Presque bien

Le 11 fevrier 2014

Mardi. La semaine a commencé presque bien, hier, je me suis levée de bonne heure et j’ai accompli toutes les tâches de lundi: poubelle, factures, ordonances...Il faisait tellement beau temps, une journée de printemps que j’ai oublié le petit ennui, voir mal dans la gorge. Aujourd’hui, cela est déjà sérieux je suis obligée de prendre des médicaments. Au reste, il a fait encore une belle journée, ensoleillée et chaude...On parle de 14-15 degrés C. Ce soir, à 22h notre thermomètre s’est arrêté à zéro^o C.

Marţi. Săptămîna a început aproape bine, ieri m-am sculat devreme, mi-am îndeplinit toate sarcinile de luni, pubela, facturi, reţete. Era un timp aşa de frumos, o zi de primăvară încît aproape am uitat senzaţia de jenă la înghiţit cu care mă trezisem. Azi, chestia aia a devenit ceva serios, sînt obligată să iau medicamente. În rest, tot o zi frumoasă, însorită şi caldă. Se vorbeşte de 14-15 grade Celsius. Astă seară, ora 22⁰⁰, termometrul s-a oprit la zero grade.(photo: Dan-Martin)

  

Dans le jardin de Lyliane

Le 9 fevrier 2014

Dimanche. Je suis en manque de sujets, je devrais sortir plus souvent. La vie continue,je dirais, sans rien d’important...

J’écris plat mon journal et je n’ai pas envie de poster.

J’ouvre l’ordinateur, je vais voir mon e-mail, ensuite je vais sur facebook, prendre des nouvelles sur ma famille et les amis, lire quelques articles de Yahoo!News Romania où il y a beaucoup de platitudes, mais moins que sur les chaines info de tv. Et ainsi de suite...

Dans mon mail-box j’ai trouvé cette image venant du jardin de mon amie, Lyliane. Là-bas, aussi, le temps est à la pluie.
Dans son message je viens de lire"

Un rayon de soleil cet après midi mais pluie hier et encore pour demain....

Je t'envoie la photo du pommier du japon qui a fleuri en janvier cette année

donc avec un peu de retard.

J'espère que tu vas bien,..."

Duminică. Îmi lipsesc subiectele, ar trebui să ies mai mult...Viaţa continuă, aş zice, fără nimic important. Îmi scriu cu platitudine jurnalul şi nu am chef să postez.

Deschid calculatorul, merg, mai întîi în e-mail, apoi pe facebook, de unde iau veşti despre ai mei, despre familie, despre prieteni, citesc ceva articole de pe Yahoo!News Romania unde găsesc multe platitudini, dar cu mult mai puţine decît pe televiziunile de ştiri. Şi tot aşa...

În mail-box-ul meu găsesc această imagine care vine din gradina prietenei mele Lyliane. Şi acolo vremea este mohorîtă şi ploioasă.

În mesajul ei, citesc:"O rază de soare azi, ploaie ieri, dar şi mîine. Îţi trimit o fotografie a mărului meu japonez, care a înflorit în ianuarie, în acest an, deci cu puţină întîrziere. Sper că eşti bine,..."

C'était moi!

Le 6 fevrier 2014

-Bonjour.

-Bonjour, où vas-tu Zoriţa?

-Je vais prendre de l’eau.

-Et...où est ton sceau?

-Tieeeens! Je l’ai oublié chez moi!!!

-Bună ziua.

-Bună ziua. Unde mergi Zoriţă?

-După apă.

-Dar unde ţi-i găleata?

-Huuu, bată-mă, că o uitai acasă!!!

  

Ana

Le 5 fevrier 2014

Mercredi. Il y a un temps quand nous sommes inquiets de la santé de nos parents. J’ai des amies qui sont dans cette situation, elles ne savent pas que c’est encore bien, je n’ai plus cette chance...Ana, c’est récemment, que ces ennuies ont commencé pour elle, ses parents sont vieux, plus de 80 ans, jusqu’à présent ils ont réussi à gérer tout seuls leur vieillesse, quelque part dans un village du centre de la Transylvanie, mais à ce moment elle les a pris chez elle, ici dans les Monts Apuseni...Je les connais et je veux aller leur rendre visite le plus souvent.

Miercuri. Vine o vreme cînd ne îngrijorăm de sănătetea părinţilor noştri. Am prietene care se găsesc în această situaţie, ele nu ştiu că, încă, este bine aşa, eu nu mai am această şansă...Pentru Ana aceste necazuri au început relativ recent, părinţii ei sînt bătrîni, trecuţi de 80 cu mult, pînă acuma şi-au gestionat singuri bătrîneţile, undeva într-un sat din centrul Transilvaniei, dar în acest moment sînt la ea, aici, în Munţii Apuseni...Îi cunosc, şi vreau să merg să-i vizitez cît pot de des.