sâmbătă, 12 septembrie 2009

Automne, vraiment


Le 12 septembre 2009

Samedi. Toute la journée il a fait beau temps, ensoleillé et un air automnal très doux, qui stimulait plutôt à la rêverie qu’au travail. Je devais nettoyer la salle de bains dans l’appartement et faire le nettoyage de la cuisine. Je ne me dépêchais pas du tout, j’avais tout le temps.

Je n’ai plus appeler les enfants, parce que je savais qu’ils devaient partir pour leur Italie ensoleillée.

Vers 13 heures, deux touristes entrent et demandent des informations et ils restent dormir chez moi. Ils viennent de Belgique.

Sîmbătă. Toată ziua a fost timp frumos, însorit şi un aer tomnatic foarte blînd îndemna mai degrabă la reverie decît la treabă. Eu aveam de făcut curăţenie în baia din apartament precum şi în bucătărie. Nu mă grăbeam deloc, aveam tot timpul.

Nu i-am mai sunat pe copii, ştiam că trebuie să plece în Italia lor cea însorită.

Pe la ora 13, doi turişti intră pentru informaţii şi rămîn să doarmă la mine. Vin din Belgia.

11 septembre 2001


Le 11 septembre 2009

Vendredi. Il y a huit ans, Liviu attendait son départ des États Unis, les bagages prêts, chez nos enfants, à Salt Lake City. Seul à la maison, il regardait la télé, ne comprenant grand chose.Il ne parle pas l’anglais, lui. D’un coup, il a vu quelques images terrifiantes avec deux tours qui tombaient comme si c’était un bombardement et le réporter parlait, parlait et il ne comprenait rien...C’était un film, ou quoi?

Moi, au même moment, je travaillais quelque chose, comme d’habitude, ici à la maison, sans avoir la télé ou la radio ouvertes, quand ma voisine au-dessus, m’a dit d’ouvrir et regarder ce qui se passe aux États, que les Tours World Trade Center ont été détruits par des avions suicidaires et j’ai tout de suite penssé à lui, à Liviu, comme il devait être seul et ne comprenant de quoi il s’agîssait...Le pauvre! Et dire, qu' il avait présenti ce désastre avant le départ et il me disait que s’il lui arrivait quelque chose, voilà, la compagnie aérienne devait payer des dédommagements...et des bêtises comme ça. Et je me moquais de lui, mais il avait eu raison et sa rentrée a été remise de deux semaines...

Et, le monde n’est plus le même depuis...

Vineri. Acum opt ani, Liviu aştepta plecarea sa din Statele Unite, cu bagajele făcute, la copiii noştri de la Salt Lake City. Era singur acasă, se uita la televizor, neînţelegînd mare lucru. Nu vorbeşte engleza. Deodată, vede nişte imagini groaznice cu două turnuri care cad ca şi cum ar fi lovite de un bombardament, iar reporterul vorbeşte, tot vorbeşte şi el nu înţelege nimic...Să fie vre-un film sau ce?

În acele momente, eu lucram ceva prin casă, ca de obicei, fără să ascult ştiri la radio sau la televizor, cînd vecina mea de deasupra, îmi spune să mă uit să văd ce se petrece în State, că Turnurile World Trade Center au fost distruse de nişte avioane sinucigaşe şi mi l-am imaginat pe el, singur acasă, neîţelegînd ce se întîmplă. Săracu’! Şi, doar presimţise că are să se întîmple ceva rău şi îmi tot spunea ce despăgubiri ar trebui să-mi plătească Luftanza, compania aeriană cu care urma să plece...şi prostii de-astea. Eu rîdeam de el, dar iată că avusese dreptate, iar întoarecerea sa a fost amînată cu două săptămîni.

Iar lumea nu mai este la fel de atunci...

vineri, 11 septembrie 2009

Automne


Le 10 septembre 2009

Jeudi. Je continue la lessive, aujourd’hui, je vais finir de ranger les chambres et peut-être j’aurais le temps de faire quelque chose qui me plairait vraiment . Je lis mes blogs et autres que je viens de découvrir... J’ai trouvé des idées dans les blogs préférés.

Joi. Încă spăl haine, azi. Voi termina de aranjat camerele şi, poate, voi avea timp să fac ceva ce-mi place...Citesc blogurile preferate si altele, pe care tocmai le-am descoperit. Am găsit idei pe la blogăriţele preferate...

joi, 10 septembrie 2009

Saison fermée



Le 9 septembre 2009

Mercredi. La petite famille de Liviuţ est partie pour Oradea, Marghita et dans deux trois jours ils partiront pour l’Italie.

Ils vont faire quelques analyses avant, pour savoir de quoi il s’agît des tâches rouge de Cristian. À Alba Iulia le médecin a recommandé des analyses et il leur a prescrit une ordonnance. Déjà, ça va mieux.

Je suis en train de nettoyer les chambres, de faire une grande lessive.

Des touristes qui demandent des infos, il n’y en a que deux-trois...Saison fermée!

Miercuri. Liviuţ şi ai săi au plecat la Oradea, apoi la Marghita şi, peste o zi două se vor îndrepta spre Italia. Înainte de a pleca vor face cîteva analize, pentru a şti despre ce-i vorba în privinţa sănătăţii copilului. Medicul din Alba Iulia le-a recomandat analize şi le-a prescris ceva medicamente. Deja este mai bine.

Eu fac curăţenie prin camere, am multe haine de spălat, haine de pat, mai ales.

Turişti care să mai ceară informaţii, foarte puţini, mai nimeni...Sezon închis.

Petite Sainte Marie




Le 8 septembre 2009

Mardi. La Petite Sainte Marie, la fête de la naîssance de la Vierge.

Les enfants, enfin, Liviuţ et sa famille, pour moi, ils restent mes enfants, sont allés à Alba Iulia. Entre autres ils vont consulter un médecin pédiatre...

Nous, ça va, on ne travaille pas aujourd’hui car c’est un jour de fête. Cependant, j’ai préparé quelque chose à manger, pour eux surtout, car ils rentrent certainement, fatigués: une salade de chou-fleur , une des concombres et un gratin de polenta au fromage.

Marţi. Sfîntă Mărie Mică, sărbătoarea naşterii Maicii Domnului.

Copiii, in fine, Liviuţ şi ai săi, pentru mine tot copiii sînt, s-au dus la Alba Iulia. Între altele vor consulta şi un pediatru in legătură cu petele copilului...

Noi, sîntem bine, nu lucrăm azi, pentru că este sărbătoare. Totuşi, eu am pregătit ceva de mîncare pentru ei mai ales, căci se-ntorc obosiţi şi flămînzi, cu siguranţă. Am făcut o salată de conopidă, una de castraveţi şi o mămăligă cu brînză la cuptor.

Petites réparations




Le 7 septembre 2009
Lundi. Depuis quelques jours déjà, Cristian a un problème de santé: il est bien, il est très en forme, mais il a des tâches rouges sur la peau, quelques tâches, une sur le pied gauche, au dessus du genou à l’intérieur, une autre sur le tronc, sous le bras gauche...Ce soir il a voulu du lait, si c’est une urticaire, je ne sais pas si c’est bien, le lait...Si c’est une allergie, je ne sais pas...Ses parents sont bien inquiets.
Aujourd’hui, Liviuţ a réparé l’escalier où il y avait quelques carrés du carrellage cassés et il a complété le carrellage avec du matériel qu’il nous restait d’autres travaux...Cristian a aidé son père et il avait l’air très sérieux et très travailleur...
Luni. De cîteva zile deja, Cristian are o problemă de sănătate: e bine, este foarte în formă, dar are nişte pete roşii pe piele, doar cîteva, pe piciorul stîng, deasupra genunchiului pe interior, o alta pe trunchi, sub braţul stîng...În seara aceasta a dorit lapte, dacă e urticarie, nu e bine să bea lapte...Dacă e alergie, nu ştiu...Părinţii lui sînt foarte neliniştiţi.
Astăzi, Liviuţ a reparat scările unde erau citeva bucăţi de gresie sparte şi a completat placajul cu materiale ce ne-au rămas de la alte lucrări. Cristian l-a ajutat cu un aer foarte serios şi foarte muncitor...

duminică, 6 septembrie 2009

Nobila casa




Le 6 septembre 2009
Dimanche. On a passé cette semaine en voyageant: pas de long voyages, pas des voyages de vacances...Non, des affaires de famille, plutôt fatigants, pour Cristian surtout et pour son père aussi, mais nécessaires. Bref, j’ai eu l’occasion de faire des courses à Cîmpeni, à Oradea et à Cluj Napoca...
Le plus intéressant a été pour moi un magasin de Cluj, où je suis allée plusieurs fois quand j’ai eu l’envie de me trouver parmis de beaux objets et pour acheter quelque chose de joli, ou tout simplement de regarder, “ Nobila casa”
.Avant, c’était artisanat et décorations intérieures, maintenant est plutôt déco et cadeaux...Et il n’y a plus la belle firme qu’on voyait de loin. Je me demande pourquoi?

Duminică. Am petrecut această săptămînă călătorind: nu călătorii lungi, nu călătorii de vacanţă...Nu, treburi de familie, mai degrabă obositoare, pentru Cristian mai ales dar şi pentru tatăl său, dar...necesare. Pe scurt, am avut ocazia să fac cumpărături la Cîmpeni, la Oradea şi la Cluj Napoca...
Cel mai interesant mi s-a părut un magazin din Cluj, unde mai fusesem şi altă dată, cînd am dorit să fiu printre obiecte frumoase, ori am avut de cumpărat ceva drăguţ, ori, pur şi simplu, am dorit să privesc, "Nobila casa".
Inainte era artizanat şi decoraţiuni interioare, acuma e mai degrabă, deco şi cadouri... Şi...nu mai au frumoasa firmă ce se vedea de departe. Mă întreb: oare de ce?