Le 5 novembre 2011
Samedi. Ce n’est pas vrai. Il n’est pas le 5, le minuit est passé. Et ce n’est plus samedi. C’est dimanche.
Le temps a passé bien vite tout en repassant et en regardant la télé...
Le 5 c’est la dernière foire, la foire du chou.
Liviu a le dernier mariage à filmer et puis on va faire maigre jusqu’à Noêl. Les deux jeunes qui se marient aujourd’hui, je les connais bien. En les voyant aux mariages de leurs amis on se rendait compte qu’ils s’aimaient, surtout elle, lui aussi. Quand ils dansaient, on avait l’impression qu’elle ne touchait pas le sol, tout simplement, elle volait. Je suis impatiente d’apprendre que tout le mariage a été bien et ils sont heureux. Peut être, j’obtiendrais quelques photos de Liviu ou d’un autre de ses photographes.
Sîmbătă. Nu-i adevărat. Nu e 5, e trecut de miezul nopţii. Nu mai e nici sîmbătă. E duminică.
Timpul trece repede tot călcînd şi uitîndu-mă la televizor...
În 5, este ultimul tîrg din acest an, tîrgul verzei.
Liviu are ultima nuntă de filmat, după care nu mai e mult pînă vom intra în postul Crăciunului. Cei doi tineri care se căsătoresc azi, îi cunosc foarte bine. Văzîndu-i participînd la nunţile prietenilor lor, îţi puteai da seama că se iubesc. Pe ea se vedea asta mai ales, dar şi pe el. Cînd dansau amîndoi, aveai impresia că ea nici nu atinge pămîntul, că zboară pe lîngă el. Chiar sînt nerăbdătoare să aflu că totul a fost bine la nuntă şi că sînt fericiţi. Poate chiar voi obţine ceva fotografii de la Liviu sau de la alt fotograf de-al său.