Un remède

Le 2 août 2010

Lundi. Mirela m’a dit un remède naturel pour le dos, un onguent obtenu d’une plante, appelée en roumain la “griffe du diable”. Luminiţa en avait dans le placard de médicaments de ses parents. Je vais mieux.

Martin s’ennuie, mais les devoirs de vacances ne l’attirent toujours pas.

J’ai réussi à travailler dans la maison: nettoyage, chenger le linge dans le deux chambres à coucher des enfants, j’ai préparé un potage de haricots verts, des pommes de terre avec des côtelettes de porc. Liviu a acheté des galettes au fromage et au chou de Cîmpeni ainsi que des gâteaux d’une confisserie qui s’appelle Georami.

Luni. Mirela mi-a spus despre un remediu naturist pentru spate, un unguent obţinut dintr-o plantă numita ghiara dracului. Luminiţa o avea în dulapul cu medicamente al părinţilor ei. Sînt mai bine.

Martin se cam plictiseşte, dar temele de vacanţă tot nu-l atrag.

Eu am reuşit să muncesc prin casă: am schimbat lenjeria în camerele copiilor, un pic de curăţenie, am făcut demîncare: nişte ciorbă de fasole verde, cartofi înăbuşiţi cu costiţe de porc. Am călcat, am udat florile. Liviu a cumpărat de La Cîmpeni plăcinte cu brînză şi cu varză precum şi nişte prăjituri de la o cofetărie, Georami.  

De mauvaises et de bonnes choses

Le 1^-er août 2010

 

Dimanche.Foire. Mal au dos.Plusieurs touristes quand-même au point d’informations.

Aujourd’hui Martin a rencontré sa soeur de baptême, Carmen-Maria.

Duminică. Tîrg. Durere de spate. Turişti ceva mai mulţi la Punctul de informaţii.

Azi, Martin a întîlnit-o pe sora sa de botez, Carmen-Maria.

Le départ de Cristian

Le 31 juillet 2010

Samedi. Grande tristesse: Cristian est parti pour Marghita avec sa maman, sa grande-mère et avec sa chère cousine, Szilvia. Son nom s’écrit comme ça, parce que c’est un nom hongrois, a précisé elle même. Cristian nous avait dit dès le début qu’il veut rester ici “cento-cento zéro,zéro, zéro, zéro...jours” et même il avait déclaré qu’il a déménagé et qu’il restera à Arieşeni pour toujours. Et, aujourd’hui matin Monica a commencé à faire les bagages. Quels pleurs, que de larmes. Enfin il est venu dans la cuisine et m’a demandé pourquoi je suis triste? "Mais si tu pars, je ne peux pas être gaie” Alors, il m’a rassuré qu’il rentrerait avec son père et sa mère.

Martin est resté seul,une solitude qu’il n’a pas ressenti que plus tard quand Cristi, le voisin, est parti avec ses parents rendre une visite. Moi, j’ai mal au dos, je ne peux plus me promener trop. Vraiment grande tristesse!

Mais. Nous avons marché ce soir un petit peu, jusque chez Mirela Mocan. Nous voulions dire bonjour aux Français qui ont réservé en avril.

Sîmbătă. Mare tristeţe în familie: Cristian a plecat la Marghita, împreună cu mama, bunica şi draga de verişoară, Szilvia. Aşa se scrie numele ei, fiindcă este un nume unguresc, ne-a precizat chiar ea. Cristian ne spusese încă de la început că el are să stea aici “cento, cento zero, zero, zero, zero “ zile, adică multă vreme. Ba chiar spune cui îl asculta că el s-a mutat aici, că nu mai pleacă. Azidimineaţă, Monica a început să facă bagajele. Atunci, să vezi plîns de-acela!!! Să vezi lacrimi!!! În sfîrşit, într-un tîrziu a venit la mine în bucătărie şi m-a întrebat dacă sînt supărată pentru că el pleacă. Păi cum să nu fiu!!! Atunci m-a asigurat că el se va întoarce cu “tata-l meu” şi cu mama. O să văd eu curînd!

Martin a rămas singur la...bunici. La început, nu s-a resimţit chiar aşa, dar după ce a plecat Cristi, vecinul, era tare necăjit.În plus, pe mine mă doare spatele şi nu mă pot mişca în voie. Gata cu plimbările lungi! Astă-seară am fost totuşi pînă la Mirela Mocan, să-i salutăm pe francezii care rezervaseră în aprilie.

  

Commande ferme

Toujours hier, ont passé par ici la Bucarestoise du Pays des Motzi avec son supermari pour faire une commande ferme de sirop de sapin...

Tot ieri, au trecut pe aici Bucureşteanca Moaţă împreună cu supersoţul ei să facă o comandă fermă de sirop de brad...

Le Hollandais volant

Le 30 juillet 2010

Vendredi. Hier soir, assez tard, un jeune Hollandais, qui fait le tour de l’Europe sans argent, voulait dormir quelque part, dehors: dans un jardin, dans une écurie, sous une pergola...Où pouvais-je l’envoyer? C’est très difficile avec des aventuriers comme ça. Monica m’a dit de lui offrir la chambre de Martin, en haut, à la mansarde. J’espère que nous n’avons pas fait une bêtise...Il s’appelle Dale-Owain Stephens- Borg .

Vineri. Ieri seară, destul de tîrziu, avenit un tînăr olandez care face turul Europei fără bani să mă întrebe unde ar putea dormi. Voia ceva simplu de tot, afară, într-o gradină, într-un grajd, sub un acoperiş, ceva, o pergolă... Chiar că nu ştiam la cine să-l trimit. Cu aventurierii ăştia e dificil de tot! Monica mi-a sugerat să-i ofer camera lui Martin, la mansardă. Sper ca n-am făcut o prostie... Se numeşte Dale Owen Stephen-Borg.

Cookies

Le 29 juillet 2010

Jeudi. Hier soir, pendant qu’on se promenait sur la Vallée de Cobleş, Martin-José pensait à un bon dessert, quelques “cookies”, peut-être, mais il faisait assez tard pour un tel projet. De retour, j’ai leur fait un “gris cu lapte” (c’est comme le riz au lait, mais avec de la semoule) et du sirop des myrtilles. Je n’ai pas eu le temps de prendre une photo parce les adultes aiment bien eux aussi ce plat. Les “cookies” c’est aujourd’hui qu’on les a faits. Peut-être ce n’était pas exactement celles que l’enfant avait imaginé, mais toujours bonnes et surtout qu’on a cuisiné ensemble: on a lu la recette, on a cherché les ingrédients qu’on avait déjà et on a acheté les autres. Nous avons pesé, nous avons préparé la pâte et nous l’avons laissée se reposer au froid pendant deux heures où on a fait des exercices de maths. Ensuite on a modelé la pâte en différents formes: croissants, étoiles, coeurs, fleurs et on l’a mise au four. Délicieux!!!

Joi. Ieri seară, pe cînd ne plimbam noi pe Valea Cobleşului, Martin-José se gîndea că ar mînca ceva dulce, poate nişte “cookies”, dar era cam tîrziu pentru un astfel de proiect. La întoarcere deci, le-am făcut un gris cu lapte şi sirop de afine. N-am apucat să-l fotografiez pentru că şi adulţilor le place. “Cookies” am zis să facem azi. Poate nu au fost exact cele la care se gîndise Martin, dar tot bune au ieşit, mai ales că am lucrat la ele cu toţii: am citit reţeta, am căutat ingredientele ce existau deja în casă, am fost la cumpărături, am cîntărit, am facut aluatul şi l-am lăsat să se odihnească la rece două ore timp în care noi ne-am uitat pe site-ul cu exerciţii de matematică. Apoi, copiii au modelat aluatul dîndu-i diferite forme: cornuleţi, flori, inimioare, brăduţi. Eu le-am copt. Delicios!!!

Petits projets

Le 28 juillet 2010

Mercredi. Pluie toujours, mais le soir on attend que la pluie s’arrête. Donc je vais faire une sortie sur la Vallée de Cobleş. Cette fois avec tous les trois enfants, parce qu’ils ont perdu leur patience après deux journées de pluie. Nous irons jusque chez les Gligor ou Traianu’ lii Sabin. Au moins 6 km.

Miercuri. Tot ploaie, dar spres seară, se pare că ploaia se va opri, iar vremea bună va reintra in drepturi. Dacă aşa vor sta lucrurile, atunci voi, pleca pe Valea Cobleşului, de data asta cu toţi trei copiii care şi-au cam pierdut răbdarea de atîta stat în casă. O sa mergem pînă la familia Pantea, sau macar pînă la Traianu’ lii Sabin. 6 km în total.(photo: Martin Jose)