Sentier dans la neige

Le 16 mars 2010

Mardi. Le cinquième jour de neige. J’ai fait un sentier supperficiel, juste pour pouvoir sortir la poubelle mais il a été couvert presque immédiatement et aujourd’hui, quelqu’un est venu me demander de lui permettre de faire le sentier comme il faut. C’est un élève de lycèe qui est venu plusieurs fois chercher Liviu pour demander toute sorte de choses en dehor des affaires scolaires, un câble, par exemple, de ceux qu’ils appellent “euroscart”, une autre fois il voulait la clé pour jouer au tennis dans la salle de sport et des choses comme ça...

Marţi. A cincea zi de ninsoare. Am făcut eu o cărare dar superficial, doar ca să pot scoate pubela, dar a fost acoperită aproape imediat şi azi, a venit careva ca să ceară permisiunea să facă una ca lumea. E un elev de la liceu, unul care mereu vine să ceară ceva d-lui profesor, cel mai adesea după ore, deci lucruri în afara preocupărilor strict şcolare, un cablu, de exemple, din cele pe care ei îl numesc “euroscart”, permisiunea să joace un tenis de masă în sala de sport şi lucruri de-astea...

Le printemps s'est caché sous la neige

Le 15 mars 2010

Lundi. Depuis trois jours il neige, donc j’ai du faire un sentier jusqu’à la porte car Liviu a trop de choses à faire aujourd’hui. Il doit aller à un enterrement en dehors de l’école.

C’est la moitié du mois de mars et le printemps s’est caché sous la neige, mais il ne faut pas se plaindre parce que l’hiver a été très patient avec nous du novembre jusqu’à présent.

Je m’occupe de mes affaires d’intérieur: brodérie, blog, lecture et j’ai astiqué les casseroles en utilisant des cendres, bien entendu.

Luni. De trei zile ninge într-una, deci a trebuit să fac o cărare pînă în drum căci Liviu a fost mult prea ocupat azi. A trebuit să meargă la o înmormîntare, asta în afară de şcoală.

Sîntem la jumătatea lunii martie şi nici urmă de primăvară, s-a ascuns şi ea pe undeva prin zăpadă, dar să nu ne plîngem, pentru că din noiembrie pînă acuma iarna a fost foarte răbdătoare cu noi.

Toată ziua mă ocup de treburi casnice, de interior mai ales: broderie, blog, lectură şi am lustruit nişte vase care nu mai arătau bine utilizînd cenuşa, bineînţeles.

 

Stelou, le chasseur

Mésanges

Le 14 mars 2010

Dimanche. Le matin, on s’est réveillé avec le bruit fait par un petit oiseau, mésange, je crois, qui s’est heurté de la porte. Ensuite il est resté gisant sur le paillasson paralisé de douleur et de terreur, mais par chance les chats n’étaient pas là. Alors je l’ai mis en haut sur l’étagère où je leur mets des miettes dans un plateau jaune...Sa famille est arrivé l’encourager dès que je suis entrée.

Duminică. Dimineaţă, ne-am trezit de la zgomotul făcut de o păsărică, un piţigoi cred, care s-a izbit de uşa de sticlă de la intrare . Mai apoi zăcea pe preşul din faţa uşii, paralizat de durere şi de teamă, dar spre norocul lui, pisicile nu erau prin preajmă. L-am luat şi l-am pus pe etajera de sus, unde, de obicei, le pun miezuri într-o taviţă galbenă... Familia şi prietenii au venit să-l încurajeze îndată ce am intrat în casă.

 

Cuisiner encore

Cuisiner

Le 13 mars 2010

 

Samedi. Je cuisine. Dehors il continue à neiger. Je chauffe l’appartement parce que j’ai un hôte, mon fils. Liviu a fait le feu tôt le matin parce que les murs sont très froids.

Sîmbătă. Bucătăresc. Afară, continuă să ningă. Încălzesc apartamentul pentru că am un musafir, pe fiul meu. Liviu a făcut focul foarte devreme pentru că se încălzeşte greu, pereţii sînt foarte reci.

 

Les chasseurs

Le 12 mars 2010

Vendredi. La factrice, Nadia, m’a apporté une lettre de Lyliane et les factures.

Depuis deux jours il neige. L’hiver veut récuperer le temps perdu. Il y a quelques jours il a fait très froid, - 19⁰  pendant la nuit, mais pas plus de deux jours. Je suis restée dans la maison toute la journée,  je suis sortie seulement pour le bois de chauffage, le petit sentier jusqu’à la route c’est Liviu qui l’a fait.

J’aimerais faire une petite cantine pour les petits oiseaux, mais quelque part en haut parce les chats les chasseraient...Ils viennent toujours avec le “gibier” devant la porte d’entrée, comme ils voudraient se vanter. De temps en temps j’ai devant la porte un petit oiseau ou un pigeon. C’est stressant, mais c’est la vie...et la mort.

Vineri. Poştăriţa, Nadia, mi-a adus o scrisoare şi nişte facturi.

De două zile afară, ninge. Iarna vrea să recupereze timpul pierdut. Acum două-trei zile a fost foarte frig, - 19⁰ C în timpul nopţii, dar nu mai mult de două zile. Am stat în casă toată ziua, am ieşit doar pentru lemne de foc, cărarea pînă la poartă a făcut-o Liviu.

Mi-ar plăcea să fac o cantinuţă pentru păsărele, dar undeva mai sus pentru că mi le-ar vîna pisicile. Ele vin cu “vînatul” aci în faţa uşii de la intrare, ca şi cum ar vrea să se laude. Din cînd în cînd, am pe prag ba o păsărică mică, ba un porumbel. E chiar astresant, dar aşa e viaţa şi...moartea.