joi, 26 noiembrie 2009

La pie voleuse







Le 20 novembre 2009


C’éait une vieille femme qui vivait seule dans sa petite maison, au bout du village. Elle avait perdu ses dents à cause de la vieillesse mais comme elle vivait presque de nos jours, quand les dentistes pouvaient remédier cet inconvenient elle a fait l’impossible pour avoir l’argent qu’il fallait pour un appareil dentaire . Elle pouvait le mettre ou non, comment elle en avait besoin. Quelques fois elle oubliait où elle avait mis ses dents et alors elle paniquait, deux fois l’appareil s’est cassé, et on l‘avait réparé. Maintenant l’appareil s’est cassé pour la troisième fois, mais la babouchka le portait à tour de rôle: un jour la moitié gauche, un autre jour la moitié droite. Et elle était contente de pouvoir se délecter avec toute sorte de fruits que le bon Dieu a donné aux gens...Ce jour-là, la pauvre vieille dame avait acheté au marché deux grenades, ces fruits exotiques qui venaient des pays lointains et qui sont si succulents et bons. C’était que ces fruits se ressemblaient si bien avec ses dents qu’elle avait mis sur la table qu’elle les a rammassées avec les paux et les autres restes du fruits et les a jeté dans le jardin.
Vers le soir elle s’est rendu compte que ses dents n’étaient plus sur la table, ils n’étaient pas sur son oreiller, ni sous l’oreiller non plus. Ils n’étaient pas dans la poche de sa veste...Elle les a cherchées dans toute la maison et alors elle s’est rendu compte qu’ils ne pouvaient être que dans le jardin, là où elle avait jeté les restes de la grenade. Elle a pris une petite lampe de poche et s’est rendu dans le jardin chercher ses dents, mais il faisait si noir et il y avait des herbes et surtout plein d’orties. Elle n’a pas trouvé ses dents. Toute la nuit, la petite pauvre femme a pensé comment faire pour trouver ses dents. Elle a commencé à prier le Bon Dieu qu’il lui ouvre les yeux et qu’elle trouve ses dents...Et le matin, quand elle est sortie de la maison, une pie, l’oiseau que les gens du village appellent la pie voleuse, sautait devant la vieille femme, en se dirigeant vers l’endroit où elle avait jeté les reste du fruit. Elle a chassé la pie, mais l’oiseau n’avait pas peur. Et alors, sous une ortie la femme a vu ses dents et les a recueillies avec reconnaissance envers le Bon Dieu qui lui avait montré l’endroit où se trouvaient les dents.

Era odată o bătrînică ce trăia singură, într-o căsuță, la marginea satului. Își pierduse dinții din cauza bătrîneții, dar cum trăia aproape în zilele noastre, cînd dentiștii pot să remedieze cît de cît acest inconvenient, ea a făcut imposibilul ca să găsească bani cu care și-a cumpărat un aparat dentar. Era bine acuma, putea să-l pună sau nu, după cum avea nevoie. Uneori își ținea dinții în buzunarul șorțului, alteori, uita unde i-a pus și-i căuta panicată. De două ori aparatul s-a spart și a trebuit să-l repare. Acum era pentru a treia oară stricat, s-a rupt în două, dar babușca îl purta pe rînd, cînd partea stîngă, cînd partea dreaptă. Ea era mulțumită pentru că se putea bucura de tot felul de fructe pe care bunul Dumnezeu le-a dat oamenilor...În acea zi, biata bătrînică își cumpărase două rodii, acele fructe exotice care vin din țări îndepărtate și sînt atît de suculente și bune. Se întîmplă că miezul acestor fructe, cel care susține bobițele dulci seamănă atît de bine cu dinții ei, pe care-i pusese pe masă și pe care i-a adunat cu resturile de rodie și a aruncat totul în grădină. Spre seară, baba și-a dat seama că dinții ei nu mai erau pe masă, nu erau nici pe pernă, nici sub pernă. Nu erau nici în buzunarul șorțului.I-a căutat în toată casa și într-un tîrziu, și-a dat seama că nu pot fi decît în grădină, cu resturile de rodie. A luat îndată o lanternă mică și s-a dus în grădină, acolo unde aruncase resturile de pe masă, a căutat dar era atît de întuneric, iarbă mare și mai ales plin de urzici. Nu și-a găsit dinții. Toată noaptea sărmana băbuță s-a perpelit, gîndindu-se cum să facă să-și găsească dinții. Dar ce n-a făcut?! S-a rugat bunului Dumnezeu s-o ajute să-și găsească proteza. Dimineața, cînd a ieșit din casă, o coțofană, pasărea aceea despre care oamenii spun că fură mai ales obiecte strălucitoare, sărea în fața femeii, îndreptîndu-se înspre locul unde fuseseră aruncate resturile de fructe. Baba a încercat s-o alunge, ca să nu-i fure dinții, dar pasărea nu se temea de ea. Și atunci, dintr-o dată, minune: bătrînica și-a văzut dinții sub o urzică, i-a ridicat de jos cu recunoștință către bunul Dumnezeu, care i-a deschis ochii și i-a arătat locul unde se aflau dinții pierduți.


                          

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu