luni, 5 octombrie 2009

La Foire aux filles





Le 5 octobre 2009
Les contes de Baba Gaftea/ Poveştile Babei Gaftea
Lundi. Il y a quelques années, je ne sais plus exactement, alors que Baba Gaftea descendait encore au Centre, faire des courses pour elle et pour son mari Avram, je cherchais l’histoire de quelques toponymes de la région et j’étais en train de faire des découvertes intéressantes. Un dimanche, j’ai la visite de la Baba. Elle venait toujours chez moi comme elle avait visité sa fille et me racontait tout sorte d’ennuis dûs surtout à l’âge, mais aussi autres choses qui arrivent. Elle savait plein d’histoires et avait du talent. Quelques fois, j’aimais la provoquer, comme ce dimanche-ci, en lui demandant de m’expliquer comment se fait que tel ou tel endroit de la commune s’appelle comme ça ou comme ça...”À la danse”. Pourquoi un endroit en haut de la montagne, sur la crête de Biharia, s’appelerait comme ça. On danse ici au centre, dansla salle du foyer, chaque dimanche, non? “ “Oui, mais autrefois il n’y avait pas la route, il n’y avait pas la possibilité de se deplacer d’un endroit à l’autre si facilement comme de nos jours. Aïe, aïe aïe quelle belle vie! Et les jeunes n’apprécient guerre cette facillité extraordinaire!” s’émerveillait-elle. “ Quelle bonne chose, cette route!” Il y avait, autrefois, plusieurs endroits où on organisait des fêtes champêtres, pendant l’été quand tout le monde était dans les pâturages alpins laissant les villages vides et les prés libres pour que les foins puissent pousser en paix. On faisait ces fêtes juste avant la fauche des foins, sur la crête pour que tout le monde entende le “tulnic” qui les appelaient à la fête. Et les gens y venaient de tous ces villages des montagnes. Il y avait des outils pour faire les foins à vendre ou à acheter il y avait aussi des bonnes choses à manger et à boire et surtout il y avait des musiciens, des fille et des garçons qui dansaient et souvent des couples qui se formaient. Il nous reste de nos jour une fête comme ça à Călineasa où des jeunes des département d’Alba, de Bihor et de Cluj peuvent se rencontrer, se connaître et même se marier ensuite. Et il y a aussi la fête de Găina, la Foire aux jeunes filles, mais celle-ci a perdu beaucoup de son autenticité...
Luni. Acum cîţiva ani, nu mai ştiu exact, pe cînd Baba Gaftea mai cobora încă în Centru să cumpere una-alta pentru ea şi pentru moşul ei, Avram, eu încercam să aflu povestea unor toponime din regiunea noastră şi tocmai făceam nişte descoperiri interesante. Într-o duminică, vine Baba la mine într-o vizită. Venea întotdeauna aşa cum ar veni la fiica ei şi-mi povestea necazurile sale datorate vîrstei dar şi altele, cum se mai întîmplă...Ştia o mulţime de poveşti şi avea talent. Uneori chiar îmi plăcea s-o provoc, cum s-a întîmplat şi în această duminică cerîndu-i să-mi spună cum se face că unele locuri din comună poartă un nume sau altul...” La joc “, de pildă. De ce s-ar numi aşa un loc din vîrful muntelui, chiar pe creasta Bihariei? Doar jocul duminical are loc, aici, în sala căminului, nu?”
“ Da, dar altă dată nu exista drumul, nu exista posibilitate de deplasare atît de rapidă dintr-un loc într-altul ca în zilele noastre! ‘Ai de mine ce viaţă frumoasă! Tinerii de azi nu apreciază de loc această facilitate extraordinară!” se minuna ea. “ Ce mare lucru un drum! “
Mai de mult erau nişte locuri, chiar sus pe creasta muntelui, în care se organizau serbări cîmpeneşti, în timpul verii cînd toată lumea era ‘a munte, cum se spune, părăsind satele şi lăsînd pajiştile libere, să poată creşte fînul. Serbările acestea aveau loc chiar înainte de cositul fînului, pe creastă, de unde oamenii de o parte şi alta a muntelui puteau să auda glasul tulnicului, chemarea la petrecere. Iar oamenii soseau. Era tîrg, lucruri de vîndut şi de cumpărat, unelte pentru strîns fînul, dulciuri, era de mîncat şi de băut, dar mai ales erau muzicanţi şi fete şi băieţi care jucau, se cunoşteau, de multe ori se formau cupluri.
Din toate acestea au mai rămas Tîrgul de la Călineasa unde tinerii din judeţele Alba, Bihor şi Cluj, pot să se întîlnească, să se cunoască şi, mai tîrziu să se căsătorească. Şi tîrgu de fete de pe muntele Găina, dar acesta şi-a pierdut mult din autenticitate.
( foto: Nicoleta Chira si Calin Gligor )

Foire d'octobre à Arieşeni






Le 4 octobre 2009

Dimanche. Foire à Arieşeni. Iancs et Timi sont présents. J’ai des courses à faire, toujours pour mes conserves, biensûr, mais j’en ai assez déjà! J’ai perdu mon élan.

Maintenant j’ai quelques obligations envers moi-même et particulièrement ma santé qui sont chers et stressants, les contrôles de routine. Ensuite, on verra...

Duminică. Tîrg la Arieşeni. Iancs şi Timi sînt prezenţi. Am de făcut nişte cumpărături pentru conservele mele, se-nţelege, dar m-am cam săturat! Mi-am pierdut elanul .

Am nişte obligaţii faţă de propria-mi sănătate care mă stresează şi mă costă, controalele de rutină. Pe urmă, mai văd...

Garde-manger (?)



Le 3 octobre 2009

Samedi. J’ai perdu ( dans l’ordinateur ) une photo dont j’ai grand besoin. Je devrais la refaire, mais mon appareil photo ne marche plus. Que d’ennuis!

Aujourd’hui, je range mon garde-manger et, si j’ai besoin, j’utilise l’appareil photo de Liviu, c’est beaucoup plus grand, plus performant et je suis un peu maladroite.

Voyons!

Sîmbătă. Mi-am pierdut o fotografie ( prin calculator ), una de care am mare nevoie. Trebuie s-o refac, dar aparatul meu de fotografiat nu mai merge. Ce de necazuri!

Azi, îmi aranjez cămara şi, dacă am nevoie, folosesc aparatul foto a lui Liviu, e mult mai mare, mai performant şi nu prea sînt sigură de mine cînd îl utilizez! Să vedem!

sâmbătă, 3 octombrie 2009

En route!




Les contes de Baba Gaftea/Poveştile Babei Gaftea

Le 2 octobre 2009

Vendredi. Il y a presque trente ans, un automne comme celui-ci, peut-être plus tard, vers la fin d’octobre, début novembre, j’ai vu un cortège un peu inhabituel longeant la route DN75. C’était une colonne de six ou peut-être plusieurs femmes avec leurs chevaux et sur les chevaux il y avait des charges de baquets en bois de différents grandeurs, tous neufs. Chacune avait peut-être entre dix et vingt baquets mis sur le bât et elles marchaient dignes et décidées, tenant le cheval par la bride, en se dirigeant vers l’ouest, vers le col de Vîrtop, l’endroit par où l’on passe de l’autre côté de la montagne. Entre ces femmes il y avait aussi Zamfira, notre logeuse. Nous n’avions pas encore cette maison et on habitait chez elle. Je lui ai demandé de quel périple il s’âgissait et alors elle m’a dit qu’elles allaient de l’autre côté de la montagne pour la provision de pommes pour l’hiver, qu’autrefois c’était beaucoup plus difficile parce qu’il n’y avait pas la route, que cette tâche revenait depuis toujours aux femmes, les hommes devaient faire les provisions des céréales et de l’argent pour au moins une moitié de l’année.

Vraiment, après quatre jours elle est renrée avec le cheval chargé de sacs de bonnes pommes de Vaşcău vers Vîrfurile, cette zone renommée pour ses vergers et pour la bonne “tzuica” de prunes faite maison. Elles ont changé les baquets pour des pommes et autres fruits beaucoup meilleures que celles qu’on trouve chez nous. Ici, le meilleur des pommiers se transfoeme en un arbre fruitier sauvage en quelques années, à cause du climat. Qu’une bonne femme ne peut pas offrir aux enfants du village n’importe quelles pommes quand ils allaient venir chanter au Noël.

Vineri. Acum aproape treizeci de ani, într-o toamnă ca aceasta, poate mai tîrziu, spre sfîşitul lui octombrie începutul lui noiembrie, am văzut mergînd la pasul calului, de-a lungul drumului DN75, o coloana neobişnuită. Erau vreo şase femei, poate mai multe, cu caii lor şi pe cai, cîte o încărcătură de ciubere din lemn, de mărimi diferite, noi-nouţe. Fiecare avea între zece şi douăzeci de ciubere, aşezate pe tarniţă, mergeau demne şi hotărîte, ţinînd caii de căpestre, îndreptîndu-se către vest, către pasul Vîrtop, pe unde se trece de cealaltă parte a muntelui.

Între ele era şi Zamfira, gazda noastră. Noi nu aveam pe atunci casa aceasta şi locuiam la ea. Am întrebat-o despre ce periplu este vorba şi mi-a spus că merg peste munte să facă provizia de mere pentru iarnă, că altădată era mult mai greu fiindcă nu exista drumul, că această sarcină revenea dintotdeauna femeilor, bărbaţii fac dintotdeauna aprovizionarea cu cereale şi bani cel puţin pentru o jumătate de an.

Într-adevar ea s-a întors după patru zile, cu calul încărcat cu saci cu mere bune de Vaşcău-Vîrfurile, această zonă renumită pentru livezile ei şi pentru ţuica de prune, făcută acasă. Au schimbat ciuberele pe mere şi alte fructe mult mai bune decît cele de la noi. Aici, cel mai bun măr se sălbăticeşte în cîţiva ani făcînd apoi mere pădureţe, din cauza climei.

Nici o femeie vrednică nu-şi poate permite să ofere copiilor din sat orice fel de mere cînd vin la colindat de Crăciun.

vineri, 2 octombrie 2009

DN75






Le 1-er octobre 2009

Les contes de Baba Gaftea/Poveştile Babei Gaftea

Jeudi. Arieşeni est traversé par la route nationale DN75. Une route est grand chose pour la vie d’une communauté!

Avant 1970 cette route n’existait pas, alors la vie des gens de cette partie du pays était bien difficile à cause de l’isolement.

Je ne sais pas comment les gens vivaient en haut de la montagne, avec de longs hivers dans leurs petits villages couverts de neige, bien loin les uns des autres, mais j’ai entendu les histoires de quelques vieilles femmes d’ici et je peux m’imaginer un peu que c’était vraiment très dur à vivre...

Joi. Arieşeni este traversat de drumul naţional DN75. Un drum e mare lucru pentru viaţa unei comunităţi!

Înainte de 1970 acest drum nu exista, atunci viaţa oamenilor din această parte a ţării era foarte grea din cauza izolării.

Eu nu ştiu cum trăiau oamenii aici, în vîrful muntelui, cu iernile astea lungi, cu zăpadă permanentă, în satele lor mici, departe unii de alţii, dar am ascultat poveştile unor femei bătrîne de pe aici şi-mi pot imagina cît de greu era de trăit...

Mon petit univers



Le 30 septembre 2009

Mercredi. Je tourne rond dans mon petit univers, c’est la saison de conserves et cet automne les légumens ne sont pas du tout chers, ce serait dommage de n’en pas profiter...Mes voisines font, probablement, la même chose.

En fin de la semaine il y a la foire, on aura l’occasion de se proccurer encore du travail pour une semaine ou plus.

J’ai encore un livre pour mes moments de repos: Barbara Taylor Bradford, L’amour est ailleurs, ou Love in another town, encore une femme, encore une Américaine et de grand succès. Barbara Taylor Bradford est l’uns des écrivains les plus lus du monde, avec ses 100 millions de livres vendus.

Miercuri. Mă învîrt în micul meu univers, este sezonul conservelor pentru iarnă şi în toamna aceasta legumele sînt atît de ieftine încît ar fi păcat să nu profităm de acest lucru...Vecinele fac, probabil, acelaşi lucru.

La sfîrşitul acestei săptămîni, la Arieşeni este tîrgul lunii octombrie, penultimul din acest an, o nouă ocazie pentru a face rost de muncă pentru încă o săptămînă sau, poate chiar mai mult.

Am încă o carte pentru momentele mele de odihnă: Barbara Taylor Bradford, L’amour est ailleurs, sau Love in another town, încă o femeie, încă o americana şi tot de mare succes. Barbara Taylor Bradford este unul dintre cel mai citiţi autori de pe planetă, cu peste 100 de milioane de cărţi vîndute.

Livres/ Cărţi



Le 29 septembre 2009

Mardi. Les cornichons ont besoin encore d’attention: j’ai ajouté un peu de vinaigre dans chaque bocal, mais avant, j’ai sorti la saumure et je l’ai remise en place, dans 3-4 jours je vais retourner deux trois fois les bocaux le dessous-dessus, et après je vais les ranger dans le garde-manger.

Aujourd’hui, j’ai fait cuire les poivrons pour la “zacusca” aux champignons(les coulemelles d’eau ).

Et pendant tout ce travail dans la maison, j’ai lu quelques livres très intéressants: Amélie Nothomb, Antéchrista, un livre imprimé seulement en 25 exemplaires. Ensuite je suis tombée sur un roman de ceux qu’on appelle best sellers, une traduction de l’américain: Alison Scott Skelton, Une vie brisée, titre originel: Family story. Maintenant je suis en train de lire Jayne Ann Krentz, Passionnement à la folie, titre original, Absolutely, positively, toujours un écrivain américain, une femme, comme les autres d’ailleurs. Je suis à ce moment très intéressée par la literature actuelle, surtout par celle écrite des femmes.

Marţi. Castraveţii mai au nevoie încă de atenţie: am pus un pic de oţet deasupra în fiecare borcan, asta după ce am scos saramura şi am pus-o la loc, peste trei-patru zile îi mai pritocesc o dată, adică îi întorc de cîteva ori cu susul în jos, rapid, după care pot să-i pun la cămara.

Astăzi, am copt şi gogoşarii pentru zacusca cu ghebe.

Şi, în tot acest timp am citit cîteva cărţi foarte interesante: Amélie Nothomb, Anthéchrista, o carte tipărită doar în 25 de exemplare, despre trecerea de la pubertate la adolescenţă. Apoi, am găsit un roman din cele care se află în categoria bestseller, o traducere din americană: Alison Scott Skelton, Une vie brisée ( O viaţă frîntă ), titlul original Family story. Acum citesc Jayne Ann Krentz, Passionnement à la folie, titlul original, Absolutely, positively, tot o scriitoare americană. Sînt, în acest moment foarte interesată de literatura feminină actuală.