Le
3 novembre 2014
Lundi.
Je suis sans courage. Le texte précédent je l’ai écrit jeudi et je ne l’ai pas
posté jusqu’aujourd’hui. Pourtant il y a eu plein d’évenements ce week-end,
d’abord Halloween, cette fête d’automne qui précède la Toussaint ou qui a lieu
en même temps. Enfin, je n’aime pas trop la version commerciale de nos jours, ni
le nom, c’était vendredi. Ce jour-là nous sommes allés à Alba Iulia. En route,
depuis La Vallée déjà, nous avons vu des groupes d’enfants en costumes
spécifiques qui s’amusaient. Chez nous le prof de réligion a jeté les courges
que les enfants avec la prof d’anglais avaient préparé pour la fête scolaire.
Celle-ci avait été tellement choquée qu’elle
n’arrêtait pas de pleurer...
Samedi,
nous sommes allés aux cymetières, visiter les tombes de nos morts, mettre des
fleurs et des bougies.
Dimanche,
la dernière foire de cette année, la foire du chou. Il n’y en avait pas
beaucoup, mais j’en ai acheté une disaine pour 2015.
Luni.
Sînt
fără curaj. Textul precedent, l-am scris joi și nu l-am postat decît azi.
Totuși în acest week-end au avut loc o mulțime de evenimente, mai întîi Halloween,
această sărbătoare de toamnă care are loc în ajun de Toți sfinții sau în
același timp. Nu-mi place versiunea comercială și nici numele ei, dar asta e. A
avut loc vineri. În acea zi noi am plecat la Alba Iulia. În drum, încă de aici
de pe Vale, am văzut grupuri de copii costumați care se amuzau. La noi, proful
de religie a aruncat dovlecii copiilor, pregătiți pentru serbare cu profa de
engleză. Aceasta a fost atît de șocată, de nu se mai oprea din plîns.
Sîmbătă
ne-am dus la cimitir, să ne comemorăm morții, să ducem flori și lumînări.
Duminică,
ultimul tîrg, al verzei, ne-a scos din casă. Varză nu prea era, dar am reușit
să cumpăr cîteva pentru 2015.
