Le 25 novembre 2016
Jeudi. Dire la verité c'est du courage, il y a beaucoup qui le disent, ce sont de mots sages, mais écouter la verité cela pourait être mortel.
Il y a longtemps déjà que je n'ai plus écrit mon journal. Je n'ai pas du temps. Ce n'est pas vrai. Mes journées passent sans faire grand chose, en attendant quoi? Cette verité dont je parlais tout à l'heure? Je ne sais pas...
Joi. A spune adevărul înseamnă curaj, sînt mulți care o spun, sînt cuvinte înțelepte, dar a asculta adevărul asta ar putea fi mortal.
E mult de cînd nu mi-am mai scris jurnalul. Nu am timp. Nu-i adevărat. Zilele mele trec fără să fac mare lucru, așteptînd ce? Acel adevăr de care vorbeam adineauri? Nu știu...
Le 12 novembre 2016
Samedi. L'hiver est là. Il neige.
Depuis longtemps déjà j'ai vecu dans du stress insupportable, mentie en face tout le temps, ça va finir d'une façon ou autre, je ne veux plus rien supporter, je n'ai plus le temps. Mes enfants me soutiennent, cela me fait du bien, mes amis aussi, j'en ai peu d'ailleurs. Dans des situations comme ça on voit lesquels sont les vrais.
Autre chose maintenant.
Cette semaine nous sommes allés dans ma ville natale pour des problèmes trop souvent remises (visite chez un médecin spécialiste) ou pour des problèmes courantes. De ces problèmes courantes je voudrais parler aujourd'hui. Nous possedons un terrain agricole qui est devenu part d'un domaine viticole avec le
nom Boieru. Au début, le propriétaire ne pouvait pas acheter le terrain or nous payer en argent ou produits ( raisins ou vin). Maintenant la vigne lui permet d'entrer au marché et nous prenons chaque année une quantité de vin, selon la superficie de terrain. On peut choisir le vin qu'on veut. Ma soeur est l'administrateur de ce que notre famille nous a laissé en héritage mais cette fois c'est moi qui
ai pris le vin. Nous avons découvert avec fierté qu'on fait partie d'une entreprise qui vise la qualité. J'espère que la merveille dure plus de trois jours. C'est agréable de savoir que le tout n'est pas pourris dans notre cher pays. Il me fait tellement plaisir de vous montrer les vins que je viens de choisir!!!
Sîmbătă. A sosit iarna. Ninge.
De multă vreme deja, am trăit într-un stress insuportabil, mințită în față tot timpul, asta se va termina într-un fel sau altul, nu mai vreau să suport nimic, nu mai am timp de așa ceva. Copiii mă susțin, asta-mi face bine și prietenii, am puțini, situații ca asta mi-i arată pe cei adevărați.
Altceva acuma.
În această săptămînă ne-am dus în orașul meu natal pentru niște probleme prea adesea amînate (vizita la un medic specialist) sau pentru probleme curente. Desprea aceste probleme curente aș vrea să vorbesc azi. Noi posedăm un teren agricol care a devenit parte dintr-un domeniu viticol cu numele Boieru. La început proprietarul nu putea să cumpere terenul sau să plătească o arendă în bani sau produse, struguri sau vin. Înființa o podgorie. Acum via îi permite să intre pe piață, noi luăm o cantitate de vin în fiecare an, după suprafața de teren. Sora mea este administratorul a ceea ce familia ne-a lăsat. Acum a fost rîndul meu să merg acolo. Am putut alege bani, produse...am ales vin și chiar putem lua ce dorim. Am descoperit cu mîndrie că facem parte dintr-o intreprindere ce vizează calitatea. Sper ca minunea să țină mai mult de trei zile. E plăcut să vezi că nu totul e putred în draga noastră țară. Îmi face mare plăcere să vă arăt ce vinuri am ales!!!
Le 31 octobre 2016
Lundi. Avec le linge mis dans la machine à laver, j'ai fait tout ce que j'avais dans ma liste de travaux pour la journée. Ce n'était pas grande chose, mais j'ai tout fait: une commande à une pharmacie online, la visite mensuelle chez ma pharmacienne locale, des courses dans les magasins alimentaires et nonalimentaires et la lessive. En plus je dois passer l'aspirateur plusieurs fois par jour jusqu'à ce que l'on finit avec le bois, car tout le temps on fait entrer la sciure dans le salon.
Hier, dimanche en fin d'après-midi on s'est réuni à la Maison de la Paroise pour boire un thé à l'occasion de la 60-e anniversaire de Mariana Chișu. Ce jour-ci, ce sont ses filles qui lui ont préparé les surprises entre lesquelles une petite réunion des voisines et amies dans la grande cuisine où on l'aidaient autrefois à préparer les festins d'après les messes des grandes fêtes organisées par la Paroise sous le pastorat de son cher mari, Bazil, l'ancien pope.
Vraiment elle avait l'air bien surprise en nous voyant. Marioara qui habite le plus loin est arrivée plus tôt( vieilles habitudes), ensuite c'étaient nous trois, Jeanne, Aurica et moi, les voisines d'appartement, car avant, la famille du pope habitait dans un des quatre appartements du „bloc”, ensuite il y a eu Dorica Jurj l'institutrice et Olga, c'est-à-dire, mademoiselle Eugenia Oarga, ancien prof de biologie et grande amie de la famille. Il y avait la doctoresse de la commune avec son mari et leurs enfants, mais ils ont passé tout le temps dans le grand hall de la maison devenu depuis le début le salon et où il y avait la télé.
Une soirée agréable, du bon thé ou du bon café, d'éxcellents gâteaux, des liqueurs fines et surtout des souvenirs.
Luni. Cu rufele pe care le-am pus în mașina de spălat am făcut tot ce aveam în lista mea de lucrări zilnice. Nu cine știe ce, dar chiar le-am făcut pe toate: o comandă la o farmacie online, un drum la farmacia noastră locală, unul la magazinele alimentare și nealimentare și haine la spălat.În plus, pînă la terminarea lemnelor de tăiat și aranjat, trebuie să aspir mereu, pentru că aducem rumeguș în casă.
Ieri, duminică spre seară, pe la 5, am fost la o petrecere, la un ceai, la Casa Parohială cu ocazia celei de a 60-a aniversări a Marianei Chișu. În această zi, fiicele sale i-au pregătit surprizele, între care și o mică reuniune cu vecinele și prietenele, în bucătăria cea mare unde o ajutam odinioară să pregătească ospețele de după slujbă la marile sărbători ale Parohiei păstorite de dragul său soț, care a fost preotul Bazil. Mărioara, care locuiește mai departe, a sosit prima, ca pe vremuri. Apoi noi trei: Jeana, Aurica, eu, vecinele de apartament, vreau să spun că, înainte familia preotului locuia într-unul din cele patru apartamente de la „bloc”, după care au mai venit Dorica Jurj, învățătoarea și Olga, adică domnișoara Eugenia Oarga, fostă profă de biologie, mare prietenă a familiei. Mai era acolo doctorița comunală cu soțul și copiii lor, dar ei au stat în holul devenit încă de la bun început, salonul casei, unde se află și televizorul.
A fost o seară plăcută cu ceai bun sau cafea bună, cu excelente prăjituri, lichioruri fine și mai ales cu frumoase amintiri.
Il y a longtemps déjà que je n'ai plus écrit mon journal. Je n'ai pas du temps. Ce n'est pas vrai. Mes journées passent sans faire grand chose, en attendant quoi? Cette verité dont je parlais tout à l'heure? Je ne sais pas...
