bubeşti care trebuia să-şi ia acumulatorii de la maşină pe care i-a adus la încărcat, Apoi cu Violeta noastră, care s-a oprit pe aici, în drumul ei spre Şteu, satul său natal, unde se ducea să-i facă o vizită mamei, nişte copii care îl căutau pe dirigintele, Adriana, care în sfîrşit s-a decis să înveţe limba franceză. De la ora 16⁰⁰  ,două ore de franceză...Trebuie să fiu atentă cu gîtul!

Şi cîinele care sperie pe toată lumea!