A la recherche d'une bonne lumière

Le 8 novembre 2008

Dimanche. J’ai eu plein de visites ces jours-ci: mon flis est passé par ici. Nathalie avec Pişti sont passés aussi en cherchant un sujet pour une peinture et la lumière qui stimule l’inspiration. Ma soeur Mariette s’est décidée de venir m’aider un peu avec le nettoyage, l’autre Mariette qui passe dire bonjour en rentrant du travail, et, ce soir, toute une famille, celle des deux enfants avec aussi la grand-mère...

Minuit: téléphone: la tante Silvia est partie d’entre nous.

Duminică. Am avut multe vizite zilele astea: fiul meu mai mic a trecut pe aici. Natalia cu Pişti au trecut de asemenea, ea în căutare de subiect pentru o pictură şi de o lumină care s-o inspire. Sora mea Marieta s-a hotărît să vină să mă ajute la curăţenie, cealaltă Marieta care trece sa vadă ce mai fac la întoarcerea de la serviciu şi, în seara aceasta o întreagă familie, a celor doi copii, cu bunica cu tot...

Miezul nopţii: telefon: mătuşa Silvia ne-a părăsit pentru totdeauna.

( Peintures:Natalia Bardi )

Petite visite

Le 7 novembre 2009

Samedi. Le nettoyage du grenier est quelque chose terriblement ennuyant. En dehors de ça j’ai eu d’autres choses à faire. Par exemple, quelque chose à manger: du choux fleur en salade, du poulet aux champignons...Je continue de m’occuper des murs de la véranda où il y avaient plein de clous, mon père a vecu seul ses dernières années et il faisait ce qu’il voulait, c’est-à-dire que s’il voulait mettre son chapeau dans un endroit il y enfonçait un clou, mais la majorité c’était pour ses plantes grimpantes qu’il adorait. Il avait beaucoup de fleurs et l’automne il devait les mettre à l’abri. Ses plantes faisaient un stage dans la véranda avant de les mette dans la cave et d’arrêter leur végetation.

J’ai eu les enfants de mes voisins en visite: Adi et Laura, 9 et 5 ans. Il voulaient voir mes photos d’Arieşeni.

Sîmbătă. Curăţenia în pod e teribil de plicticoasă. În afară de asta mai am şi alte treburi de făcut, de exemplu ceva de mîncare: salată de conopidă şi pui cu ciuperci...Şi mă ocup în continuare de pereţii de la verandă unde sînt o grămadă de cuie, tata a trăit singur cîţiva ani buni şi făcea ce voia el, dacă avea chef să-şi pună pălăria într-un loc, pe loc bătea un cui, dar cele mai multe erau pentru plantele sale căţărătoare pe care le adora. Avea multe flori pe care toamna le aducea în verandă unde făceau un stagiu pînă le ducea în pivniţă şi le oprea din vegetaţie.

Am avut nişe musafiri în după-masa asta, pe copiii vecinilor: Adi şi Laura, 9 şi 5 ani. Au venit să le arăt nişte fotografii cu Arieşeni.

La petite soeur de maman

Le 6 novembre 2009

Vendredi. J’ai bien dormi, jusqu’à 8h et quart. C’est la marche que j'ai faite dans la ville et ensuite de Mureş jusqu’à la maison, car je suis revenue avec un autobus qui ne montait pas jusqu’au village. Cela pourrait être vraiment agréable si je n’avais pas des bagages, car j’ai fait des provisions.

J’ai visité ma tante, qui est malade. Elle a 78 ans et vit seule dans sa maisonnette. Une de ses filles la soigne. J'ai vu aussi mes cousines et comme ça j’ai perdu l’autobus convenable, mais cela c’était mon plaisir.

Aujourd’hui, il a fait beau avant midi et il a commencé à pleuvoir vers 15⁰⁰ h.

Vineri. Am dormit bine, pînă dupa ora 8⁰⁰. Asta pentru că am umblat pe jos prin oraş, precum şi de la Mureş pînă acasă, căci m-am întors cu un autobus care nu urcă în sat. Mersul pe jos ar fi putut fi chiar agreabil dacă nu aş fi avut bagaje, căci mi-am făcut nişte provizii.

Mi-am vizitat mătuşa care e bolnavă. Ea are 78 de ani şi locuieşte singură în căsuţa ei. Una dintre fiice se ocupă de ea.Mi-am văzut şi verişoarele, de aceea am pierdut autobusul convenabil, dar a fost plăcerea mea.

Azi a fost timp frumos pînă pe la amiază, dar spre ora 15⁰⁰ a început să plouă.

Encore pluie

Le 5 novembre 2009

Jeudi. Je me suis levée du bon matin. J’avais beaucoup à faire avant de partir en ville. Deux autobus passent avant midi et je dois suivre mon programme: faire le feu, prendre les médicaments, chacun à son tour, préparer un petit déjeuner, juste pour ne pas mourir de faim, un coup de balai ou d’aspirateur, du bois. Le ciel couvert du tout, vers 10 h il a commencé à pleuvoir. J’aurai de l’eau de pluie, mais les autres sont toujours inquiets pour leur maïs qui se trouve encore sur les champs...

Joi. M-am sculat foarte devreme. Aveam multe de făcut înainte de a pleca în oraş. Două autobuze trec înainte de amiază şi pînă atunci eu trebuie să-mi urmez programul: făcut foc, medicamente, fiecare la momentul potrivit, micul dejun, atît cît să nu mor de foame, o tură cu mătura sau aspiratorul, cărat lemne. Cerul, foarte înnorat. Către ora 10;00 a început să plouă. Foarte bine, voi avea apă de ploaie, dar ceilalţi sînt încă neliniştiţi, porumbul e tot pe cîmp...

De nouveau dans le grenier

Le 4 novembre 2009

Mercredi. Hier, après le départ des travailleurs, je me suis reposée dans la maison. Il faisait assez froid, mais il y avait du soleil. J’ai pris quelques photos avec la maison, mais il n’y avait rien d’autre qui soit intéressant à photographier parce que tout était gris et désordonné...Le jardin, le village...Les gens qui n’ont pas récolté le maïs étaient inquiets à cause du temps. Donc rien d’autre à faire qu’un bon feu dans la maison et du crochet...

Aujourd’hui, j’ai passé la journée dans le grenier. Il n’y a plus tant de lumière, à cause de l’isolement avec le plastique. Avant, il y avaient les deux fenêtres et des tuilles remplacées par des petites morceaux de vitre, alors on voyait comme dans la maison. Et il y avait aussi beaucoup de misère : les ouvriers ont coupé des tuiles, il y avaient partout des petits morceaux et beaucoup de poussière...J’ai eu besoin d’une masque. Demain je devrait trouver une solution pour avoir plus de lumière... Mais, peut-être j’irai dans la ville. C’est jeudi, jour de grand marché.

Miercuri. Ieri, după plecarea muncitorilor nu am mai făcut nimic, m-am odihnit în casă. A fost destul de frig şi un soare cu dinţi. Am făcut cîteva fotografii cu casa, altceva nici nu era de fotografiat, gradina în dezordine, totul gri şi trist. Oamenii care nu au cules porumbul erau îngrijoraţi din auza vremii. Deci nimic altceva decît un foc bun în casă şi croşet...

Astăzi, mi-am petrecut ziua în pod.Nu mai este atîta lumină ca înainte din cauza foliei de plastic. Înainte erau cele două ferestre precum şi ţigle înlocuite cu bucăţi de sticlă. Era luminos. Acuma, întuneric, mizerie. Muncitorii au tăiat bucăţi de ţiglă care erau peste tot, şi un praf...Mi-a trebuit o mască. Mîine ar trebui să găsesc o soluţie pentru a face lumină... Mîine, însă e joi, zi de tîrg. Poate merg în oraş.

Etape finie

Le 3 novembre 2009

Mardi. On a fini les travaux pour une première étape, je suis relativement contente. Je dis relativement parce que ces ouvriers savent faire certains travaux, mais pour d’autres je devrait faire appel à d’autres...Enfin, espérons que la pluie ne trouvera pas des endroits par où y entrer...

Marţi. Prima etapă a lucrărilor s-a terminat, sînt relativ mulţumită. Spun relativ pentru că muncitorii pe care i-am avut ştiu face anumite lucrări dar nu atîtea cît zic ei, pentru unele finisaje ar fi trebuit să chem pe altcineva. În fine, să sperăm că ploaia nu va mai fi o problemă...

La petite tour

Le 2 novembre 2009

Lundi. Les travaux de mon toit approchent la fin. Le tzigan, Iancu Stoica est arrivé avec toute une équipe de quatre, dont un garçon de 14 ans, Lali, peut-être son fils, qui devrait aller à l’école. Un des adultes, Iancu aussi était probabilement son fils le plus grand et l’autre, Mihai, c’était le fils de sa soeur. Ils ont travaillé comme les autres travailleurs, sans perdre le temps. Vers les 14h30 ils ont fini leur affaire et ils sont partis...

La petite tour c’est la partie la plus difficile parce que c’est imparfait de sa construction, on verra demain si on peut masquer un peu le manque de symétrie...

Luni. Lucrările la acoperiş se apropie de sfîrşit. Ţiganul Iancu Stoica, cu care m-am înţeles joi, a venit cu o echipă întreagă: patru la număr, între care un copil, Lali, poate fiul său, de vreo 14 ani, nu merge la şcoală, sau a abandonat-o de mult timp deja. Unul dintre adulţi, tot Iancu, probabil fiul mai mare, iar celălalt, Mihai, un nepot de soră. Au muncit şi ei fără să piardă vremea, la fel cu ceilalţi muncitori, au terminat partea lor pe la ora 14;30 şi au plecat.

Turnuleţul este partea cea mai dificilă pentru că e imperfect din construcţie, vom vedea mîine dacă se poate masca puţin asimetria.