Chez nous

Mercredi. Depuis une semaine, moi et Martin sommes rentrés après avoir fait une visite en Italie pour voir notre famille et visiter les endroits où a vécu et créer le sculpteur Michelangelo Buonaroti.

Notre voyage de retour s’est bien déroulé, il y a une semaine, mercredi après midi on était à la maison. Le soir même mon fils est rentré chez lui, à Alba Iulia. Il pleuvait quand nous avons quitté l’Italie et la pire chose qui pouvait arriver à nos Italiens étaient deux vaccins que Cristian allait supporter vendredi. Au reste tout allait bien.

Miercuri. De o săptămînă ne-am întors din Italia, eu şi Martin, după o vizită la familia noastră de acolo şi după ce am vizitat cîteva locuri unde a trăit şi creat Michelangelo Buonaroti. Călătoria de întoarcere s-a desfăşurat bine, miercuri după masă am ajuns acasă, în aceeaşi seară Martin s-a întors acasă la Alba Iulia.

Ploua cînd am părăsit Italia iar italienii noştri erau bine, doar persectiva a două vaccinuri pe care urma să le ia vineri, era ceva mai dezagreabil.

David de Michelangelo

Nous entrons dans la galérie après un contrôle comme à l’aéroport et nous traversons quelques salles pleines de belles peintures et sculptures que nous ne voyans presque pas tellement David nous attire. Nous y arrivons dans un final, beaucoup de monde dans l’immense salle, probablement tout ce monde s’est dépêché comme nous pour pouvoir admirer la merveilleuse sculpture. Je suis décidée de voler quelques images, même s’il y en a partout, sur internet, par exemple, surtout que la lumière est très bonne, toutes les salles ont de grandes fenêtres et la place de David se trouve sous une coupole en verre, la lumière vient du haut. Très beau! Je dois arriver plus près, je m’approche parmi les membres d’un groupe, Américains, il paraît, accompagnés d’un guide. En fin, je suis à moins de 2m distance, je me fais du temps pour regarder en haut, il a plus de 4m hauteur, sans socle j’admire la beauté de ce corps humain tellement harmonieus et bien proportionné qui paraît bien vivant et l’emotion est si intense que je suis sur le point de pleurer, la faiblese est un peu embarassante, je dois m’assoir, je cherche mon appareil photo et une bonne position pour prendre une photo, sans m’assurer que quelqu’un, un surveillant puisse me voir et je la prends: “Sighore, signora...!!!” “Ah!Non??!!!” Maintenant je suis calme, je reste encore sur la chaise de la surveillante qui ne me regarde plus.

Intrăm în galerie după un control ca la aeroport şi străbatem cîteva săli pline cu picturi şi sculpturi pe care aproape că nu le vedem, atît de atraşi sîntem de David. Ajungem într-un sfîşit, lume multă, probabil şi ceilalţi vizitatori s-au grăbit ca şi noi să vadă minunăţia. Sînt hotărîtă să fur cîteva imagini cu toate că oriunde poţi găsi, în plus, lumina este foarte bună, sălile cu ferestre mari, iar spaţiul lui David este sub o cupolă de sticlă. Foarte fain! Dar trebuie să ajung mai aproape. Mă strecor printre nişte americani însoţiţi de un ghid. În sfîrşit sînt la mai puţin de 2 m, îmi fac timp să mă uit în sus, statuia are mai bine de 4m, înălţime, fără soclu, admirînd frumuseţea acelui corp omenesc atît de armonios, perfect proporţionat ce pare însufleţit şi emoţia mă copleşeşte, trebuie să mă aşez, chiar încep să plîng, mă jenez de propria-mi slăbiciune şi îmi caut aparatul foto, găsesc o poziţie bună, nu mă mai asigur dacă mă vede cineva sau nu şi fac o fotografie. “Signora, signora...!!!” “Ah! Nu???!!!” îmi revine stăpînirea de sine rămîn încă o vreme pe scaunul care era chiar al supraveghetoarei.

Florence

Le 14 novembre 2010.

Dimanche. Martin insiste qu’on se lève de bon matin. En commençant avec les 11h la queue peut être importante au centre de Firenze, Florence comme disent les Français, où nous allons aujourd’hui pour voir David de Michelangelo. Le soir, Monica nous a préparé des sandwichises. Sur l’autoroute Liviuţ a sommeil, Martin est un peu stressé. Nous avons environs 300 km jusqu’au but du voyage.

Nous arrivons à 9h, environs. On met la voiture quelque part au plus près du Centre et nous nous dirigeons vers la Cathédrale, il Duomo: c’est le plus grand du monde, mais cet objectif n’est pas dans notre programme de visites.

Martin a écrit sur une feuille de papier avec un dessin de Cristian les objectifs suivants:

Galleria dell’Accademia

Ponte Vecchio

Piazza della Segnoria

Piazzetta Michelangelo

Galleria Uffizi

Duminică. Martin insistă să ne sculăm devreme. În centrul Florenţei, la Galeria Academiei, unde e găseşte statuia lui Michelangelo, sînt de obicei cozi interminabile la bilete. Monica ne-a făcut sandwich-uri aseară. Pe autostradă Liviuţ pare adormit de-a binelea, Martin este stresat. Sînt vreo 300 km pînă la capătul călătoriei. Ajungem pe la 9^oo, aproximativ. Lăsăm maşina undeva, cît mai aproape de Centru şi ne îndreptăm către Duomo. Este cel mai mare Dom din lume, dar acest obiectiv, nu se află în programul nostru, nu avem prea mult timp la dispoziţie.

Martin a făcut o listă cu ce avem de vizitat, a scris-o pe o foaie de hîrtie cu ceva desene de-ale lui Cristi:

Galleria dell’Accademia

Ponte Vecchio

Piazza della Segnoria

Piazzetta Michelangelo

Galleria Uffizi

Wikipedia-informations

Rondanini Pietà

Artist	Michelangelo
Year	1564
Type	Marble
Dimensions	195 cm (77 in)
Location	Castello Sforzesco, Milan

Pietà Rondanini

Nous allons à Castello Sforzesco où il y a la dernière Pietà, inachevée. Nous nous préparions pour faire la queue, mais il n’a pas été quelque chose d’insuportable. Toutes les sculptures et les peintures de ce musée étaient merveilleuses, mais nous étions là pour la Pietà Rondanini de Michelangelo. Émouvant!
Mergem la Castello Sforzesco unde se află ultima Pietà neterminată. Ne-am pregătit să facem coadă la bilete, n-a fost ceva insuportabil. Toate sculpturile şi icturile din acest muzeu sînt frumoase, dar noi am mers acolo pentru Pietà Rondanini a lui Michelangelo. Emotionant!
                                                                                                                     

                                            

Piazza della Scala

Dans Piazza del Duomo il y a la statue équestre de Vittorio Emmanuele, le premier roi de l’Italie. Liviu nous conduit par la Galleria Vittorio Emmanuele, un vieux centre de magasins, parmi les plus beaux du pays. Nous ne voulons pas boire un café ici parce que Martin trouve que les murs en verre et l’espace assez petit des cafés n’ont pas un air comfortable, en plus le prix doit être bien élevé...

Nous sortons de l’autre côté dans la Piazza della Scala. Nous admirons seulement l’extérieur du célèbre théâtre milanais. Dans l’intérieur j’aurais aimé voir un spectacle, mais ce n’est pas le temps pour une chose comme ça. À Milano il y a encore beaucoup de merveilleuses choses à voir, mais nous sommes sur les traces de Michelangelo.

În Piazza del Duomo se găseşte statuia ecvestră a lui Vittorio Emmanuele, primul rege al Italiei. Liviu ne conduce prin Galleria Vittorio Emmanuele, un vechi centru de magazine, printre cele mai frumoase din Italia. Nici nu vrem să bem o cafea acolo pentru că lui Martin nu-i plac spaţiile închise cu sticlă ale cafenelelor şi mai ales nici nu vrem să aflăm ce preţ poate avea o cafeluţă servită într-o cană cît un degetar.

Ieşim de cealaltă parte a galeriei în Piazza della Scala. Admirăm doar exteriorul vestitului teatru milanez. În interior mi-ar fi plăcut să vedem un spectacol, dar nu este timpul pentru aşa ceva. Mai sînt încă multe lucruri minunate de văzut la Milano, dar noi sîntem acum pe urmele lui Michelangelo. ( photo: internet)  

Duomo di Milano

Aujourd’hui, nous sommes allés à Milano avec Liviuţ qui, exceptionnellement, ne travaille pas ce week-end.

Il met la voiture quelque part le plus près de Piazza del Duomo.

C’est une grande et belle cathédrale avec un extérieur en marbre blanche un peu trop chargé en décorations. L’intérieur est, au contraire simple et majestueux.

Avant d’y entrer nous avons vu que depuis le premier novembre, on fête le Saint Charles Borromeo, un représentant d’un mouvement antiréformiste, la Contreréforme. Le 1^-er novembre 1610- le 1^-er novembre 2010. Son tombeau imposant se trouve à l’intérieur du Dome.

Dehors, Liviuţ nous propose de monter en haut sur le Dome, mais nous n’avons pas dit oui, je ne sais pas pourquoi, et mainetnant je le regrette un peu.

Azi, am mers la Milano cu Liviuţ, care în mod excepţional, nu lucrează în acest week-end.

Lăsăm maşina undeva cît mai aproape de Piaţa Domului.

Este o catedrală foarte mare poate printre cele mai mari din Italia şi, bineînţeles, foarte frumoasă, cu un exterior din marmură albă un pic prea încărcat în decoraţiuni. Interiorul este, dimpotrivă simplu şi majestuos.

Înainte de a intra am văzut ca de la 1 noiembrie biserica este în sărbătoare: Sfîntul Charles Borromeo, un adept al Contrareformei al cărui mormînt important se află în interiorul Domului. 1 noiembrie 1610-1 noiembrie 2010.

Afară, Liviuţ ne propune să urcăm cu un ascensor sus pe Dom, nu ştiu de ce n-am urcat, acuma regret un pic.