Chippendale

Le 29 mars 2013

Vendredi. Il fait mauvais. Un peu de soleil par jour se cache vite comme si’il a peur.

Je lis et mème je suis intéressée par la vie  de Thomas Chippendale, ce génie qui a su surgir de sa modeste condition et s’imposer pas le talent et la qualité de son travail.

Récemment, on a vendu cette commode Cippendale pour $4,5 milions. 

Il est possible que la nous revienne encore...

Vineri. E timp urît. Un pic de soare pe zi se acunde repede ca şi cum i-ar fi frică.

Eu citesc şi chiar sînt foarte interesată de viaţa lui Thomas Chippendale acest geniu care a ştiut să iasă la suprafaţă depăşind condiţia sa modestă şi să se impună prin talentul şi calitate muncii sale.

Recent, s-a vîndut această comodă Chippendale pentru 4,5 milioane de dolari.

E posibil ca tusea noastră să recidiveze... (photo: internet)

  

Lecture

Le 28 mars 2013

Jeudi. Un peu de soleil aujourd’hui. Je sors pour poster ma lettre d’hier, je sors même deux fois pour cette affaire, la première fois c’était trop tôt. Il fait un temps d’hiver, même si bientôt nous passerons à l’heure d’été.

La commune est encore sous la neige et en attendant le printemps.

Je suis en train de lire un livre, un roman historique qui a comme personnage central Thomas Chippendale, l’un des plus grnds ébénistes d’Angleterre du XVIII-e siècle: Rosalind Laker, Splendeur dorée, traduit en français par Jacqueline Lahana. Le titre original: Gilded Splendour.

Joi. Un pic de soare astăzi. Ies pentru a posta scrisoarea de ieri ies de două ori pentru acelaşi lucru, prima dată era prea devreme. E o vreme de iarnă, chiar dacă în curînd vom trece la ora de vară. Comuna este încă sub zăpadă şi în aşteptarea primăverii.

Citesc o carte, un roman istoric care are drept personaj central pe Thomas Chippendale, unul dintre cei mai mari ebenişti ai Angliei secolului al XVIII-lea: Rosalind Laker, Splendoare aurită, titlul original, Gilded Splendour, tradusă în franceză de Jacqueline Lahana.

  

Solitude

Le 27 mars 2013

Mercredi. Je reçois de temps en temps une lettre d’une cousine plus âgée que moi et extremement seule et malheureuse, j’aimerais l’aider, mais je ne sais pas comment. Aujourd’hui, je vais lui écrire une lettre, c’est-ce qu’elle me demande pour le moment.

Miercuri. Primesc din cînd în cînd o scrisoare de la o verişoară mai vîrstnică decît mine, extrem de singură şi de nefericită. Astăzi, am să-i scriu o scrisoare, tocmai asta îmi cere deocamdată.

   

Le dernier spectacle- suite

 

Le 26 mars 2013

Mardi.
Marţi.

(photos: Liviu Maghiar)

  

Le dernier spectacle

En tant que prêtre, Bazil avait des qualités dont les gens d’Arieşeni étaient fiers, ils se vantaient avec leur pope. Sa voix était spectaculeuse.

Ca preot, Bazil avea calităţi pentru care era apreciat de oamenii din Arieşeni, ei se lăudau cu popa lor. Vocea sa era

spectaculoasă.(photos: Liviu Maghiar)

   

 

L'hiver rentre

Le 25 mars 2013

Lundi. Je ne peux pas dormir, j’écris mon journal. Aujourd’hui, nous avons été à la ville, à Ştei, mais cela ne nous a pas trop éloigné  de l’athmosphère accablante d’Arieşeni où quatre personnes sont mortes ces jours, dont je connaissais mieux Piu Stan, un homme ... assez jeune, environs 50 ans.

Dimanche soir ainsi que ce soir, il y a eu tant de monde à la veillée de Bazil que des gens restaient dehors, tant l’église était pleine et dire que ce n’est pas une petite église...

Le temps reste mauvais et froid. Depuis ce soir il neige. Une petite couche couvre la terre, les perce-neige et les crocus de mon allée.

La tombe de Bazil est creusée à côté de sa chère église, à droite de l’entrée, en entrant, dans un endroit ensoleillé.

Luni. Nu pot să dorm, îmi scriu jurnalul. Azi am fost la oraş, la Stei, dar asta nu ne-a îndepărtat prea mult de atmosfera apăsătoare din Arieşeni, unde în aceste zile au mai murit patru persoane, dintre care îl cunoşteam mai bine pe Piu Stan, un bărbat destul de tînăr, în jur de 50 de ani.

Duminică seara ca şi luni, de altfel a fost atîta lume la priveghiul lui Bazil, încît unii oameni stăteau afară, biserica fiind plină şi să recunoaştem, nu-i o bisericuţă acolo...

Timpul rămîne urît şi rece. În această seară, ninge. Un mic strat de zăpadă acoperă ghioceii şi brînduşele de pe aleea mea.

Mormîntul lui Bazil este săpat alături de biserica lui dragă, la dreapta cum intri, într-un loc însorit.