Le 12 mai 2014
suite du 8 mai...
Lundi. En 1999, je suis allée
en Amérique, plus précisement, aux États Unis. À Philadelphia, je devais
rencontrer mon fils avec sa petite famille. Après une semaine, nous sommes
allés à Salt Lake City, en Utah, où les enfants allaient s’établir. Après cinq
heures d’avion, à travers l’USA, vers Centre-Ouest, nous sommes arrivés. Un
amis avait loué un appartement au Centre-ville, la communauté roumaine y a mis
le strictement nécessaire, en deux heures on a fait les formalités pour
l’appartement, l’électricité et même pour le téléphone. Le propriétaire était
un Américain, Richard Brown marié à une asiatique, Kim. Nous sommes restés,
enfin, seuls.
Le lendemain, j’ai fait un tour
en ville, seule, pour faire des courses, tout d’abord, on avait besoin d’huile.
Dans les magasins, rien n’était comme on savait. Les produits liquides se
vendaient en „galons”, il y avait une grande diversité d’huiles comestibles.
J’ai choisit canola oil. À la
maison, Monica avait un gros dictionnaire englais-roumain. Je n’ai pas trouvé
le mot canola. Ensuite, pendant des
années et des années, je n’ai pas trouvé ce mot dans mes dictionnaires, chez moi. De
temps en temps, je me rappelais le mot et je le cherchais encore une
fois...Jusque le 8 mai 2014, quand, en lisant un blog j’ai été, enfin,
éclairée...Canola est colza. On produit cette huile en Roumanie aussi, mais au
temps de la crise économique de la période communiste, quand on nous vendait
une petite quantité à chacun, il avait un goût horrible, je ne sais pas
pourquoi. Au contraire, celui que je venais d’acheter de Fred Meyer était
excellent.
urmare din 8 mai...
Luni .În 1999 , singură, m-am
dus în America , mai exact , în Statele Unite ale Americii, la Philadelphia,
unde trebuia să întâlnesc pe fiul meu
împreună cu familia sa. După o săptămână , am plecat cu toţii la Salt Lake City,
Utah, unde copiii urmau să se stabilească.
După cinci ore de zbor, traversînd SUA spre centru-vest, am ajuns. Un prieten a
închiriat, pentru noi, un apartament în centrul oraşului, unde comunitatea românească a pus strictul
necesar, în vreo 2 ore s-au făcut formalităţile pentru apartament, pentru
energie electrică și chiar pentru telefon. Proprietarul
era un american, Richard Brown, căsătorit cu asiatică, Kim. Am rămas în cele
din urmă singuri.
A doua zi, am luat-o prin oraș , singură, să cumpăr ceva. În primul rând , aveam nevoie
de ulei . În magazine , nimic nu-mi era cunoscut. Produsele lichide, de
exemplu, se vindeau la " galon ", pentru celelalte mărfuri erau cu
totul alte unităţi de măsură, exista o mare varietate de uleiuri comestibile . Am
ales un ulei de canola. Acasă, Monica avea un mare dicționar englez- român, speram să aflu ce ulei am cumpărat.
Nu am găsit cuvântul canola. Apoi, ani și ani ,
nu am găsit acest cuvânt în dicționarele mele de acasă. Din când în
când, îmi aminteam cuvântul și, din nou, începeam să-l
caut... Până în 08 mai 2014 , când , în timp ce citeam un blog am fost, în
sfîrşit, edificată...Canola este rapiţa. Acest ulei, uleiul de rapiţă, este
produs şi în România, dar în vremea de crizei economice din perioada comunistă,
primeam, cumpăram, cu porţia, şi avea un gust oribil, nu ştiu de ce. În schimb, cel luat
de mine de la Fred Meyer era excelent.(photo:internet)