Le 3 fevrier 2010
Mercredi. J’ai dormi mal les derniers nuits, je ne sais pas pourquoi. Aujourd’hui, j’ai someillé toute la journée et le soir j’ai fait une promenade le long de la rivière...
Miercuri. Am dormit rău în ultima vreme, nu ştiu de ce. Azi, am moţăit toată ziua, iar seara am facut o scurtă plimbare de-a lungul rîului...
(Peinture de Natalia Bardi)Le 2 fevrier 2010
Mardi. Tard, dans la soirée d’hier, quand je suis restée seule, j’ai repris la recherche d’une trace de la Comtesse Cerises Amères la Seconde, comme j’avais promis aux autres princesses, les deux Aurica et La comtesse Cerises Amères-la Première . J’ai parlé déjà avec plusieurs femmes, de Cluj-Napoca, qui portaient le même nom, une seule n’avait pas répondu, mais je voulais, cette fois, chercher autre chose, un profile sur Google, ou quelque chose comme ça. J’ai commencé avec son mari, qui doit être une personalité à Cluj et vraiment j’ai trouvé une vraie évolution de sa carrière professionnelle et même son numéro de téléphone, mais je voulais chercher mon amie et non son mari pour demander des nouvelles de sa femme...Et c’est ainsi que je suis tombée sur les annonces de la petite publicité au sujets de décès et commémorations du Journal Faclia de Cluj, où j’ai appris qu’elle est morte et l’enterrement avait eu lieu le 15 décembre 2007. Et j’ai eu un souvenir si concret de la manière dont elle me tenait le bras il y a 45 ans quand on allaient toutes les deux au centre de la ville à la cantine Josza Bela, pour prendre le petit déjeuner avant d’entrer dans la salle de cours de la faculté...Je me suis endormie avec cette sensation.
Marţi. Tîrziu aseară, cînd am rămas singură, mi-am reluat căutările pentru Contesa Cireşi Amare-Secunda, aşa cum le promisesem celorlalte fete de’mpărat, respectiv Auricilor si Contesei Cireşi Amare Prima.
Vorbisem deja la telefon cu mai multe femei din Cluj Napoca, femei ce purtau acelaşi nume, dar nu era niciuna cea pe care o căutam. Mai rămăsese un singur telefon care nu fusese ridicat de nimeni, dar de data aceasta m-am gîndit la o altă căutare, la un profil, sau aşa ceva pe Google. Am început cu soţul ei, care trebuie că a devenit o personalitete în Cluj şi chiar am găsit informaţii aşa încît am aflat cît decît evoluţia lui profesională şi chiar un număr de telefon, dar nu voiam să-l întreb pe el, ce a devenit soţia lui, ci s-o găsesc chiar pe prietena mea din tinereţe...Şi astfel, am căzut pe mica publicitete, decese si comemorări, din ziarul Faclia de Cluj de unde am aflat că Bombi nu mai e, că familia ei a înmormîntat-o în 15 decembrie 2007.
Şi am avut o amintire atît de concretă în acel moment, o senzaţie că mă ţinea de braţ, exact ca acum 45 de ani cînd mergeam amîndouă, de dimineaţă, în centrul oraşului, la cantina Josza Bela să luăm micul dejun, înainte de a intra în sala de curs a facultăţii. M-am culcat cu această senzaţie.
Le 1-er fevrier 2010
Lundi. J’aime cette date, ça commence bien ce mois de fevrier 2010. C’est une journée comme tous les autres, seulement que, encore nous avons des hôtes .
Il y avait beaucoup de monde à la piste de ski aussi, parce que ce sont les vacances, une semaine de vacances scolaires.
Si hier un mélange de neige et pluie tombait du ciel, aujourd’hui il a fait plus froid et on a pu skier mieux.
Bien sur que je n’y vais plus, parce que je ne skie plus, mais c’est ce qu’on me raconte...
Je m’occupe de la maison, de l’appartement, feu, un peu de cuisine...
Luni. Îmi place data de azi, începe bine luna aceasta de februarie 2010, de luni. Va fi o luna bună. Azi e o zi ca oricare alta, doar că avem musafiri încă.
La pîrtie era deasemenea lume multă, e vacanţă doar, săptămîna vacanţei şcolare dintre semestre.
Dacă ieri a căzut din cer un amestec de zăpadă cu ploaie, astăzi a fost mai frig şi s-a putut schia mai bine.
Bineînţeles că eu nu mai merg pe acolo, pentru că eu nu mai schiez, dar este ceea ce mi s-a spus...
Eu mă ocup de casă, de apartament, de foc, puţin de bucătărie...
Le 31 janvier 2010
Dimanche. J’ai eu des hôtes ce week-end. D’abord, c’était Martin qui a fait un effort et est venu, enfin, jusqu’à la maison. Pas pour longtemps: du samedi jusqu’au dimanche matin. Il n’était pas encore parti quand, Pişti est arrivé avec la famille et avec des amis.
J’ai été fort occupée avec le feu et la cuisine, surtout pour Martin. En fait, c’est Liviu qui fait le feu. L’appartement est long à réchauffer, car les murs sont froids du tout...
Je cuisine, car j’aime faire tout sorte de provisions pour notre fils, même s’il ne trouve pas que ça vaut la peine...
Am avut musafiri în acest week-end. Mai întîi a fost Martin cel care a făcut un efort şi a venit pînă acasă. Nu pentru multă vreme: de sîmbătă pînă duminică.
Ne e dor de toţi trei, dar pentru cei mai mari, fără speranţă.
Nu plecase pe cînd a sosit Pişti cu ai săi şi încă o familie de prieteni, sau cunoştinţe.
Am fost foarte ocupată cu focul şi cu bucătăria, mai ales pentru Martin. De fapt, Liviu se ocupă de foc. Apartamentul se încălzeşte greu, căci după o săptămînă fără foc, pereţii sînt foarte reci...
Bucătăresc, căci îmi place să-i pregătesc tot felul de provizii celui mai mic dintre fiii noştri, chiar dacă lui nu i se pare că e neapărat nevoie să mă agit chiar aşa.
L'oiseau sur la branche
Tout en larmes blanches
Ce soyeux cortège
Tombe la neige
Le 29 janvier 2010
Vendredi. Le dernier jour du premier semestre scolaire. Liviu aura une semaine des vacances, nous allons, peut-être faire une petite excursion à Aiud et Alba Iulia, je ne sais pas, il n‘a pas fait une promesse, il a dit comme ça... On verra.
Enfin , aujourd’hui j’ai reçu des voeux d’Amérique, de Salt Lake City et de San Diego, moi je dis au sujet de la fête, qu’aujourd’hui c’était la danse et qu’à peine demain il y aura le gâteau...
Vineri.Ultima zi din primul semestru şcolar. Liviu va avea o săptămînă de vacanţă, o să mergem, poate într-o mică excursie, pînă la Aiud, Alba Iulia, nu ştiu, n-a făcut chiar o promisiune, a zis aşa... vom vedea.
În fine, am primit telefon şi din America: din Salt Lake City şi din San Diego, eu zic că în ceea ce priveşte petrecerea azi este dansul şi abia mîine va fi tortul...
Bleuets-huile par Natalia Bardi
Il est en train de neiger à Aiud-peinture en huile par Natalia BardiJeudi.Aujourd’hui c’était la journée des messages, des coups de téléphone de Roumanie, d’Italie, de France, de Belgique. Je me sens comblée et importante en même temps. Je dois vous remercier à tous. De tout mon coeur. Et je vous souhaite plein de satisfactions et un hiver très agréable.
Joi. Azi a fost ziua mesajelor, a sms-urilor, a telefoanelor din România, din Italia, din Franţa şi din Belgia. Mă simt copleşită şi importantă în acelaşi timp. Trebuie să vă mulţumesc tuturor. Din toată inima. Şi să vă urez o mulţime de satisfacţii precum şi o iarnă foarte agreabilă.
