Encore une belle journée

Le 17 janvier 2010

Dimanche. Encore une belle journée et encore quelques photos de la Vallée.

Le soir une belle surprise: encore un contact avec une ancienne camarade de fac. Cette fois c’est Veronica Anuşca qui m’a appellé...Ce sont vraiment touchantes, les conversations avec elles...Apprendre après 39 ans qu’est-ce que chaqune a fait, comment elles s’appellent, si elles sont à la retraite, si elles ont des enfants, de petits enfants. C’est extraordinaire!

Duminică. Încă o zi frumoasă şi încă nişte fotografii de pe Vale.

Seara, o frumoasă surpriză:încă un contact cu o fostă colegă de facultate. De data aceasta, m-a sunat Veronica Anuşcă... Sînt cu adevărat emoţionante aceste convorbiri cu fostele colege de facultate...Să afli după 39 de ani ce a devenit fiecare, cum se numeşte, dacă are copii, nepoţi, dacă sînt pensionare. Este extraordinar!

Les Petruse

Le 16 janvier 2010

Samedi. Hier, vraiment il a fait très beau, la route absolument séchée, pas trop de circulation. Je me suis promenée jusque chez les Petruse. Il y avait Zoriţa qui tricotait à sa place habituelle, à côté du poêle, dans la petite maison en bois qui avait été construite autrefois comme cuisine d’été, où il fait toujours chaud et il y a toujours quelque chose de bon à manger ou à boire, il y avait Marioara qui consultait un grand dictionnaire dans sa chambre de la plus vieille de leurs maisons et Mona qui travaillait devant l’ordinateur, dans l’autre maison. Il y a chez eux maintenant 5 maisons differentes sans plus parler de la petite cabane en bois et de la chambre au dessus le garage de Mona. On a visité la dernière, la grande maison qu’elles, les femmes Petruse, viennent de finir en décembre.

Sîmbătă. Ieri, a fost într-adevăr, un timp foarte frumos, însorit, drumul absolut uscat şi făra prea multă circulaţie. M-am plimbat pînă la famlia Petruse. Era acolo Zoriţa, care tricota la locul ei obişnuit, lîngă sobă, în căsuţa de lemn în care instalaseră cîndva bucătăria de vară, o încăpere întotdeauna caldă, unde se găseşte mereu ceva bun de mîncat sau de băut, Mărioara, care consulta un dicţionar în camera ei din casa cea mai veche şi Mona care lucra ceva în faţa calculatorului în cea de-a doua casă a lor dacă e s-o luăm în ordinea în care au fost construite şi amenajate. Există la ele, la femeile Petruse, acum, în acest moment, 5 case diferite făra a lua în calcul micuţa cabană de lemn sau cea de deasupra garajului lui Mona...Am vizitat casa cea mare, pe care ele tocmai au termint-o în decembrie.

Le long de l'Arieş

Le 15 janvier 2010

Vendredi. Journée ensoleillée. Je vais prendre quelques photos, par ici le long de la route...Autrement-dit, je vais faire une promenade cet après-midi.

Vineri. Zi însorită. Voi face nişte poze, pe aici, de-a lungul drumului...Altfel-spus, voi face o plimbare în această după-amiază.

Jimmy the best

Le 14 janvier 2010

Jeudi. Je suis allée à Cîmpeni pour voir comment et combien passer une assurance auto pour notre Opel Corsa, aussi pour faire des photos d’un baptême chez Jimmy le photographe, le meilleur de la vallée et pour faire des courses, bien entendu...

Joi. Am mers la Cîmpeni pentru a vedea cum şi cît îmi trebuie pentru o asigurare auto pentru micuţa noastră Opel Corsa, pentru a face nişte fotografii de la un botez, la Jimmy fotograful cel mai bun de pe vale şi pentru ceva cumpărături, bineînţeles...

Crise dans l'enseignement

Le 13 janvier 2010

Mercredi. La crise actuelle commence à faire les premières victimes dans l’enseignement, mais pas maintenant, depuis septembre. Et ce sont les enfants : car depuis septembre, il n’y aura plus les petites écoles des hameaux de Casa de Piatră, Bubeşti, Faţa Cristesei. Qu’est-ce qu’on fait avec ces petits écoliers? Les transporter en autobus chaque jour? Les mettre en internat scolaire? Il n’y aura plus les enseignants, mais il y aura des chauffeurs de bus et des éducateurs qui auront moins d’études et donc moins d’argent au salaire...C’est donc ça, la réforme?

Miercuri. Criza actuală începe să facă primele victime în învăţămînt, dar nu acum ci din septembrie. Şi primii vor fi copiii: căci din septembrie, nu vor mai exista micile şcoli din cătunele Casa de Piatră, Bubeşti, Faţa Cristesei. Ce vor face cu aceşti micuţi şcolari? Vor fi transportaţi cu autobusul în fiecare zi? Vor fi aduşi în internat? Nu vor mai exista învăţători, dar vor fi şoferi şi pedagogi, care vor avea mai puţine studii şi salarii mai mici...Asta va fi reforma deci?

Ma correctrice

Aujourd’hui j’ai revu les derniers “posts” et j’ai corrigé les fautes d’orthographe. C’est mon amie Lyliane, de France qui veille sur mon blog. Je le lui ai demandé il y a quelque temps et je voudrais lui remercier très gentiment. Merci Lyliane!

Azi, mi-am revăzut ultimele postări şi mi-am corectat greşelile de ortografie. Prietena mea Lilyane, din Franţa, veghează asupra blogului meu. Eu am rugat-o acum ceva timp şi vreau să-i mulţumesc din suflet. Mulţumesc Lyliane!

Le long de la route

Le 12 janvier 2010

Mardi. Ce soir, je suis sortie, faire une promenade le long de la route. D’habitude ce n’est pas agréable, il y a beaucoup de voitures qui passent, mais cette fois c’était bien. C’est la deuxième fois que je rencontre Aurica, ma voisine, elle rentre de sa petite cabane au bord de la rivière.

Il a fait beau toute la journée, mais vers le soir il a commencé à neiger,mais pas très décidé...

Nos amis de Marghita nous appellent pour apprendre comment fait-il? Pourraient-ils skier dimanche?

Marţi. Astă seară, am ieşit să fac o plimbare de-a lungul drumului. De obicei nu e plăcut, dimpotrivă şi asta din cauza circulaţiei, acuma însă era bine. M-am întîlnit, deja a doua oara, cu Aurica, vecina mea, eu mergînd în jos, ea întorcîndu-se de la cabana lor de pe malul rîului.

A fost timp frumos toată ziua, dar către seară a început să ningă. Nu prea tare...

Prietenii noştri de la Marghita ne sună să afle dacă se poate schia duminică. Le promit să-i anunţ.