La première polenta

Le 14 novembre 2009

Samedi. Ces jours-ci, on a beaucoup travaillé. Le grenier est propre. En dehors de ça j’ai coupé les tiges de quelques fleurs et j’ai encore tout un champs d’anémones.

Et j’ai préparé le repas pour nous deux, moi et ma soeur...J’ai fait une première polenta du maïs qu’on vient de récolter. C’est notre voisine Aurica qui nous a donné la farine. C’était une belle farine dorée...la polenta, nous l’avons mangée avec du lait.

Sîmbătă. În aceste zile am lucrat mult. Podul casei este curat. În afară de asta am tăiat tulpinile de flori care s-au trecut, mai am anemonele de sub viţă, care sint chiar multe.

De asemenea, am pregătit mesele pentru noi două, pentru mine şi sora mea. A, primit zilele astea de la fina Aurică, nişte făină de porumb, nouă şi frumoasă, aurie. Am făcut prima mămăligă din cucuruzul de anul ăsta şi am mîncat-o cu lapte.

Zilu

Le 12 novembre 2009

Jeudi. Notre voisin, Zilu, nous a beaucoup aidé avec le nettoyage, mais aujourd’hui il est allé comme tout le monde dans la ville. Peut- être il voudrait acheter une paire de boeufs, car les autres deux qu’il avait eu il les a vendu et maintenant il se sent un peu trop libre, il a moins de travail, et il lui reste une quantité de foin qu’il a déposé dans mon jardin...

J’ai travaillé dans le grenier avec ma soeur, on a trié les planches et les tuiles qui peuvent encore être utilisées, les autres on ne sait pas encore de quelle manière nous débarasser. Les planches, on va faire le feu, mais les tuiles...

Joi. Vecinul nostru, Zilu, ne-a ajutat mult la curăţenie, chiar nu ştiu cum ne-am fi descurcat fără el, dar azi, s-a dus în tîrg, ca toată lumea. Poate ar vrea să cumpere o pereche de boi, căci pe ceilalţi doi i-a vîndut şi acuma se simte un pic prea liber, dar mai are şi o cantitate de fîn pe care l-a pus la mine în grădină.

Eu am lucrat în pod cu sora mea, am triat scîndurile şi ţiglele bune de cele inutilizabile, de care nu prea ştim încă în ce fel ne vom debarasa, de ţigle, pentru că scîndura e bună de foc.

Chacun à son tour

Le 11 novembre 2009

Mercredi. La tante Silvia était la cadette de la famille Oniga. Les fils et les filles de Ştefan et Maria Oniga sont partis presque dans le même ordre dans lequel ils sont venus au monde, à l’exception d’un d’eux, Alexandre, qui est mort pendant une épidémie de dysenterie, à l’âge de 20 ans. Il avait laissé un souvenir assez précis dans le coeur de ses frères et de ses soeurs parce que voilà nous, on se rappelle ces détails de sa courte existence. Aussi l’oncle Téodore est mort un an ou deux avant ma mère, alors qu’il était d’un an plus jeune.

Enterrement. Beau temps. Tante Silvia n’a pas regretté ce monde.

Miercuri. Mătuşa Silvia era cea mai mică dintre copiii familiei Oniga. Fiii şi fiicele lui Ştefan şi ai Mariei Oniga au plecat dintre cei vii cam în aceeaşi ordine în care au venit pe lume cu o excepţie: unul dintre ei, Alexandru, a murit în timpul unei epidemii de dizenterie, la vîrsta de 20 de ani. El lăsase o amintire destul de precisă în mintea şi inima fraţilor şi surorilor sale, pentru că iată, noi, nepoţii ne amintim aceste detalii din scurta sa existenţă. De asemenea unchiul Teodor a murit cu un an sau doi înaintea mamei şi era mai tînăr cu un an.

Înmormîntare. Timp frumos. Mătuşa Silvie n-a regretat această lume.

Photos de famille

Le 10 Nov. 09

Mardi. Aujourd’hui aussi, on a visité les cousines en deuil, on a fait la veille et on s’est rappelé que la dernière photo des frères Oniga a été faite à l’occasion d’un enterrement aussi, mais de qui, on ne savait plus...

Marţi. Şi azi am vizitat pe verişoarele în doliu, am fost la priveghi şi ne-am amintit că ultima fotografie a fraţilor Oniga a fost facută tot cu ocazia unei înmormîntări, dar a cui, nu mai ştiam niciuna dintre noi...

Un noiembrie ploios

De citeva zile ploua mereu, aproape fara incetare.

A la recherche d'une bonne lumière

Le 8 novembre 2008

Dimanche. J’ai eu plein de visites ces jours-ci: mon flis est passé par ici. Nathalie avec Pişti sont passés aussi en cherchant un sujet pour une peinture et la lumière qui stimule l’inspiration. Ma soeur Mariette s’est décidée de venir m’aider un peu avec le nettoyage, l’autre Mariette qui passe dire bonjour en rentrant du travail, et, ce soir, toute une famille, celle des deux enfants avec aussi la grand-mère...

Minuit: téléphone: la tante Silvia est partie d’entre nous.

Duminică. Am avut multe vizite zilele astea: fiul meu mai mic a trecut pe aici. Natalia cu Pişti au trecut de asemenea, ea în căutare de subiect pentru o pictură şi de o lumină care s-o inspire. Sora mea Marieta s-a hotărît să vină să mă ajute la curăţenie, cealaltă Marieta care trece sa vadă ce mai fac la întoarcerea de la serviciu şi, în seara aceasta o întreagă familie, a celor doi copii, cu bunica cu tot...

Miezul nopţii: telefon: mătuşa Silvia ne-a părăsit pentru totdeauna.

( Peintures:Natalia Bardi )

Petite visite

Le 7 novembre 2009

Samedi. Le nettoyage du grenier est quelque chose terriblement ennuyant. En dehors de ça j’ai eu d’autres choses à faire. Par exemple, quelque chose à manger: du choux fleur en salade, du poulet aux champignons...Je continue de m’occuper des murs de la véranda où il y avaient plein de clous, mon père a vecu seul ses dernières années et il faisait ce qu’il voulait, c’est-à-dire que s’il voulait mettre son chapeau dans un endroit il y enfonçait un clou, mais la majorité c’était pour ses plantes grimpantes qu’il adorait. Il avait beaucoup de fleurs et l’automne il devait les mettre à l’abri. Ses plantes faisaient un stage dans la véranda avant de les mette dans la cave et d’arrêter leur végetation.

J’ai eu les enfants de mes voisins en visite: Adi et Laura, 9 et 5 ans. Il voulaient voir mes photos d’Arieşeni.

Sîmbătă. Curăţenia în pod e teribil de plicticoasă. În afară de asta mai am şi alte treburi de făcut, de exemplu ceva de mîncare: salată de conopidă şi pui cu ciuperci...Şi mă ocup în continuare de pereţii de la verandă unde sînt o grămadă de cuie, tata a trăit singur cîţiva ani buni şi făcea ce voia el, dacă avea chef să-şi pună pălăria într-un loc, pe loc bătea un cui, dar cele mai multe erau pentru plantele sale căţărătoare pe care le adora. Avea multe flori pe care toamna le aducea în verandă unde făceau un stagiu pînă le ducea în pivniţă şi le oprea din vegetaţie.

Am avut nişe musafiri în după-masa asta, pe copiii vecinilor: Adi şi Laura, 9 şi 5 ani. Au venit să le arăt nişte fotografii cu Arieşeni.