Le dernier mois

Le 15 mai 2011

Dimanche. Bizarreries sur le blog. Je n’ai pas le temps d’éliminer les posts réapparus sans les commentaires (?). Je vais m’en occuper une autrefois.

Aujourd’hui, j’ai eu le plaisir d’admirer deux photos de mon fils: c’est sa copine, Anamaria. Le dernier mois de grossesse.

Duminică. Ciudăţenii pe blog. Nici nu am vreme să elimin posturile reapărute (fără comentarii), o s-o fac altădată.

Azi, am avut prilejul să admir nişte fotografii de-ale fiului meu: prietena sa Anamaria. Ultima lună de sarcină.

Choses désagréables

Le 14 mai 2011

Samedi. Hier, le 13, j’ai eu seulement des choses désagréables à entendre et à transmettre. D’abord, c’est notre pope, Basil qui m’a appelé pour me dire que la date de la bénédiction de la nouvelle église a changé: ce n’est plus le 3 juillet, mais le 17. J’ai été obligée de faire connaître cette nouvelle à nos amis de Florenville qui voulaient y participer. Il s’agît de plus de 20 personnes qui ont planifié leur vies des mois suivants en fonction de cet événement, ont acheté les billets d’avion et surtout voulaient venir pour assister à cette messe.

Ensuite, c’est Liviu qui vient de l’école très déçu: quelqu’un avait porté plainte contre l’école qui n’a pas un bon moyen de transport pour les mauvaises routes, de Cobleş, par exemple. L’autobus est en vérification et les enfants viennent à l’école à pied. Des parents et des gardes forestiers sont venus pour se quereller avec la directrice et les profs et non pour voir quoi faire...

Enfin, tout le monde par là est stressé et fatigué.

Sîmbătă. Ieri, am avut numai lucruri dezagreabile de ascultat şi de transmis. Mai întîi, preotul nostru Bazil m-a sunat ca să-mi spună că data sfinţirii bisericii se amînă, nu va mai fi în 3, ci în 17 iulie. Astfel, am fost obligată să aduc acest lucru la cunoştinţa prietenilor noştri din Florenville care de multă vreme ne spun că vor să participe. Este vorba cam de 22 de persoane care şi-au planificat viaţa pentru lunile următoare în funcţie de acest eveniment, şi-au cumpărat bilete de avion şi mai ales voiau să participe la această slujbă.

Apoi, Liviu s-a întors de la şcoală foarte indispus: cineva a reclamat şcoala sau Primăria pentru autobuzul şcolar care circulă pe drumurile neasfaltate şi care nu este tocmai la standarde. Autobuzul e acuma în verificări, iar copiii merg la şcoală pe jos. Părinţii şi pădurarii care au venit la şcoală azi, s-au certat cu directoarea şi cu profesorii, nu au venit să găsească o soluţie...

În fine, toţi sînt stresaţi şi obosiţi pe la şcoală în acest timp.

      

Souvenirs 4

Je n’ai pas bien compris ni après leur départ, en feuilletant le dossier, tant j’ai eu beaucoup de choses à comprendre, apprendre et en même temps à faire: je ne savais ni au moins si la Belgique était une république, un royaume ou quelle sorte d’État, je devais m’occuper de mon travail, de mes enfants, de la maison, des deux hôtes et en plus j’étais toujours en train d’attendre des nouvelles de mon fils aîné qui était militaire à Braşov et j’avais perdu le contact avec lui...

N-am înţeles prea bine nici după plecarea lor, răsfoind dosarul, atît de multe lucruri trebuia să înţeleg, să învăţ şi să fac în acelaşi timp: nu ştiam nici măcar dacă Belgia era regat, republică sau ce fel de stat, trebuia să merg la lucru, să văd de copiii mei,, de casă, de cei doi musafiri şi, în plus eram mereu în aşteptarea unor veşti de la fiul nostru cel mai mare care era militar la Braşov şi pierdusem legătura cu el...

  

Souvenirs 3

Eux, ils nous ont parlé d’une organisation qui avait coordonné les envoies des citoyens de Belgique vers des localités de Roumanie, pour un premier contact, avec des aides humanitaires et même ils m’ ont laissé des doccuments de leur bourgmestre, ainsi que de cette organisation Opération Villages Roumains.

Ei au fost cei care ne-au vorbit despre o organizaţie care coordona trimiterile cetăţenilor Belgiei către localităţi din România, cu ajutoare umanitare, pentru un prim contact, ei chiar mi-au lăsat nişte documente de la primarul lor şi de la această organizaţie Opération Villages Roumains.

      

Souvenirs 2

Ensuite nous avons vecu des évenements impensables: les évenements de Timişoara, Bucarest, Cluj, Turda, l’execution de Ceauşescu la veille du Noël et autres et autres et en janvier, le 6 un gros camion de Belgique est arrivé à Arieşeni avec des aides humanitaires et deux personnes: le chauffeur, André Marcoux et un réprésentant des habitants de Sprimont, Fredy Fanali.

Apoi, am trăit evenimente inimaginabile: Timişoara, Bucureşti, Cluj, Turda, executarea lui Ceauşescu în Ajun de Crăciun şi alte şi alte pînă în ianuarie , în 6, cînd un camion mare asosit chiar din Belgia, cu ajutoate umanitare şi două persoane: şoferul, André Marcoux, precum şi un reprezentant al locuitorilor din Sprimont, Fredy Fanali.

     

Souvenirs

Ma famille et moi, nous vivons à la campagne, dans un village des Monts Apuseni. En 1989, nous avions un appareil de radio caché sous une armoire, dans le salon et on écoutait en cachète des infos transmises par deux postes:l’Europe Libre ou la Voix d’Amérique. Ainsi, nous étions au courant avec des évenements du monde. Nous avons appris des infos et des commentaires sur les évenements qui avaient lieu en Pologne, la chute du mur de Berlin, les révoltes des ouvriers de Braşov, mais on n’avait pas le temps de tout écouter, surtout que ça comportait un certain risque. En plus, il n’y avait pas du courant électrique toute la journée et souvent on passait les soirées à la lampe au pétrole ou à la bougie.

Un soir Liviu, mon mari, rentre du centre et me dit que quelqu’un du village a entendu, à la radio, qu’une localité de Suisse avait adopté un de nos villages pour le sauver de la destruction et l’aider à se développer...Qu’est-ce que cela signifiait? Nous étions complètement perplexes.

Eu şi familia mea trăim într-un sat din Munţii Apuseni. În 1989 aveam un aparat de radio, ascuns sub un dulap în salon şi ascultam ştiri transmise de două posturi: Europa liberă şi Vocea Americii. În acest fel, eram la curent curent cu ceea ce se întîmpla în lume. Am auzit ştiri şi am ascultat comentarii despre evenimentele care aveau loc în Polonia, despre căderea zidului Berlinului, despre revolta muncitorilor din Braşov, dar nu puteam asculta chiar tot, mai ales că aceasta însemna şi un oarecare risc. În plus, eram fără curent electric multe ore ziua şi noaptea, deseori ne petreceam serile la lumina lămpii cu petrol sau a lumînării.

Într-o seară, Liviu, soţul meu, se întoarce din Centru şi-mi spune că cineva din sat, a auzit, la radio, că o localitate din Elveţia ar fi adoptat unul dintre satele noastre ca să-l salveze de la distrugere şi să-l ajute să se dezvolte...Ce putea fi aceasta? Eram complet nedumeriţi!

      

Disparition

Le 13 mai 2011

Vendredi. Aujourd'hui, mon blog a  été bloqué pendant plusieurs heures et maintenant, il est 20 h, je découvre que les derniers posts ont disparu. Comment ça pouvait arriver? 


Vineri. Azi, blogul meu a fost blocat timp de mai multe ore şi acum, e ora 20, descopăr că ultimele postări au dispărut. Cum s-a întîmplat una ca asta?