Le
25 mars 2013
Dimanche
soir ainsi que ce soir, il y a eu tant de monde à la veillée de Bazil que des
gens restaient dehors, tant l’église était pleine et dire que ce n’est pas une
petite église...
Le
temps reste mauvais et froid. Depuis ce soir il neige. Une petite couche couvre
la terre, les perce-neige et les crocus de mon allée.
La
tombe de Bazil est creusée à côté de sa chère église, à droite de l’entrée, en
entrant, dans un endroit ensoleillé.
Luni.
Nu pot să dorm, îmi scriu jurnalul. Azi am fost la oraş, la Stei, dar asta nu
ne-a îndepărtat prea mult de atmosfera apăsătoare din Arieşeni, unde în aceste
zile au mai murit patru persoane, dintre care îl cunoşteam mai bine pe Piu Stan,
un bărbat destul de tînăr, în jur de 50 de ani.
Duminică
seara ca şi luni, de altfel a fost atîta lume la priveghiul lui Bazil, încît
unii oameni stăteau afară, biserica fiind plină şi să recunoaştem, nu-i o
bisericuţă acolo...
Timpul
rămîne urît şi rece. În această seară, ninge. Un mic strat de zăpadă acoperă
ghioceii şi brînduşele de pe aleea mea.
Mormîntul
lui Bazil este săpat alături de biserica lui dragă, la dreapta cum intri,
într-un loc însorit.
