Dimanche. Les cloches sonnent depuis hier soir. Ioan Mocan de Pătrăhăiţeşti a quitté sa famille, son village, sa commune. Il avait 82 ans. Il était en train de descendre chez son petit fils, Ionel pour passer quelques jours avec la petite famille, avec Mirela, la femme de Ionel et Eveline, la fille, son deuxième arriere-petite-fille, dans la Vallée. Mais, son temps sur la Terre a pris fin. Et il est parti.
Il y a des villages qui sont bénis avec des hommes qui pensent et surtout ont le pouvoir d’actionner pour le bien de tous et qui savent se faire suivis par les autres. Pătrăhăiţeşti est un de ces villages et Ioan Mocan a été l’HOMME.
Duminică. Clopotele sună de ieri seară. Ioan Mocan din Pătrăhăiţeşti a părăsit această lume: familia sa, satul său, comuna sa. El avea 82 de ani. Tocmai se pregătea să coboare în Vale să-şi viziteze nepotul, pe Ionel cu soţia Mirela şi strănepoata Eveline şi să petreacă împreună cu ei cîteva zile. Dar timpul său aici, pe Pămînt, a luat sfîşit. Şi, s-a dus.
Există sate binecuvîntate cu cîte un om care gîndeşte, acţionează şi mai ales are puterea de a se face urmat de ceilalţi spre binele tuturor. Pătrăhăiţeşti este unul dintre aceste sate. Ioan Mocan a fost OMUL.