2019

6 janvier 2019

Dimanche. Épiphanie. Je n'ai plus des raisons pour ne plus écrire mon journal: les fêtes s'en vont, les enfants s'en vont, chacun à sa maison, les petits fils aussi. Nous avons passé la fin du 2018 et le début du 2019 ensemble, tout a été parfait, même le temps: neige, tout blanc, tout propre, pas trop froid, skier presque chaque jour, bonne cuisine,

mais... sans Monica et... pas de Sapin ou d'autres décorations. Donc pas tout-à-fait parfait.
C'est à peine la nuit précédente qu'il a fait -18 degrés, peut-être. Cette nuit, il neige. C'est pour cela que je ne dors pas...

Si j'avais un livre captivant, je n'écrirais pas mon journal jusqu'à la fin de la lecture, mais depuis l'an dernier (décembre) je suis en train de lire un roman, je dirais, d'Alexandru-Mihai Gulie (chou-rave?), un livre énervant! (titre en français Une vie et un jour encore), mais é-ner-vant!!!

Duminică. Bobotează. Nu mai am nici un motiv pentru a nu-mi scrie jurnalul: sărbătorile pleacă, copiii pleacă, fiecare la casa lui, nepoții pleacă de asemenea. Am petrecut sfîrșitul de an 2018 și începutul de an 2019 împreună, totul a fost perfect, chiar și timpul: zăpadă, totul alb, totul curat, nu prea frig, schi aproape zilnic, mîncare bună, dar, fără Monica și... fără Brad sau alte

decorații. Deci nu chiar perfect.
Abia în noaptea trecută a fost -18 grade, poate. În această noapte, însă, ninge. De aceea nici nu dorm...

Dacă aș avea o carte ca lumea, nu aș scrie jurnalul decît la terminarea lecturii, dar de anul trecut încă(decembrie) citesc un roman, aș zice, de Alexandru-Mihai Gulie( ce nume!?), o carte enervantă, O viață și

încă o zi, dar e-ner-van-tă!!!