15 ans depuis...

Le 11 septembre 2016

Dimanche. 15 ans de l'attentat catastrophique de New-York. Le monde n'est plus le même depuis, je sais, c'est déjà une phrase trop répétée, vidée de sens, mais c'est quand-même la vérité.
Pourtant, les hommes n'ont rien appris, ils continuent à vivre dans la même manière. Ceux qui n'ont pas assez de courage pour regarder leur vie avec objectivité n'osent pas mentir que les leurs: leur femme, par exemple.
C'est en vain de leur faire apprendre, il faut les laisser vivre dans leurs petitesse.
C'est tellement triste!!!

Duminică. Sînt 15 ani de la atentatul catastrofal din New-York. De atunci lumea nu mai e cum a fost, știu, par niște cuvinte goale, fără sens, prea des repetate, dar acesta este adevărul. Totuși oamenii nu prea au învățat mare lucru, continuă să-și vadă de viața lor fără a încerca să devină mai buni. Cei care nu au destul curaj ca să-și privească viața cu obiectivitate continuă să-i mintă pe ai lor: pe femeia de acasă, de exemplu.
Degeaba încerci să-i schimbi, n-ai decît să-i lași să trăiască în micimea lor mizerabilă.
Este atît de trist!!! 

  

Liceu 50 -urmare

Îmi uitasem aparatul foto în mașină, de aceea am doar fotografiile lui Liviu. 

Lycée 50

Le 10 septembre 2016

Samedi. Les photos de Liviu----

Vendredi, le 9 septembre 2016 j'ai rencontré mes anciens camarades de lycée. La salle où l'on a fait la classe avec le prof principale, la même qu'il y a cinq ans, Madame Retegan, la seule qui nous restait, se trouvait dans le bâtiment où l'on étaient il y a 50 ans.

Vineri, 9 septembrie 2016 i-am întîlnit pe foștii mei colegi de liceu. Sala în care s-a ținut ora de dirigenție cu aceeași profesoară de acum cinci ani, Doamna Retegan, se găsea în clădirea în care am învățat noi.

 

-suite-

-urmare-