Comme tout le monde, au début, je n'ai pas pris au sérieux cette histoire de virus, mais certaines circonstances commençaient à m'inquiéter: j'ai un fils qui vit en Italie depuis longtemps, avec la famille et où en Italie? En Lombardie! Tout va bien chez lui,
Avant l'histoire du covid19 la vie paraissait „en rose” mais on était souvent mécontents.
Espérons qu'on passe bien cette période, mais on se démande si en été le virus disparait ou quoi? Si nous vivrons cette histoire l'hiver suivant ou pas? Ce sont des questions qu'on se pose...
Pourtant, soyons optimistes, le printemps arrive, j'ai des perce neige fleuris et des crocus...
Marți. Dacă îmi propun să-mi scriu jurnalul, se întîmplă negreșit într-o marți, 13 ale lunii. Nu-mi place dar să continuăm!
Ca toată lumea, la început, n-am prea luat în serios această poveste cu virusul,dar unele circumstanțe începeau să mă neliniștească: am un fiu care trăiește cu familia sa, de multă vreme în Italia și încă unde, în Lombardia! În Lombardia, da. Ei sînt bine, vorbim în fiecare zi, dar în acest moment, viața în această țară nu-i ușoară de loc. Cel mare trăiește în State, toate bune și la el, un pic mai bine ca în Italia, carantina este la început pe acolo, iar noi, aici în România, nu avem probleme:noi doi muntenii și familia celui mai mic de la Alba Iulia. Mulțumesc lui Dumnezeu!!!
Înainte de povestea asta cu covid19 viața se desfășura „en rose”,însă eram adesea nemulțumiți.
Să sperăm că vom trece cu bine peste această perioadă. Întrebarea care se pune este dacă peste vară virusul e și el în vacanță sau dispare? Dacă vom retrăi această istorie iarna viitoare sau nu? Mă întreb doar. Nu doar eu mă întreb așa ceva!
Totuși, să fim optimiști, primăvara vine, am ghiocei și brîndușe înflorite...
NB Am început această postare acum o săptămînă! Cum trece timpul!
