Imprévu

Le 18 août 2009

Mardi. Depuis hier, du moment où j’ai été appelée par Madame Luminiţa ...de l’Ambassade de Belgique, jusqu’aujourd’hui quand on s’est dit au revoir et Madame et Monsieur l’Ambassadeur ont quitté Arieşeni, j’ai été, disons, tellement tendue qu’après je me sentais un peu lasse.

Aujourd’hui, je les ai accompagnés à l’église pour une courte visite et j’étais un peu étonnée parce que notre pope et surtout sa femme, Mariana n’avaient pas le temps de nous accompagner. Il s’agissait de quelques minutes, une demi-heure au plus...Maintenant je le sais, peut-être, j’aurai envie d’en parler une autre fois...

Marţi. Am fost în priză de ieri, din momentul în care m-a sunat doamna Luminiţa...de la Ambasada Belgiei, pînă astăzi cînd ne-am luat rămas bun de domnul şi doamna Ambasador care au părăsit Arieşeni, după care am simţit o oarecare oboseală, pentru că aş fi vrut ca totul să fie mai bine de cum mi-a ieşit.

Astăzi, i-am însoţit pînă la biserică pentru o scurtă vizită şi mă miram că domn’ părinte şi mai ales doamna preoteasă nu aveau timp să ne însoţească. Era vorba de cîteva minute, cel mult o jumătate de oră. Acuma ştiu de ce şi, poate, voi avea dorinţa de a vorbi despre acest lucru într-o zi...

La bucarestoise du Pays des Motzi

L’an dernier en juillet, j’ai eu au Point d’informations un couple de Bucarest qui voulait voir comment va mon affaire et ils étaient un peu intrigués parce que je ne les reconnnaissais pas et ils venaient depuis des années dans nos montagnes, ils s’installaient à Gîrda et chaque fois ils faisaient une promenade jusqu’à Arieşeni pour voir quelle est l’évolution de mon Point d’infos. Alors, j’ai pris des photos et je les ai mis dans un folder nommé, “La bucarestoise du Pays des Motzi”, pour ne plus oublier. Oh! Je suis très contente parce que cette fois je les ai reconnus toute de suite. J’espère que l’an prochain je saurai même leur nom. Peut-être ils me l’ont déjà dit...je ne sais plus...Mais ils m’ont certainement écrit un e-mail. Voilà que ça, je ne le savais plus...Honteux!

Anul trecut în iulie, am avut plăcerea să cunosc, la punctul de informaţii, un cuplu din Bucureşti, care voiau să vadă cum mai merge afacerea mea şi chiar erau intrigaţi fiindcă nu i-am recunoscut pentru că ei, de ani buni vin aici, la Gîrda de fapt, dar de fiecare dată trec şi pe la Arieşeni pentru a vedea cum evoluează Punctul de informaţii. Atunci, le-am făcut nişte fotografii pe care le-am pus într-un folder cu numele “Bucureşteanca-moaţă”, la vedere ca să nu-i mai uit. De data asta, sînt foarte mulţumită de mine pentru că i-am recunoscut de îndată. Sper că anul viitor o să reuşesc să le ştiu si numele...Cred că mi l-au spus deja şi chiar mi-au scris un e-mail. Iată că asta chiar nu-mi mai amintesc...Ruşinos!

Jeunes Polonais

Le 16 août 2009

Dimanche. J’ai un groupe de touristes polonais. Ce sont des étudiants et gens très bien comme tous les polonais que j’ai connu jusque maintenant. La réservation a été faite par Maciej Faber. Je ne sais pas comment se prononce ce nom et je n’ai pas retenu les noms des autres quatre, dont une fille. En tout cas, ils ont l’air très jeunes.

Duminică. Am un grup de turişti polonezi. Sînt studenţi şi par oameni foarte cumsecade ca toţi polonezii pe care i-am întîlnit pînă acuma. Rezervarea a fost făcută de Maciej Faber. Nu ştiu cum se pronunţă acest nume şi n-am reţinut nici numele celorlalţi patru, între care o fată. Oricum, par foarte tineri.

Bonne fête!

Le 15 août 2009

Samedi. La Sainte Marie. Jour férié. Grande fête réligieuse. Et...l’anniversaire d’une très chère amie à moi, Lyliane. Bon anniversaire!

Bonne fête à ma soeur le jour du nom et aussi à toutes les Maries du monde!

Sîmbătă. Sfîntă Mărie. Zi de mare sărbătoare religioasă. Şi...aniversarea unei foarte dragi prietene: Lyliane. La mulţi ani! Aceeaşi urare surorii mele de ziua numelui, la fel tuturor Mariilor din lume!

Le carême de la Sainte Marie

Le 14 août 2009

Vendredi. Aujourd’hui, Anne est partie pour Cluj-Napoca, avec un autobus qui passe par Arieşeni à 10:00 ou 10:30 h, très déçue car ceux de Pătrăhăiţeşti n’étaient pas exactement comme elle s’imaginait: c’est-à-dire qu’ils n’étaient pas là tous, probablement, Ioan était dans sa chambre, il n’est pas toujours en bonne forme dernièrement, Zoriţa est souvent dans le jardin, Voïcu travaille sur la montagne, à la station TV, Ionel avait d’autres affaires et il y avait Aurelia et éventuellement Mirela avec les deux petites: Éveline, le bébé de Mirela ( 4 mois ) et Gianina ( 5 ans ), la petite de Claudia. Aurelia a préparé le repas et Mirela s’est occupée des petites et peut-être elle a mis la table pour une Française venue chez eux dormir une nuit.

Il est vrai que les Roumains ne sont pas si rigureux en ce qui concerne les repas, qu’il y a tant de travail que la famille ne se reunit pas pour le repas trois fois par jour à des heures exactes, qu’on a perdu un peu cette tradition en courant pour gagner la vie...mais on mange ensemble de temps en temps, surtout les jours de fête...

En ce moment-ci on est en carême de la Sainte Marie, toute la famille mange seulement des légumes et des fruits...Sans viande, sans fromage, sans lait...

Hier, j’ai acheté des giroles sur Dealu Mare.

Astăzi, Anne a plecat la Cluj cu un autobus care trece prin Arieşeni pe la 10- 10:30, foarte decepţionată, pentru că cei din Pătrăhăiţeşti nu erau aşa cum îşi imagina ea: adică nu erau toţi acolo, Ioan era probabil în camera sa, nu prea mai este el în formă în ultima vreme, Zoriţa este deseori prin grădină, face şi ea ce poate, Voicu lucrează pe munte la Staţia TV, Ionel cu alte treburi şi era doar Aurelia şi eventual Mirela cu cele două fetiţe: cea mică a lui Mirela ( 4 luni ) şi Gianina ( 5 ani ), micuţa lui Claudia. Aurelia a pregătit masa, iar Mirela s-a ocupat de copii şi, poate, a pus masa pentru franţuzoaica ce a venit la ei să doarmă o noapte.

Este adevărat că noi, românii, nu sîntem atît de disciplinaţi şi riguroşi în ceea ce priveşte masa, că într-o gospodărie este atîta treabă încît familia nu se mai reuneşte de trei ori pe zi pentru a lua masa la ore fixe, că s-a cam pierdut acest obicei tot alergînd după nevoile familiei...dar oamenii mănîncă totuşi împreună din cînd în cînd, mai ales în zilele de sărbătoare...

În acest moment, sîntem în postul Sfinei Mării, toată familia mănîncă doar legume si fructe...Fără carne, fără brînză, fără lapte...

Ieri, am cumpărat nişte gălbiori de pe Dealu Mare.

Marieta et Horea-travaux

Chez Martin