Le 18 août 2012
Samedi. De retour, nous avons voyagé mieux qu’à l’allé parce qu’on connaissait déjà les trucs de l’autoroute, sauf une seule chose: payer l’essance à l’avance, ce qui voulait dire: laisser un document à la caisse et payer après avoir mis l’essance, mais la dame avait mal à expliquer et parlait comme si elle avait mal aux dents. „ Vous avez une bouche pour parler aussi, pas seulement pour manger”, dis-je après avoir fait trois fois le chemin de la pompe à la caisse. Au reste tout s’est très bien passé, nous avons mis 6 heures pour rentrer.
À Milan, il faisait beaucoup plus chaud car il n’y avait pas la brise marine.
Sîmbătă. La întoarcere, am călătorit mai bine pentru că deja cunoşteam trucurile autostrăzii, în afară de una singură, cum se plăteşte benzina înainte, adică trebuia să lăsăm un document la casă, apoi, luam benzina şi plăteam, dar doamna de la casă ne-a spus doar că se plăteşte în avans. „Doamnă, aveţi gura şi pentru a vorbi, nu doar pentru a mînca”, i-am zis după ce am făcut de trei ori drumul de la pompă la casă. În rest, totul s-a petrecut foarte bine, am făcut tot drumul în 6 ore.
La Milano, era mult mai cald, nu există briza marină.