A tous mes lecteurs/ Tuturor cititorilor mei/ To all my readers:

Le 31 décembre 2015

Bonne Nouvelle Année 2016!

Happy New Year!

An Nou fericit!

   

Une dernière bétise en cette fin d'année

Le 30 décembre 2015

Mardi. Cette journée n'a pas bien commencé et elle finit avec une insomnie encore. Et, comme je vous disais, vers 2h du matin je me lève et je regarde dehors, il pleut, il neige? Pourquoi le sommeil ne veut pas rester mon ami? Il faisait un peu de lumière, je voyais bien la cour et le jardin. En regardant le drap blanc mis dehors surtout pour glacer que pour sécher, je me disais tient quel vent il fait! C'est cela la cause de mon insomnie! Mais non, ce n'est pas le vent! C'est un diable de chien qui veut me le manger ou quoi?! Ah! Je sors en vitesse et et je le chasse, j'avais envie de le tuer! Je vais fermer la porte de la cour, largement ouverte vers

la rue et après je mets le drap dans la machine à laver. Mon beau drap était sale et peut-être déchiré, je ne pouvais pas voir tant il était sale! 

Je me rapelle les bonhommes de...neige vus sur facebook. Un hiver sans neige jusqu'à présent. Amusants mais un peu tristes ces bonhommes.

Marți. Această zi n-a început bine deloc și se termină cu încă o insomnie. Și, cum vă spuneam, către ora 2 noaptea, în cealaltă noapte, mă ridic din pat și

merg să mă uit afară. Ce-i de nu dorm, plouă, ninge, sau cum de somnul nu mai e prietenul meu?! Era un pic de lumină afară, vedeam bine curtea și grădina. Privind cearceaful alb pus pe sfoară mai mult ca să înghețe decît pentru a se usca îmi ziceam iată ce vînt bate, de aia nu pot eu să dorm! Dar nu, nu e vînt! Un drac de cîine vrea să-l mănînce sau ce?! Ah, ies în viteză, îl alung, l-aș fi omorît! Mă duc să-nchid poarta de la stradă larg deschisă după care pun cearceaful în mașina de spălat. Frumosul meu cearceaf era murdar și, poate rupt, nu puteam să văd, atît era de murdar! Îmi amintesc de oamenii de... zăpadă văzuți pe facebook. O iarnă fără zăpadă pînă acuma. Amuzanți dar un pic triști oamenii ăștia.

   

    

Bonnes fêtes de Noël! Crăciun fericit!

Le 24 décembre 2015

Jeudi. J'aime le jour de jeudi, en plus c'est la veille du Noël. On fait du ski. On attend des chanteurs de noëls et on va chanter chez les voisins, chez les amis.

Alors Bonnes fêtes, chers lecteurs de ce blog!

Joi. Îmi place ziua de joi. În plus, azi este și ajunul

Crăciunului. Lumea schiază. Așteptăm colindători și ne ducem să colindăm chiar noi pe la vecini și pe la prieteni.

Vă urez un Crăciun fericit, dragi cititori ai acestui blog!

      

Coïncidence

Le 18 décembre 2015

Vendredi. L'an dernier, le 18 décembre je faisais exactement la même chose comme cette année: je rangeais, je nettoyais ma petite bibliothèque et je prennais une photo. Cette année, exactement le même travail. Je dois avouer que je n'aime pas cela mais... si'il le faut! C'est facebook qui me

rappelle: Marta, l'an dernier...

Vineri. Anul trecut, în 18 decembrie făceam exact același lucru pe care-l fac și azi: aranjam, ștergeam praful în mica bibliotecă și făceam o fotografie. Anul acesta, același lucru! Trebuie să mărturisesc că e o treabă ce nu-mi place, dar... dacă trebuie!Și cine îmi amintește asta? Facebook: Marta, iată ce făceai anul trecut...

 photo 1- 2014
 photo 2- 2015

   

Des amis

Le 15 décembre 2015   

Mardi. En fait, pour moi, ce jour de mardi n'a pas tout à fait commencé car il est 4h et demi du matin ( seulement que je ne peux pas dormir), mes amis de partout dorment encore ou sont pendant leurs activités du soir: à Salt Lake City il est 19h et demi, à Milano il est 3h et demi, à Londres il est 2h et demi...

Les amis sont des personnes qui, même qu'ils ne se voient pas ou très rarement se sentent toujours en contact... 

Hier, je viens de recevoir ce message d'une très chère amie anglaise:

"Dear Marta

Although you are so far away, you are often in my thoughts.  I hope all is well with you and your family, and all my friends from Arieseni.  I’d love to have news.  Bill and I are off to Portugal for ten days on Tues.  I’ll be glad to hear from you, and I can reply when we return.

Love

Bridget"

Elle est l'auteur d'excellentes photos de chez nous: une exposition des "Chemins de Motzi dans le Pays", ou des photos des gens de la région...

Marți. De fapt, pentru mine, această zi de marți n-a început încă (doar că nu pot să dorm), este ora 4:30 dimineața, prietenii mei din lumea largă dorm sau sînt în timpul activităților lor de seara: la Salt Lake City est ora 19:30, la Milano este 3:30, la Londra este 2:30...

Prietenii sînt acele persoane cu care te simți mereu în contact chiar dacă îi vezi rar sau de loc.

Ieri, am primit un mesaj de la o prietenă foarte dragă, englezoaică:

Dear Marta,

Chiar dacă sîntem atît de departe...

Ea este autoarea unor excelente fotografii de pe la noi, o expoziție de succes cu călătoriile moților sau fotografii cu oameni și locuri de pe aici.

   

Anniversaire

Le 9 décembre 2015

Mercredi. Notre petit fils a 17 ans aujourd'hui. Il ne fête pas, pour le moment il est au travail. Il n'a pas voulu prendre congé pour son anniversaire. Je n'ai pas parlé avec lui, peut-être plus tard...

Miercuri. Nepotul nostru face 17 ani astăzi. Nu sărbătorește, lucrează. Nu a vrut să-și ia liber de ziua lui. Nu am vorbit cu el, nu s-a potrivit, poate mai tîrziu...

    La mulți ani, puiule!

Des chats

Le 3 décembre 2015  

Jeudi. Je ne tiens plus le compte des jours...Nous voici en décembre. Cet automne, chez nous (et chez les voisins)il y a plus de monde. Le monde des chats, je veux dire. Nous, de ce côté, nous en avons en plus une petite grise qui se ressemble au nôtre mais je ne crois pas qu'ils soient des parents. Stelou est bien protecteur, la petite est une féminine. De l'autre côté il y a des

roux. Ce sont peut-être des decendents. Ils sont nourris en principale par Ada et peut-être par la doctoresse, mais ils sont à tous. Au dessus, il y a le grand roux, presque blanc qui a l'âge de Stelou et un noir et blanc, plus jeune. C'est Aurica qui s'en occupe. En dehors de celui d'Ada, un grand roux jeune, les autres n'entrent pas dans la maison. Ils ne veulent pas qu'on les touche ou qu'on les carresse. Ce

sont des sauvages. Mais beaux!!!

Joi. Nu prea țin cont în ce zi sîntem, în ultima vreme...Iată-ne în decembrie. În toamna aceasta, la noi (și la vecini) e mai multă lume. Lumea pisicilor, vreau să zic. Noi, în partea noastră, avem în plus o pisicuță gri care seamănă cu motanul deși nu cred că-s neamuri. Stelu e foarte protector, e vorba de o feminină. De cealaltă

parte e lumea roșcaților. Ăștia sînt probabil descendenți. În principal, îi hrănește Ada și, poate, doctorița, dar ei sînt ai tuturor. Deasupra, mai sînt doi motani, unul roșcat aproape alb, de-o vîrstă cu Stelu și unul mai tînăr, negru cu alb. De ăștia se ocupă Aurica. În afară de marele roșcat al Adei, ceilalți nu intră în casă. Nu le place să fie atinși, ori mîngîiați. Sînt niște sălbatici. Dar

frumoooși!!!