Pie voleuse -Coțofana ...un coșmar de-al meu

Era odată o bătrînică ce trăia singură, într-o căsuță, la marginea satului. Își pierduse dinții din cauza bătrîneții, dar cum trăia aproape în zilele noastre, cînd dentiștii pot să remedieze cît de cît acest inconvenient, ea a făcut imposibilul ca să găsească bani cu care și-a cumpărat un aparat dentar. Era bine acuma, putea să-l pună sau nu, după cum avea nevoie. Uneori își ținea dinții în buzunarul șorțului, alteori, uita unde i-a pus și-i căuta panicată. De două ori aparatul s-a spart și a trebuit să-l repare. Acum era pentru a treia oară stricat, s-a rupt în două, dar babușca îl purta pe rînd, cînd partea stîngă, cînd partea dreaptă. Ea era mulțumită pentru că se putea bucura de tot felul de fructe pe care bunul Dumnezeu le-a dat oamenilor...În acea zi, biata bătrînică își cumpărase două rodii, acele fructe exotice care vin din țări îndepărtate și sînt atît de suculente și bune. Se întîmplă că miezul acestor fructe, cel care susține bobițele dulci seamănă atît de bine cu dinții ei, pe care-i pusese pe masă și pe care i-a adunat cu resturile de rodie și a aruncat totul în grădină. Spre seară, baba și-a dat seama că dinții ei nu mai erau pe masă, nu erau nici pe pernă, nici sub pernă. Nu erau nici în buzunarul șorțului.I-a căutat în toată casa și într-un tîrziu, și-a dat seama că nu pot fi decît în grădină, cu resturile de rodie. A luat îndată o lanternă mică și s-a dus în grădină, acolo unde aruncase resturile de pe masă, a căutat dar era atît de întuneric, iarbă mare și mai ales plin de urzici. Nu și-a găsit dinții. Toată noaptea sărmana băbuță s-a perpelit, gîndindu-se cum să facă să-și găsească dinții. Dar ce n-a făcut?! S-a rugat bunului Dumnezeu s-o ajute să-și găsească proteza. Dimineața, cînd a ieșit din casă, o coțofană, pasărea aceea despre care oamenii spun că fură mai ales obiecte strălucitoare, sărea în fața femeii, îndreptîndu-se înspre locul unde fuseseră aruncate resturile de fructe. Baba a încercat s-o alunge, ca să nu-i fure dinții, dar pasărea nu se temea de ea. Și atunci, dintr-o dată, minune: bătrînica și-a văzut dinții sub o urzică, i-a ridicat de jos cu recunoștință către bunul Dumnezeu, care i-a deschis ochii și i-a arătat locul unde se aflau dinții pierduți. (photo: internet)

Histoire vraie

Le 20 novembre 2009 Cette histoire est un...cauchemar à moi. C’éait une vieille femme qui vivait seule dans sa petite maison, au bout du village. Elle avait perdu ses dents à cause de la vieillesse mais comme elle vivait presque de nos jours, quand les dentistes pouvaient remédier cet inconvenient elle a fait l’impossible pour avoir l’argent qu’il fallait pour un appareil dentaire . Elle pouvait le mettre ou non, comment elle en avait besoin. Quelques fois elle oubliait où elle avait mis ses dents et alors elle paniquait, deux fois l’appareil s’est cassé, et on l‘avait réparé. Maintenant l’appareil s’est cassé pour la troisième fois, mais la babouchka le portait à tour de rôle: un jour la moitié gauche, un autre jour la moitié droite. Et elle était contente de pouvoir se délecter avec toute sorte de fruits que le bon Dieu a donné aux gens...Ce jour-là, la pauvre vieille dame avait acheté au marché deux grenades, ces fruits exotiques qui venaient des pays lointains et qui sont si succulents et bons. C’était que ces fruits se ressemblaient si bien avec ses dents qu’elle avait mis sur la table qu’elle les a rammassées avec les paux et les autres restes du fruits et les a jeté dans le jardin. Vers le soir elle s’est rendu compte que ses dents n’étaient plus sur la table, ils n’étaient pas sur son oreiller, ni sous l’oreiller non plus. Ils n’étaient pas dans la poche de sa veste...Elle les a cherchées dans toute la maison et alors elle s’est rendu compte qu’ils ne pouvaient être que dans le jardin, là où elle avait jeté les restes de la grenade. Elle a pris une petite lampe de poche et s’est rendu dans le jardin chercher ses dents, mais il faisait si noir et il y avait des herbes et surtout plein d’orties. Elle n’a pas trouvé ses dents. Toute la nuit, la petite pauvre femme a pensé comment faire pour trouver ses dents. Elle a commencé à prier le Bon Dieu qu’il lui ouvre les yeux et qu’elle trouve ses dents...Et le matin, quand elle est sortie de la maison, une pie, l’oiseau que les gens du village appellent la pie voleuse, sautait devant la vieille femme, en se dirigeant vers l’endroit où elle avait jeté les reste du fruit. Elle a chassé la pie, mais l’oiseau n’avait pas peur. Et alors, sous une ortie la femme a vu ses dents et les a recueillies avec reconnaissance envers le Bon Dieu qui lui avait montré l’endroit où se trouvaient les dents. ********************************************************************************

Mama

29 novembre 2023

Lundi. La semaine qui vient de finir, j’ai pensé souvent à mama, le souvenir m’est revenu en regardant une machine à coudre executant une petite broderie. Parce que mama brodait et elle réalisait des élégants vêtements pour femmes ou hommes.

J'ai récemment eu une discussion avec mes cousines à propos de ce sujet :

Luni. Săptămîna trecută, m-am gîndit deseori la mama, amintirea mi-a venit privind o mașină de cusut executînd o broderie mică. Pentru că mama broda și realiza haine elegante pentru femei și bărbați.

Am avut recent o conversație cu verișoarele mele pe acest subiect:

„

Marta 

Ea broda...cu mîna(ia) sau la mașină(poale)

 Florenta

Ce mi place poza asta ce costum frumos!

Maria 

O femeie frumoasa a fost matusa Ileana.Eu cred ca si costumele lui mama si Viorica tot dumneaei le-a brodat ,pe matase.Mama cu el a dorit s-o inmormantez ,asa a plecat imbracata.Te pup Marta.💋💐

Marta 

Costumul mamei tale ea l-a brodat. Asta știu sigur. De Viorica nu îmi amintesc, deși, mai tîrziu, Viorica a fost prietenă cu mine, ne jucam de parcă eram de o seamă...

Maria 

Si al Vioricai ,tot matusa l-a brodat,ca-mi amintesc ca mama mi-a zis ca Ileana ne-a facut la fel la amandoua si s-au inteles sa se ingroape cu ele amandoua.Relu l-a dat la nepoata lui Gauanita si Viorica a fost imbracata cu ceva din supraelastic.Pe mama nu a chemat-o sa o imbrace ca sa nu-l certe.Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti.

Silvia

A fost o femeie frumoasă și foarte harnică.Dumnezeu să o odihnească!”

Sora și verișoarele mele.Eu sînt la fel de albă.(13 sept. 2024) 

            

                                 

Travail fait main-lucru de mînă

 19 novembre 2023

Dimanche. Vraiment, je ne savais pas que c’était dimanche, j’ai perdu la notion du temps, ou quoi? En fait c’est lundi, très tôt.

C’est depuis que j’ai commencé à broder...Quelle histoire!J’ai commencé mon travail depuis le bas et avec la couleur de fond, pour m’habituer et je suis arrivée au milieu du petit tableau. Maintenant, j’ai envie de travailler avec les couleurs...

(Precizare: 19 noiembrie 2023 de la ora 1:27 la 4:00)

Duminică. Cu adevărat, nu am știut că este duminică, am pierdut noțiunea timpului, sau ce? De fapt, este luni, foarte devreme.

Asta, de cînd cu goblenul...Ce poveste! Mi-am început lucrușorul din partea de jos cu fondul, pentru ca să mă obișnuiesc și am ajuns pe la mijlocul micuțului tablou. Acum, chiar am dorința de a lucra cu firele colorate.

         

Souvenir de grand-mère

10 noiembrie 2023

Vendredi.Le temps passe sans nous annoncer, nous voilà le 10 of novembre. Pour le moment j’ai arrêté le nettoyage, j’aurais eu encore des fenêtres à laver (3), j’ai encore du temps...L’ordre dans les tiroirs m’a fait découvrir des travaux fait main non finis et tout d’un coup j’ai eu envie de broder mes tapiseries abandonnees il y a quelques ans...

Je suis en train de refaire un petit tableau :cerises, qui est maintenant de l’autre côté de l’Océan Atlantique, un petit souvenir de la grand-mère. 

Vineri. Timpul trece fără a ne anunța și iată-ne în 10 noiembrie. Deocamdată m-am oprit din campania de...curățenie, aș mai avea niște ferestre de spălat(3), am destul timp pentru asta. Ordinea prin sertare m-a făcut să descopăr ceva lucruri de mînă neterminate și deodată am avut dorința de a mă ocupa de goblenuri...

Am început să refac un mic tablou: cireșe, acum plecat de cealaltă parte a Oceanului Atlantic, ca o mică amintire de la bunica. 

            

Les vacances d’Elisa

5 nov. 2023
Samedi. Donc les choses se sont bien passées: le 28, nous deux à Cîmpeni, échographe, médecin sympa( 300), ensuite à la maison avec notre petite fille „enchantée”: vacances avec Sophia, autre „enchantée”, ensuite avec nous, ce chapitre je l’appelle „ laissons l'esprit joueur ”d’Elisa. Elle a passé chez nous une partie de ses vacances, depuis mardi jusque vendredi quand nous sommes partis pour Alba Julia. Ici les choses se sont bien passé, Elisa est maintenant chez ses parents et le soir nous étions de retour chez nous. 

Ensuite, les premiers jours de novembre se sont vraiment envolé: moi, je me suis occupée de nettoyage, Liviu de cuisine...

Je dois encore mettre un rideau à sa place. 

Sîmbătă. Deci, așa s-au petrecut lucrurile: în 28 am fost la Cîmpeni, ecografie, doctor simpatic(300), apoi acasă cu fata noastră cea năzdrăvană:și-a petrecut vacanța cu Sofia,altă năzdrăvană, la Mona -chestia cu tertipurile Elisei-(așa i-am spus eu) și apoi cu noi de marți pînă vineri cînd am plecat la Alba. Drumul, întîlnirea cu doctorița, totul a mers strună.Treburile s-au aranjat bine, seara am fost deja acasă. 

Primele zile ale lunii noiembrie au trecut, de parcă nici nu au existat: eu, curățenie, Liviu bucătărie de specialitate:piftii.

Mai trebuie să pun sus o perdea.

            (photo 2-Internet)

         

Eh, asta e!!!

29 octobre 2023

Dimanche. Je n’ai pas fait attention aux jours de la semaine et j’ai travaillé quelque chose que d’habitude ne se se fait pas dimanche, j’ai lavé une fenêtre. Personne ne m’a pas vu, car j’ai prix chaque fenêtre, je l’ai mis dans la salle de bains et je l’ai lavé. Je fais ça depuis longtemps, pour moi c’est le plus facile et rapide, seulement après le travail fini, je me rends compte qu’aujourd’hui c’est le jour de repos...En fait ce qui est fait, est fait.

Duminică. N-am fost atentă la zilele săptămînii și am lucrat ceva ce nu se face duminica, am spălat o fereastră. Nimeni nu m-a văzut, pentru că iau fiecare fereastră, o duc în baie și o spăl. Este metoda mea de multă vreme, este ușor și rapid, nu mi-am dat seama că e zi de odihnă decît după ce am terminat...În sfîrșit, ceea ce e făcut, e făcut.