28 februarie 2009
Sîmbătă
Cu mesele s-a întîmplat la fel şi azi. Activităţile s-au desfăşurat la Muzeul Ţăranului Român, la club. Mi-a plăcut faptul că la sosire, dimineaţa, ne-au întîmpinat vînzătorii de mărţişoare, artizani şi artişti. Erau în curtea muzeului, în holuri, pe terase.
În cursul dimineţii a avut loc un colocviu sau o masă rotunda . În deschidere a vorbit Vintila Mihăilescu, antropolog, directorul Muzeului. A vorbit despre satul românesc mereu în situaţia de a fi salvat, despre crizele lui cauzate de această dată de Uniunea Europeană: criza brinzei, a porcului etc. Au mai vorbit:Séverine Lagneau, doctorand în antropologie UC Louvain care a prezentat un studiu despre “ Sfîrşitul sau reîntoarcerea ţăranului roman în Europa ?”un studiu care ne-a ţinut foarte atenţi pe toţi, obiectul fiind o familie formata din trei generaţii dintr-un sat bănăţean.
Tema: Tinerii şi viitorul mediului rural a fost moderată de Daniel Wathelet. Au lansat provocări la discuţii tinerii: Istvan Mar, Cluj, Raluca Gheorlan, “ateliers sans frontieres”, Cristina Cîmpean, Mirăslău, Alba
Codrat Alin Teclu, doctorand stagiar, Federaţia Româna a ONG-urilor de dezvoltare.
În final am asistat la cîteva “viziuni” optimiste despre satul românesc din viitor, mai précis, din anul 2029.
După masa de prînz am mers la Institutul cultural francez, unde am văzut un documentar realizat de Josy Dubié, “Le désastre rouge”. Imagini din România anilor ‘80. Am plîns. În anii aceia eram atît de ocupaţi să supravieţuim, încît nu am putut să-mi scriu jurnalul, nu am putut păstra imagini cu mizeria pe care am îndurat-o, imagini pe care le-am văzut acum: cozi pentru mîncare şi îmbrăcăminte, magazine goale, măcelării cu labe de porc afumate, bancul cu băieţelul care merge la vecina trimis de mama ca să imprumute osul pentru supă…Copii şi adulţi cerşind de la străinii care opreau în cîte o localitate, ţigări Kent, cafea sau gumă de mestecat. Kent dar şi cafeaua deveniseră moneda de schimb, calea spre o eventuală asistenţă medicală altfel imposibilă şi cîte şi mai cîte…Era vai de capul nostru! În film sînt mai ales imagini din oraşe, noi cei ce locuiam la sate nu avem dreptul la porţie de carne, trebuia nu doar să o producem singuri, dar eram obligaţi sa contractăm adica să dăm la stat porci, vite, păsări, ouă şi alte produse. Ţăranii , cei cărora comuniştii le luseră pămîntul, vitele şi utilajele, pecum şi alte categorii profesionale ce locuiau la sate, oameni care nu aveau de –a face cu agricultura, toţi de-a valma, dădeam la stat anual: porc, ouă, vite, lapte. Noi, familia mea, nu am crescut niciodată porc, nici nu am tăiat în fiecare an, dar am dat la stat: aveam patru găini şi trei copii…În aceste condiţii, nu am fost scutiţi de birul lui Ceauşescu. Sigur, am cumpărat porcul, de unde altfel?? De la Beiuş, desigur. Dădeam bani cuiva care avea curajul şi posibilitatea să rişte, pentru că era interzis să cumperi animale din alt judeţ…
Doina Cornea a fost cea care a îndrăznit să-l acuze pe Ceauşescu pentru mizeria materială, fizică şi morală în care se găsea majoritatea covîrşitoare a românilor. A făcut închisoare pentru asta şi a suportat teroarea securităţii. Românii nici nu i-au fost îndeajuns de recunoscători pentru curajul de a transmite mesajele sale către “conducătorul iubit” dar şi către occident făcînd, astfel, cunoscută mizeria în care eram obligaţi să trăim, făcînd posibilă informarea cetăţenilor UE, ai căror reprezentanţi se lăsaseră prea uşor păcăliţi de faţada umanista a comunismului românesc, făcînd posibilă apariţia în regim de urgenţa a acestei organizaţii: Operation Villages Roumains, al cărei prim scop a fost solidaritatea. Solidaritatea cetăţenilor Europei cu românii, ale căror sate urmau, în numele unei aşa zise sistematizări să fie rase de pe suprafaţa pămîntului. Doina Cornea nu a fost singura opozantă, dar vocea ei s-a făcut auzită. Mulţi erau cei care au avut acelaşi curaj, dar nu aveau pe nimeni afară ca să-i sprijine, pentru ca demersul lor să fie eficient. Oamenii aceia au dispărut sau au fost terorizaţi ei şi familiile lor… Cumplite vremuri!
Dupa film am fost la recepţia oferită de Ambasada Belgiei.
Duminică are loc Adunarea Generală a OVR-Franţa.
Noi plecăm devreme ca să ieşim din capitală mai uşor…
