joi, 8 septembrie 2022

Revenire sau ce...

18 august 2022

Marți. Eh, peste cîteva minute va fi miercuri. Brusc m-am gîndit să-mi reiau jurnalul. O să fiu mai puțin exuberantă, dar sînt bine, am trecut prin coșmarul torid din vara aceasta, nu ar trebui să mă plîng, aici, la munte, nu a fost chiar așa rău: a mai plouat uneori, iar în casă a fost bine...Afară nu am îndrăznit să ieșim, mie căldura nu mi-a plăcut(vezi:nu mi-a făcut bine)niciodată...

Covidul ne-a ținut izolați...

Războiul dement din răsărit nu s-a oprit încă deși părea că este o criză de nebunie a unui bolnav grav.

Poate covidul, căldura, seceta, războiul, toate astea ne-au afectat cumva pe toți de nu mai sîntem aceiași din alte vremuri, cînd trăiam într-o adevărată libertate, chiar lipsită de griji...Atunci nici nu realizam ce bine era... 

 
Mardi. Eh, dans quelques minutes il fera mercredi. Brusquement j'ai décidé de recommencer mon journal. Je serai moins exubérante, mais je vais bien, j’ai bien passé à travers le cauchemar torride de cet été, je ne devrais pas me plaindre, ici en montagne il ne faisait pas si mauvais: il avait plu de temps en temps et dans la maison c'était bien...Dehors nous n’avons pas eu le courage de sortir, moi, la chaleur me fait mal depuis toujours...

Le Covide nous a obligé de rester isolés...

La guerre démente de l’Est ne s’est pas arreté même si cette histoire paraissait une crise de folie de quelqu’un gravement malade.

Peut-être, le covide, la chaleur, la sécheresse, tous ça nous a touché tous, nous ne sommes plus les personnes d’autefois quand nous vivions en liberté, sans soucis...On ne se rendait pas compte combien il faisait bien...

 

       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu