Neige d'avril

Le 25 avril 2016

Lundi. La semaine de Pâques. La neige est de retour.
Autrefois, une année, quand j'étais encore jeune prof de français dans l'école de la commune, il faisait si froid dans les salles de classe, qu'on était obligé de s'habiller chaud. J'avais un manteau noir, large et léger que j'avais mis jusqu'à la fin de l'année scolaire. Il faisait froid dans les salles de classe, dehors, non. Dehors il faisat chaud comme au printemps, tard au printemps. Il y avait alors un réglement qui obligeait les écoles d'arrêter le chauffage dans les salles après le 15 avril. Qu'il faisait froid, qu'il gelait, qu'il neigeait à nous couvrir on n'avait pas le droit au chauffage. 

Luni. Săptămîna Paștilor. Zăpada s-a întors.
Altădată, într-un an, cînd eram tînără profă de franceză în școala comunei, era atît de frig în sălile de clasă, încît eram obligată să mă-mbrac gros. Aveam un palton negru, larg și ușor pe care l-am purtat pînă la sfîrșitul anului școlar. Era frig în sălile de clasă, nu și afară. Afară era cald ca-ntr-o primăvară tîrzie. Era pe atunci un regulament care interzicea încălzirea sălilor după 15 aprilie. Că era frig, că îngheța, că ningea să ne acopere nu alta, nu aveam voie să facem foc în clase.  

  

Hérisson

Le 21 avril 2016

Jeudi. Ce soir, j'ai vu un hérisson par la fenêtre de la cuisine. Il se promenait ou il cherchait quelque chose le long du mur en passant au pied du peuplier sans aucune timidité. Il faisait noir, donc pas de photo.

Il faisait noir et froid. L'autre nuit il a gelé. Dans l'allée, le matin, la touffe du coeur de Marie était transparente. Ce soir j'ai couvert les plus sensibles de mes plantes avec des fleurs, car on voyait la respiration en sortant.

Joi. Astăseară am văzut un arici pe fereastra de la bucătărie. Se plimba sau căuta ceva de-a lungul

zidului pe lîngă tulpina plopului fără nici o sfială. Era întuneric, deci nu l-am fotografiat.

Era întuneric și frig. În noaptea trecută a înghețat. Pe alee, tufa de cerceluși era transparentă azidimineață. Astăseară am acoperit pe cele mai sensibile dintre plantele mele cu flori, căci îți

vedeai respirația cînd ieșeai din casă.

(fotografiile lui Liviu, în 3 aprilie 2017)     

Iuliana Herțeg et Mansfield Park

Le 11 avril 2016

Lundi. 2h46. Je ne peux pas dormir. Je m’avais souvent proposé d’expliquer mon ...apétit pour les films anglais, mais je n’ai pas eu l’oportunité et puis le sujet est tellement vaste . Il est difficile de dire beaucoup dans peu de mots.

Le dernier que j’ai vu, Dr Foster, a tombé parfaitement sur mon état d’esprit avec un traître comme le mien, ici chez moi.

Miss Marple est le personnage des épisodes d’après les romans d'Agatha Christie, Hercule Poirot aussi. Des films policiers.

De la même categorie font partie les épisodes du film Les crimes de Midsomer pour ne plus parler combien j’aime les films d’après les romans de Jane Austen, qu’on peut revoir, chaotiquement, encore et encore à la tv. Ces jours on a revu La famille de Mansfield Park, la même version avec Jonny Lee Miller dans le rôle d'Edmund et Frances O'Connor dans le rôle de Fanny Price. Ah, Fanny Price! C'est un personnage d'un caractère sans faute, la perfection même, un personnage iréal, sans consistence, un rêve. L'aspiration de Jane vers l'idéal, elle est convaiquante

et donne satisfaction au lecteur et même au spectateur du film d'aujourd'hui. „...nous sommes en 1806” dit Mary Crawford. Ma surprise est totale !

Et alors pourquoi Iuliana Herțeg, ne rêverait-elle pas à l'image idéale de la femme dont la représentante serait elle-même!?

Elle est merveilleuse, ses dessins aussi. 

Luni. Ora 2:46. Nu pot să dorm. Mi-am tot propus să comentez aici ce mult îmi plac serialele britanice,

dar nu am apucat și apoi subiectul e atît de vast. E greu de spus multe în puține cuvinte.

Ultimul, Dr. Foster, a căzut chiar bine pe necazurile mele, fiind vorba de un trădător cum am și eu unul în curte.

Miss Marple este din categoria ecranizărilor după romanele Agathei Christie, ca și Hercule Poirot. Polițiste. Tot polițiste sînt episoadele cu Crimele din Midsomer, ca să nu mai vorbesc ce mult îmi plac romanele lui Jane Austen pe care le revăd,

haotic la TV, ultima dată, mai zilele trecute, a fost Familia de la Mansfield Park,. Am văzut aceeași versiune cu Jonny Lee Miller în rolul lui Edmund și Frances O'Connor în rolul lui Fanny Price. După film mă gîndesc o vreme, meditez, de data asta la eroină, la Fanny Price. Este un personaj fără cusur, întruchiparea perfecțiunii, un personaj ireal, fără consistență, un vis. Năzuința lui Jane către ideal. Așa știe ea, autoarea romanului, să-și exprime această năzuință și reușește să aducă satisfacție cititorului și spectatorului de film din zilele noastre. „

sîntem în anul 1806”, spune Mary Crawford. Uimirea mea e totală!

Și atunci, de ce Iuliana Herțeg n-ar visa la imaginea feminină ideală, de ce n-ar dori ea să o întruchipeze!? Desenele dar și imaginea ei sînt minunate.